Sufragerii

lawrence / via heathen audio

dj koze

justus konche

(more…)

Posted in dezbateri, special guests on April 21st, 2010 by fresh good minimal | 1 Comments

Morr Music@The Ark / Pantha, Lawrence@Martin

dreamferry: Inca de la deschidere The Ark avea toate premisele sa devina nucleul hip al capitalei. Prea mare pentru adunari intime, prea mic pentru evenimente cu succes de casa, prea fancy pentru unii, prea in tiganie pentru altii, sub asteptari din punctul de vedere al sunetului prost si cu ecou, prea vibrant din gurile de aerisire, locul nu a reusit inca sa convinga si sa atraga decat cu rare ocazii. Dar cel mai important cred ca este imaginea pe care si-a format-o.

Explorand o zona mai putin cunoscuta si populara la noi, dar extrem de agreabila, The Ark a gazduit o pleiada de trupe si artisti berlin-based, insa de fiecare data cu preturi mari la intrare si numar redus de spectatori. Urmand aceasta linie in ultima vreme, au adus in Romania artisti care nu mai sunt neaparat “pe val”, dar care au contat enorm in istoria si educatia muzica a multora dintre noi si la care rezonam cu cea mai sensibila coarda acum cativa ani. Cine n-a oftat alaturi de Lali Puna, cine n-a zburat cu Múm, cine n-a plutit cu Isan, cine n-a vazut-o pe Bridget Jones in Ms. John Soda, si cine n-a adormit macar o data cu zambetul pe buze cu B.Fleischmann? Indie pop cu voci pentru suflete sensibile, muzica de plutire si visare in ritmul glasului rotilor de tren.

Vineri, desi evenimentul Morr Music era anuntat incepand cu ora 9, la ora 11 umpleau sala doi entuziasti extrem de punctuali si doi indragostiti, depasiti de departe numeric de personalul de la bar. Era bine ca nu stateai la coada la bauturi. Pana-n miezul noptii s-au tot adunat un miez de vreo 40-50 de suflete, toate dedicate si venite fix la tinta. Cum nu se mai putea trage de timp, seara a inceput cu Tied and Tickled Trio, redus la un singur component care a performat un live de jumatate de ora inspirat de o inregistrare din 1966. Usor debusolati ne-am adunat cu totii in fata, dar pana sa ne dam seama exact ce si-a propus, s-a si terminat, asa ca ne-am reintors cu totii la bar.

De mentionat neaparat noua fata a The Front, The Ark, Musafir sau cum i-o mai zice, cu mobilier retro saptezecist, fotolii balansoar design si o masa mare si alba de nunta ce troneaza in mijlocul incaperii. Ca o sufragerie comoda si extrem de incapatoare pentru tine si gasca ta de 30 de prieteni. Plecata din fata scenei la un refill de pahare in pauza dintre artisti, bruma de spectatori a uitat sa se mai intoarca, asa ca Populous s-a trezit singur singurel fata in fata cu liveul sau extrem de antrenant si dansant. Si s-a distrat de minune dansand ca apucatul. Intre timp, noi cei prezenti in sala, ne zbateam intre sentimente de culpabilitate si jena fata de artistii invitati si importanta care li s-a acordat si porniri cu tente agresive fata de organizatori, care se aflau la al nu stiu catelea eveniment ratat dintr-o lipsa acuta de interes, dar mai ales de promovare corespunzatoare. Dar muzica era buna, chiar foarte buna, fara legatura cu ce ascultasem pe myspace. Atat de buna, incat dupa trei piese ne-a tras ca intr-o capcana, cu tot cu fotolii si balansoare in fata scenei, ca in primul rand la teatru. Inca o piesa si ne-a sculat si de pe scaune, iar picioarele nu ne-au mai ascultat si au inceput sa-si faca de cap. Ritmat, de-dans indracit.

(more…)

Posted in cum a fost?, special guests on April 14th, 2010 by fresh good minimal | 25 Comments

Camil presents ON-U Sound

Camil  – On-U mix

ON-U Sound este labelul format la inceputul anilor ’80 in jurul lui Adrian Sherwood si reprezinta pentru mine referinta nr. 1 in materie de dub si stiluri inrudite. De-a lungul timpului, soundul On-U s-a dezvoltat asimiland influente punk, new wave, industrial si chiar house, meritul enorm al lui Adrian Sherwood (pe langa geniul de producator) fiind acela de a fi adus laolalta o comunitate artistica eclectica si extrem de productiva, incepand cu veterani ai traditiilor Roots (ca Lee “Scratch” Perry, Bim Sherman sau Prince Far I) trecand prin (post-)punk (Mark Stewart & Maffia, Playgroup, P.I.L) si terminand cu inovatori inclasificabili precum Gary Clail.
Fuziunea creativa dintre dub/reggae si punk nu este ceva surprinzator daca privim spre Anglia anilor 80. De la The Clash la Killing Joke, mai toti punkistii de renume au cochetat cu reverburile jamaicane, in spiritul vremii. Insa parerea mea este ca soundul creat de Adrian Sherwood ramane neegalat, cel putin la nivel de consistenta.
Avem deci in desfasurator mesaje puternice cu tenta politica, tensiune perfect temperata in rata reverbului, inovatie cat cuprinde si, overall, un rafinament al productiei care ilustreaza valoarea unui intreg grup si puterea fuziunii. Fusion Dub Power!
Pentru toate aceste motive, mi-a fost destul de greu sa reduc numarul pieselor selectate; calitatea ON-U este una extrem de constanta; intr-un final am inchegat un mix de 2 ore si un pic. Mai important este insa ca labelul si-a reluat activitatea in ultimii ani, iar eu unul sper la un showcase cat de curand, undeva pe meleagurile nostre :)

(more…)

Posted in sets, special guests on March 9th, 2010 by de-dans | 67 Comments

Air @ Sala Polivalenta

text by slowforward

Cum a fost? A fost frumos. Erau nişte băieţi îmbrăcaţi frumos, în alb (deşi cel de la chitară şi-a luat imediat pe el un pulover roşu, frumos şi el totuşi), care cântau melodii frumoase după melodii frumoase. Lumea stătea frumos şi se uita la ei, ba unii chiar se pupau. Era frumos când se pupau. Până şi luminile şi proiecţiile alea simple, cu mult Air, erau frumoase. Era ca în filmul acela al lui Michel Gondry, La Science des rêves, doar că fără personaje şi fără scenariu. Doar Amour, Imagination, Rêve, dar în versiunea aia frumoasă, de fete de 13 ani. Fete frumoase.

Acum să nu înţeleagă cine că nu mi-a plăcut. A fost frumos, pe bune. Dimineaţa m-am trezit cu o melodie de-a lor în cap. Aia cu How does it make you feel. Şi după ce mi s-a repetat de câteva zeci de ori, într-un loop imposibil de oprit, m-am uitat în oglindă, m-am simţit puţin Adam Sandler şi am fost nevoit să dau un răspuns:

I feel pretty,
Oh, so pretty,
I feel pretty and witty and….

Nicholson a intrat în scenă când am ajuns la spuma de ras. (Pentru cine nu stie faza din film, dupa more)

(more…)

Posted in cum a fost?, special guests on February 12th, 2010 by fresh good minimal | 1 Comments

Sillyconductor – Mussorgsky Megamix

*Prezentat pentru prima oara la Atelierul Sunetului #2 (9 Noiembrie 2009)

Mussorgsky  – Tablouri la o expozitie (Sillyconductor Megamix)

text by Sillyconductor

Mussorgsky a compus “Tablouri la o expozitie” ca o suita pentru pian, fiind orchestrata ulterior de multi, printre care Henry Wood, Leo Funtek, Caillet, Stokowki, Toscanini, Ashkenazy si Ravel. Versiunea orchestrala pe care am preferat-o a fost cea a lui Ravel, si nu doar pentru ca evenimentul s-a desfasurat la Institutul Francez, ci pentru ca e aproape unanim acceptata ca referinta.

Acest mix reprezinta un colaj ale celor mai bune orchestratii pe care le-am gasit. Practic, e vorba de aceeasi succesiune de tablouri ca in original, cu mentiunea ca ascultatorul le vede prin filtrele colorate ale instrumentelor la care a fost interpretata suita de-a lungul vremii. Daca e vorba de orchestra simfonica, in mix se regasesc sase versiuni diferite cu sase dirijori diferiti cu sase baghete diferite. La pian am ales doar patru interpreti, dintre care lipseste Rostropovich si-mi cer scuze pentru omisiune. Pentru chitara am hacuit doua reprezentatii: halucinantul Yamashita Kazuhito care are chiar mai multe maini decit ceilalti trei alesi, California Guitar Trio. La sintetizator am ales doua interpretari pentru Moog: Isao Tomita, sine qua non, si niscaiva Keith Emerson (cu Lake and Palmer, live).

(more…)

Posted in de-dans, special guests on December 22nd, 2009 by de-dans | 6 Comments

Andrew Weatherall

text by Logan

As one of the pioneers in uk dance music, 20 years ago Mr Andrew Weatherall has charted a singular course through its ever changing face, always remaining at the cutting edge, never repeating himself, and never selling out.

I have had the good fortune to witness many great highlights in his career, firstly as a young wide-eyed boy on the dancefloor, to the present day where i am honoured to count him as a friend. There are many well worn tales and interviews just a google away from you, dear readers, but today i’d like to share with you some highlights and maybe some insights that aren’t so well documented elsewhere. So get your dancing shoes, turn up the volume and follow me as we enter the eclectic world of one of the UK’s best musical exports.

(more…)

Posted in art.ist, special guests on November 11th, 2009 by de-dans | 18 Comments

Turntable Science vs DJ Logan

Trei dintre băieții care vor învârti platanele sâmbătă, la petrecerea Pisi Love – Freak & Sleek, s-au întâlnit să discute despre muzică, discuri și identitate. Dox și Undoo, hip-hoperii de la Turntable Science i-au pus întrebări lui Logan despre cluburile londoneze, iar Logan a vrut să știe cum își găseau discuri pe vremuri. Conversația a degenerat de aici.

By Madalina Preda, by Medz

LOGAN: V-am ascultat aseară mixul și mi-a plăcut că aveți multe influențe diferite.

DOX: Da, e un fel de amestec gen mix tape cu turntablism și multe sunete din jazz. Cam așa va suna și EP-ul nostru care se lansează acum, pe 22 noiembrie în București. E rezultatul colaborării dintre noi doi, eu și Undoo, și alți doi DJ. Suntem patru în crew. Amestecăm funk cu hip hop, toate piesele sunt făcute de noi folosind diferite sampleuri, unele sunt și cântate de noi cum ar fi piesa cu bongo sau chitară bas.

L: Venind din România, în primul rând mă surprinde că faceți asta. Când eram DJ în Londra, toată lumea punea de pe vinil, iar când am venit prima dată în România în 2002 toți DJii aveau CD-uri. Cum ați ajuns voi să cântați doar de pe viniluri?

D: Noi am început cu vinilul, dar folosesc și Torque de la M-Audio, e similar cu Serato. Dar în mare parte folosesc viniluri dintotdeuna.

L: De unde le cumpărai?

D: Există câteva magazine de discuri la noi. Obișnuiam să-mi cumpăr din Germania, am cumpărat multe și din Cehia, dar cele mai multe le-am luat de pe net.

L: Cred că în România, în anii 2000, DJii nu cumpărau muzica, ci o furau. În Anglia, cluburile nici nu aveau CD playere. A durat încă vreo trei ani din 2002 ca să apară și acolo, dar oamenii care obișnuiau să cumpere discuri au continuat să o facă pentru că muzica sună mai bine când o cânți de pe un disc. Și de asemenea este și o artă în djing de care voi sunteți clar foarte pasionați. Eu nu fac scratchuri pe seturile mele sau nimic de genul ăsta, dar prefer să pun de pe vinil și nu de pe CD.

(Dox pune o piesă de pe noul EP) [cea de mai jos e o piesa in premiera, de pe viitorul nou album turnatable sience, omg, hiphop pe fgm!]
Turntable Science – Enter The 4th Turntablists feat. Grand Wizard by pisi love sound

(more…)

Posted in interviu, special guests on November 6th, 2009 by fresh good minimal | 4 Comments