www.droguri101.ro
Un blog foarte misto si documentat despre droguri in general, dar cu un interes special pe zona drogurilor de tip nou, legalele (legalele si ilegale tot legale raman). La unele posturi comentariile fac toti banii.
De unde vin drogurile legale?!
“Industria chimica din China se pare ca poate asigura orice fel de substanta atata timp cat isi primeste banii. In caz ca primesc comenzi de noi substante aka droguri legale, ori sintetizeaza ori au pe stoc si vor exporta acel produs indiferent de scopul in care va fi folosit. “Lucram la cinci sau sase noi produse legale (methylona, butylona sau MDPV-ul). Cele mai multe sfaturi si idei vin din partea clientilor nostri britanici”. Toxicologul Dr. John Ramsey a declarat pentru Sky: “Vom vedea curand 10 sau 11 noi substante aparand anual.”
Generation 2012 plus comentariile
MDPV – Methylenedioxypyrovalerone este un drog psihoactiv cu proprietăţi stimulatoare, care actioneaza ca un inhibitor al receptorilor noradrenalinei-dopaminei (NDRI), fiind de patru ori mai potent ca metilfenidatul (Ritalin, Concerta).
Spre deosebire de SG, Gen2012 duce mai degraba la atacuri de panica decat la euforie, cu un ritm cardiac ridicat (140 bpm) si anxietate. Sincer nu recomand vreunui novice sa incerce asa ceva, si cand zic novice ma refer la pustanii de paispe ani care or bagat odata maria si au fost martori la a2a venire a lui cristos, cum spune Spike “Copii nu intrati in lumea drogurilor, suntem deja prea MULTI”.
Posted in de-dans, dezbateri on April 19th, 2010 by de-dans |
1 Comments
ȚÂȚĂ + ȚAȚĂ / Revista muzicala pentru femeia moderna
limited edition (100 copies) by Milos Jovanovic
(more…)
Posted in copy++, de-dans, dezbateri on March 23rd, 2010 by de-dans |
17 Comments
WHY SO SERIOUS? How the classical concert took shape by Alex Ross (The New Yorker)
“The problem isn’t that the modern way of giving concerts has grown hopelessly decrepit, as some say; it’s that music has for too long been restricted to a single, almost universally duplicated format. If the idea is to treat composers as serious artists, then concerts must become significantly more flexible, in order to accommodate the myriad shapes of music of the past thousand years. Superbly polished as today’s performances are, I sometimes get the feeling that the classics are a force more contained than unleashed, and that new works might still produce the tremendous effect that Beethoven had on Berlioz’s old music master at a concert in Paris: “When I came out of the box and tried to put on my hat, I could not find my own head.”
Classic goes Clubbing by Andreas Bick (silentlistening)
“Today, the bourgeois culture itself is aching under the pressure of popular culture and mass consumption leading to a situation with diclining and overaged audiences that is often described as a crisis of classical music. An answer to this situation is to open up the classical concert to a younger and hipper audience and bring the music to the places where they usually celebrate their musical rituals, the trendy in-clubs of metropolitan life.”
Posted in de-dans, dezbateri on February 22nd, 2010 by de-dans |
10 Comments
The Death of INDIE
Is Indie Dead? by Rachael Maddux (Paste Magazine)
Is Indie Dead?: Music Critics Respond (Earplug / FlavorWire.com) by Jessica Hopper (author of The Girls’ Guide to Rocking), Brandon Stosuy (senior writer at Stereogum), Judy Berman (managing editor of Earplug), Christopher Weingarten (tweets record reviews of 2010’s new releases @1000TimesYes), Johnny Firecloud (music editor for CraveOnline), Marvin Lin (editor-in-chief of Tiny Mix Tapes), John Doran (editor of The Quietus), Luke Turner (associate editor of The Quietus), Michael Byrne (Baltimore City Paper), Andy Phillips (editor-in-chief of MOG)
The Death of HIP HOP
WRAPPING UP. A genre ages out – Sasha Frere-Jones (The New Yorker)
When will hip-hop hurry up and die? – Simon Reynolds (The Guardian)
The Death of MINIMAL
The strange, lingering death of minimal techno – Tony Naylor (The Guardian)
Guardian Post Reply by Ronan Fitzgerald (ronanfitzgerald.net)
“minimal ‘s dead/ dance-criticism’s dud/ dance music’s directionless” – Simon Reynolds (blissout.blogspot.com)
Life after “Death” – Simon Reynolds (blissout.blogspot.com)
and bonus (eros si thanatos):
Tired of Sex: Has Indie Rock Gone Flaccid? by Caroline Stanley (Earplug / FlavorWire.com)
“argues that a large chunk of today’s heterosexual male authors tend to not only shy away from sex, but also express disgust and even boredom with it.”
Posted in de-dans, dezbateri on February 2nd, 2010 by de-dans |
13 Comments
O discutie haotica de after hours, in cinci persoane, fara concluzie sau final, despre muzica electronica versus muzica clasica, pian versus ableton, experimental, techno, minimal, valorile disco si productiile romanesti. Spre final, se simt si urme de campanie electorala.
A: De fapt, tot ce se intampla acum in muzica de mase, comerciala, care evolueaza, vine de undeva din academia de acum 30-40 de ani si cumva ele de abia acum au ajuns la lume. De fapt, ceea ce spune lumea acum ca e muzica clasica e doar un kitch, un fel de tiganie si incultura. Tu cand spui muzica clasica te gandesti la secolul 19. Ce s-a intamplat in secolul 20 in muzica nu-i mai putem spune clasica, ii spunem academica. S-au intamplat niste revolutii, exact ca in arta contemporana: cum pictura lui rubens nu mai are de-a face cu ceea ce inseamna pictura in secolul 20, nici muzica clasica nu mai are nimic de-a face cu ce se intelege prin muzica clasica. Adica, noi credem ca muzica clasica e cacatul ala, melodia aia frumoasa de Stravinski. Frate, dar au trecut baietii astia prin atatea…
B: Un lucru vechi il poti filtra oricand.
C: Ce incerca A sa spuna frate cu chestia asta cu substituitul valorilor anterioare e ca frate, chiar exista un feedback de informatie. Tu zici ca astia au trecut prin muzica asta pana acum, dar trecerea asta e recursiva cumva.
A: Ceea ce vreau sa zic de fapt, ceea ce vrea sa zica muzica noua, asta din secolul 20, este ca e mai mult despre idee si mai putin despre interpretare, cum e cu pianul. Tu folosesti pianul ca tool.
C: Exista un recul, un feedback la nivel de concept sau inexistenta a sa. Intelegi ce spun?
B: Nu.
C: La fel cum a fost reluat pianul ca si instrument la fel a fost reluata si ideea, intr-un alt context.
B: S-au conceptualizat lucrurile, incepi sa te joci cu idei, mai putin cu subtilitati ale instrumentului. Eu nu vorbesc despre reluarea ideilor, ci despre unele noi.
C: Sampling culture tocmai asta inseamna frate, sa reiei lucruri din trecut si sa le filtrezi.
D: Da, asa e.
B: Si ce?, nu inteleg.
C: Cred ca am o problema bilogica, dar nu pot fi concis.
B: Pana in secolul asta, atunci cand voiai sa inveti muzica iti lua cineva un profesor, te invata pian, te culturaliza, te facea sa ajungi sa simti pianul. Cultura asta noua a zis da-l in plm de pian, stai frate un pic, astea sunt niste concepte, hai sa incepem sa ne gandim la asta.
C: Nu a zis nimeni niciodata da-l in plm de pian, gandeste-te la cate rereedituri si broken piano si mute piano si piano for airoport si plm, gandeste-te la cate recycluri din astea vezi in muzica si o sa-ti dai seama ca nu a spus nimeni muie pian. Gadeste-te doar ca nisa din care tu vezi lucrurile…
A: Da ce, eu am zis muie pian?
B: Cum se cheama chestia aia super lunga? Nu clarinet…
C: Oboi.
A: E, oboi…
C: Horn.
A: Bucium.
B: Bucium frate!
A: Buciumul suna cu jale…Ti se pare ca fluierul este foarte prezent in lumea muzicala contemporana?
(more…)
Posted in dezbateri on December 7th, 2009 by fresh good minimal |
63 Comments
[+_+] Postul acesta este construit din povestile diversilor (si nu putini) participanti la petreceri, din parerile, plangerile si dorintele lor. Ce scrie mai jos sunt cuvintele voastre, adunate la un loc, meticulos, timp de doua luni, in care eu n-am participat la petreceri ca sa-mi dau cu parerea. A fost un experiment, in care eu am povestit ce se aude “din afara”. Nu as fi pomenit despre vulgaritatea unor petreceri daca nu s-ar fi comentat atat de mult acest lucru in jur. Eu am intrebat: cum a fost la party, iar de cele mai multe ori mi s-a raspuns au fost ingrasamintele bune; muzica? Mmm. Promovez si sustin petreceri de cativa ani, si voi continua sa fac asta, la fel cum voi continua sa semnalez, atunci cand voi conturati o eventuala deviere catre un traseu. Totul are legatura doar cu muzica. Iar in textul de mai jos muzica se bate pe suprematie cu banii. E o constatare de grup.
photo by sharky
Sa va spun cum se vede si cum se aude scena din afara, atunci cand nu participi la ea, intre doua, trei petreceri chestionabil. De cand cu ingrasamintele de plante legale, scopul unei petreceri s-a transformat din muzica, numai in “socializare”. Chiar daca nu a placut soundul sau conceptul, feelingul general a fost ca petrecerea a iesit “tare”, la un million plicul de socializare. Iesitul in oras a devenit un reflex precum facebook. Nu mai filtram, nu mai selectam, iesim teleghidati vineri si sambata, ghidati de efectul de turma. Aceleasi locuri cu sunet prost, aceleasi preturi scumpe la bar si aceeasi dji, romani si straini, care rulati atat de mult ajung sa cada, fara a fi cazul, in banal. Ajungi sa te multumesti cu o sala palatului, cu un Yann Tiersen la care te muti de pe scaun pentru ca se aude prea bine si prea tare. Bucurestiul electronic a devenit, pe cat de variat, pe atat de banal. Petreceri sunt cata iarba si iarba, dar mici si fara vlaga. Lipseste scenei de dans acel element comun care sa coaguleze vibeuri, sa reprezinte cultura si sa faca din muzica, din nou, actorul principal. Foarte bine le spune Cosmin Tapu, organizator Rokolectiv, intr-un interviu dat in octombrie in Time Out:
(more…)
Posted in dezbateri on December 2nd, 2009 by fresh good minimal |
60 Comments
“House music dominated dance music discourse in 2009, perhaps even more than last year. Gone was much of the fussy, whittled clickety-clack of minimal, replaced by hot 909s, boomy drum samples, syncopated stabs, and looped vocal shots. “Deep” remained the byword, represented in bluesy chords, relaxed grooves and, far too often, sounds and rhetoric designed to invoke the notion of “soufulness.”
[…] Ultimately, much of my dissatisfaction with the mainstream of “underground” house this year had to do with its pacing, reliant as it was upon arbitrary 4- and 8-bar sequences that often felt like marching in place, waiting for the obligatory change. It was neither hypnotic, despite its repetitions, nor dynamic, despite its buildups and breakdowns, many of which echoed progressive house in its predictable rushes and denouements. Dancing, like too many cultural experiences these days, felt too much like buffering: drumming your fingers on the desk while you waited for something to happen.” Philip Sherburne
Pitchfork’s The Year in Techno 2009 by Philip Sherburne
(more…)
Posted in de-dans, dezbateri on November 26th, 2009 by de-dans |
5 Comments