Funk Park este o zona industriala de 40 de fabrici dezafectate, toate ocupate de petreceri, sedii de labeluri si squaturi. Vara au loc aici, la periferia Berlinului, unele dintre cele mai reprezentative petreceri pentru vibeul orasului, intr-un club de 2000 de persoane, cu o plaja pe malul raului. Iarna insa nu se intampla mai nimic. Intr-una dintre hale sta Richie, nu Richie Hawtin, dar tot un DJ, peste 40 de ani. Miroase ametitor a sprayuri de graff a caror culori tapeteaza peretii. Toata caldura vine dintr-un amarat de calorifer, dar dansezi ca sa mai ai o sursa. Mereu ai nevoie de-o sursa. Richie sta turceste pe jos si face beat maching din gura pe niste minimal foarte pumping. Intre doua placi, mai schimba o vorba, explica de ce ii place mereu b2b, pentru ca mai ai timp de-o gluma. “Mi-a placut setul tau”, il lauda un prieten, “Imposibil, eu nu mixez bine”. Cand pleci ii dai 5 bani, inlocuitor la 1 euro daca vrei sa faci un apel de la un telefon public. Citeste “bani” precum “bunny” si iti da la schimb, extaziat, in semn de multumire, un “Eastern bunny” lucrat detaliat, din fan. “Hei honney, where is my bani?”, rade dupa tine, in timp ce te pozezi turistic, cu iepurele in brate la poarta fabricii, langa o roata de utilaj industrial, colosal.
Luni noaptea Berlinul doarme. Tu nu. Te duci in Tacheles, o ruina de cladire trashuita la maximum, o mecca a artei urbane in care nu ai loc sa pui un varf de ac de stikere, de stenciluri, de taguri si de graffurri. Ziua, 50 de artisti ocupa 30 de studiouri. Noaptea, la etajul cinci este mereu cate un party electronic, de aceasta data “minimal techno experimental”, dupa cum te anunta un A4. Intrarea este doi euro. Baiatul de la usa – o cortina de catifea – nu te lasa sa stai pe hol la vorba, te invita insistent inauntru sa dansezi. Daca iesi la tigara, te intreaba daca te mai intorci. Iti aduce aminte de disperarea organizatorilor romani: o sa vina lume? Sunt cativa turisti, turisti electronici ce-i drept, foarte beti toti si entuziasti cand nu e cazul. Intre doua gherle se pune minimal, deloc experimental, este exact ce au inteles marea majoritate a romanilor din minimal techno: a venit razboiul. “Noi lucram cu turisti”, confirma baiatul de la intrare. Pe DJ il cheama IL, sa nu ascultati asa ceva niciodata. Luni noaptea Berlinul doarme.
(more…)
Posted in outfun on March 12th, 2009 by fresh good minimal |
5 Comments
Berlinul, un Detroit european, in ale carui hale industriale traieste triumfal bassul – auzi povesti despre squaturi de 200 de oameni care locuiesc toti pe un etaj al unei fabrici, in timp ce deasupra se aude hard techno. In weekend se merge la club cu metroul, care circula si noaptea. Vagoanele sunt precum niste cutii rosii, galbene, de carton, iar peroanele sunt super full de oameni cool. O natie de hipsteri, stai si te holbezi la cum sunt imbracati, accesorizati, texturati si frezati. Nimic fancy, nimic glam. Se poarta trashy. Este permis sa bei pe strada, asa ca se bea multa bere pe strada.
Ca sa ajungi la oricare dintre cele trei cluburi importante – Maria, Watergate, Panorama – cobori la metrou aproape de gara. Te indrepti catre ultimul, teleghidat dupa un candelabru ce lumineaza dintr-o uzina, pana dai intr-o coada de oameni, te asezi la coada, are 27 de metri si e foarte frig. Nemtii sunt caliti, stau la club, la coada, de mici. Dupa 40 de minute reusesti sa imbunezi bodyguradul sa te lase inauntru fara ID, dar cand te vezi intrat realizezi ca ai gresit, nu esti la Panorama, esti la Fritz. Pleci dezamagit, vei mai stai odata-n frig.
Panorama se ascunde la cateva strazi departare, intr-o fosta centrala electrica imensa. Nu ii vibreaza geamurile de la bass. Coada de aici se intinde si ea pe cativa zeci de metri, astepti zgribulit sa iti vina randul, sa fii studiat si analizat. Te priveste in fata o geaca de piele cu buza de jos ciuruita de piercinguri si fata batuta de tatuaje, iar din spatele usii se uita la tine alti vigilenti de-ai casei, iti examineaza atitudinea, hainele si hotarasc daca te integrezi sau nu. Nu intra turistii frumos ferchezuiti, grupurile mari, cocalarii spanioli, rastamanii, glamul, americancele bete cu gura mare, puse pe agatat. Odata trecut de piercinguri, zici multumesc. Dai geanta la control, iti opresc aparatul foto la intrare, platesti 12 euro si ti se pune stampila – pentru tine, un moment important. Intri la garderoba, o hala unde domneste linistea si calmul, de parca ai fi la biblioteca. E ca tranzitia catre o alta lume. Gecile si gentile stau precum cartile, aliniate frumos pe numere, fiecare pe cuierul ei. Nu se pune vreodata problema sa nu mai fie locuri. Primesti numarul 1139 si te-avanti in bezna, ghidat de bass.
(more…)
Posted in outfun on March 10th, 2009 by fresh good minimal |
10 Comments
photos by dreamferry
text by Haute Culture
Mai mult decat orice atractie turistica de lonely planet, petrecerea de revelion, de la Dirty a fost preparata in cele mai mici amanunte. In primul rand ca locul cu pricina nu avea vreun mail sau vreun contact aditional, nici pagina de myspace, logo, steag, indicatoare sau fum de gratare. Panica de a nu stii exact cum arata locul ne-a tinut pana in preajma zilei de 31, cand un sol de pace a fost trimis in recunoastere si ne-a dat ok-ul cum ca e musai de mers si indoit podeaua la dans.
In noaptea de revelion am invadat locul cu pricina mai toata ceata noastra de valahi (vreo 15 la numar). Dirty s-a adeverit a fi pana la urma un loc cat de poate de generos, cu un design placut ochilor, sunet cumsecade, usor cochet, preparat cu ceva ghirlande si masti de carnaval pe pereti. Cativa razboinci din grupul nostru au suspinat nostalgic cum ca ar fi un fel de Web. Eu unul, personal, m-am aruncat cu totul intr-un pahar de whiskey, in timp ce restul gang-ului s-a aruncat in multimea de afara, insa…outside, predominau iarasi numai barbatii, mare parte dintre ei cu trasaturi asiatice, veniti mai ales din suburbiile Istanbulului, la marea sarbatoare. Anul acesta, in semn de solidaritate cu asediatii din Gaza, autoritatile otomane au interzis artificiile si pocnitorile, asa ca mare parte din sarbatoarea din piata nu s-a redus decat la un fasait minuscul de usurare cum ca tocmai s-a mai doborat un an cu greutate. In rastimp, am incercat sa trudesc un pic pe partea de public relations cu niscaiva domnisoare indigene, dar bariera lingvistica a fost de neclintit, asa ca m-am intors resemnat la paharele mele de whiskey.
Mi-am indreptat atentia catre muzica si foarte rau am facut. Djul “local hero” incerca zadarnic sa se hotarasca incotro sa isi asterne setul. Amesteca bezmetic progresive house demult decedat cu minimal techno desprins parca din playlisturile rezidentilor romani din tinuturile cu mare priza la transhumatza. Intre timp ,poporul arunca decis chiote de bucurie, semn ca unele piese din repertoriu au gadilat cum nu se poate mai bine colonul participantilor la chermeza. Dupa mai bine de o ora si jumatate de chinuri, apare maretz domnul Rebotini. Cu o infatisare de capcaun obosit cu mustatile alungite, ii mai trebuia parca doar sortzul de macelarie patat de sangele de rigoare ca sa poata incepe carnagiul auditiv asupra noastra. Mai mult de spaima decat de admiratie am inceput sa ne executam cu totii intr-un dans timid, cu obisnuita ingaduintza pe care o acorzi DJului invitat, primei sale piese din set.
(more…)
Posted in outfun, special guests on January 9th, 2009 by de-dans |
3 Comments
photos by dreamferry
text by Haute Culture
Daca te porti disco, te imbraci shukar, iti tii jurnal de facebook, te tii de turma de la Bragadiru, si musai iti faci vacantele la Berlin sau Barcelona, se cheama ca ai atins abisul bourjois. Dar daca te urnesti sa faci Revelionul la Istanbul, se cheama ca te-ai dat in vileag, ca ti-ai adus aminte de stropii de shaorma dupa prima petrecere cu Dave Seaman.
Te urci in automobilul propriu, pe care il imparti frateste cu alti 3 tovarasi de drum (benzina e ieftina si e mai amuzant in 4 ), si te-asterni frumos la drum de noapte pe autostrada soarelui. Dimineata, te trezesti la vama de la Vama Veche ca ti-ai uitat pasaportul la Bucuresti si cu o naturaletze prunciara (trezit parca dintr-un serial – vis erotic in care esti propiul protagonist alaturi de vecina blonda cu piept angajant mai ales dupa ce ti-ai tinut capul in poala iubitei seculare), te hotaresti sa te intorci la pasaportul tau, uitat dintr-o neglijenta comoda, intr-un sertar ascuns. In ultimul moment, cineva iti sopteste ca poti apela la o persoana apropiata tie sa merga la tine acasa sa ti-l culeaga si sa ti-l puna pe primul autobuz cu destinatia Constanta. Te intorci fericit tot la Constanta, doar ai scapat de un drum pana la Bucuresti dus-intors si te asezi resemnat in prima cafenea care iti iese in cale din Piata Ovidiu. Dupa pranz, recuperezi actul mult ravnit si te indrepti iarasi spre Vama Veche.
Treci decis, fara sa bagi de seama ca ti-ai facut deja vant in Bulgaria – aceleasi drumuri cariate, nemarcate, si prost luminate… Spre seara, strapungi victorios granita bulgaro-turca si pui inspre ascultare noul mix nudisoco de numonici. Usor, usor aluneci pe strazi strident marcate, opulent asfaltate si mai ales briliant luminate. Zambesti fericit ca ai ajuns la drumuri cu 4 benzi pe sens (desi inca nu ai atins autostrada), si te gandesti serios la gluma proasta pe care a facut-o Europa atunci cand ne-a primit, la pachet, pe noi, les roumains, alaturi de ei, the bulgarians. Incet, incet apar suburbiile Istanbulului, presarate ca un sirag de margele fosforescente pe dealurile din jur, cu blocuri turn inalte, despartite atent de steagurile cu semiluna omniprezente obligatoriu numai in bataia vantului. Autostrada te duce singura pana in centrul orasului, de unde bineinteles incepi sa te ratacesti prin cartierele deochiate si cu nume vechi din istorie. Majoritatea strazilor sunt in panta, iar tu, ca un privitor curios iti impiedici privirea de nenumaratele moschei, cu turle inalte si te simti deja aruncat in basmele Seherezadei. Tarziu dupa miezul noptii, ajungi la hotel, unde iti arunci nervos bagajul si alergi bezmetic inapoi pe strazi dupa ceva de mancare.
(more…)
Posted in outfun, special guests on January 7th, 2009 by fresh good minimal |
4 Comments
Dragii mei,
Tocmai am facut un mix finut, o combinatie de minimal, dubstep si altele, iar cu ocazia asta mi s-a oferit oarece spatiu sa va mai scriu.
Dar despre mix mai incolo.
Ce mai faceti? Am citit ca ati avut problema cu “oamenii legii”. Trebuie sa-i intelegeti si pe ei, e sfarsit de an, acum au de scris niste rapoarte pentru UE, si cum tot anul au fost lenesi, trebuie sa dreaga busuiocul. Probabil o sa fie si la anul la fel.
Io-s pe la Madrid acum. Si aici se mai fac razii, dar rar si fara nici un entuziasm de ambele parti. In rest miroase cum trebuie in cluburi.
Dar nici despre asta nu voiam sa vorbesc, desi ar merita, io voiam sa trisez si sa profit de spatiu ca sa lansez in dezbatere publica o teorie mai veche de-a mea:
Noi astia, ne stim noi care (sper), ar trebui sa plecam toti si sa-i lasam pe lantari si pe poponetzi si pe politicieni sa se descurce singuri!
Io zic ca fara noi ar iesi foarte caterinca in Romanica si ne-am uita pe net la Realitatea TV ca la Comedy Central!
La cum stiu io lumea prin Bucale si nu numai, cred ca, daca ar pleca doar toate cunostintele mele, s-ar schimba multe. Dar daca ar pleca si cunostintele lor?!
Nu va agitati cu criza si astea, astora p-aici nu o sa le prisoseasca niciodata niste inteligenta (unde e cazul)!
A, si obligatoriu nu trimiteti bani acasa, ca fac astia autostrada de 60 miloane euro/km cu ei. Cica in alte tari e de zece ori mai ieftin kilometrul, nu merita sa luati de la statul roman! E indicat in schimb sa cereti bani de acasa sub orice pretext!
In stilul asta luati pozitie civica si política la cel mai distractiv mod. Bucurestiul e oricum mai scump decat multe capitale de mare bun simt, la Viena a ajuns chiria la 250eu/2 camere!
Mai circula spaima aia cum ca suntem vazuti prost prin lume.
Cam asa e, dar daca nu mirosi a transpiratie si n-ai mustar pe tricou (poate chiar si atunci), ti se da de obicei o sansa. Iar lumea in carea ar trebui sa va invartiti chiar are suficiente minte sa va ia asa cum sunteti. Oricum, in club sau in metrou nu stie nimeni.
(more…)
Posted in outfun, special guests on November 12th, 2008 by fresh good minimal |
9 Comments
Dupa ce se mai inchisese anul trecut odata dar a reinviat anul acesta obtinand o amanare de un an, celebrul Bar25 din Berlin, unul dintre cele mai importante si centrale locuri ale culturii minimal, s-a inchis din nou, de data asta cica de tot. N-ati ajuns pana acum, aia e. Petrecerea de inchidere a durat 5 zile incontinuu si a avut line-up-ul asta:
Red Robin, Mathias Kaden, Dirty Doering, Eva Marie Martine, Aaron Hedges, Onze, The Dose, Zander VT, Sven Dohse, Dima, lassmalaura, Edward & Oskar Offerman, Gebrüder Teichmann, Onur Özer, Andre Gardeja, Rizzoknor Live, Christin Bolte, Yama, Disco Dave, Gunnar, the monokid, Fabiano, Louis Guillhem, Larrson, Mike Machine, D.O.P. & Jake The Rapper Live, Axel Bartsch, Carsten Teichert, Beaner, dwfb, Benno Blome, Philip Bader, Canson Live, Funzion & Daria, Empro, Gianni Vitiello, Pilocka Krach, bazillus & die antikörper, Ruede Hagelstein, Daniel Dreier, Jens Bond, Marcus Meinhardt, Wandler, digital kranky, Luna City Express, Mutlu, Tobi Neumann, Brian Cares, Kate Moss, Harry Macht Sie Alle Glücklich, David Dorad, Rino, Danny Faber.
Setul final: 4 zile, 22 de ore si 18 minute si 4.55GB :) Cinci zile de muzica incontinuu, asta chiar e ceva.
download aici
Posted in de-dans, download, outfun on October 31st, 2008 by de-dans |
8 Comments
text by vsp (as in very special guest) & de-dans
La un festival sponsorizat de Becks si de Converse, ultimul lucru de care ai nevoie sunt o bere rece si o pereche de tenisi de panza.
O droaie de romani simpatizanti ai muzicii electronice s-au inghesuit sa ia cu asalt festivalul cu cel mai bun line-up din aceasta vara. Ce nu stiau ei era ca Melt este un festival destul de mic, cu public majoritar local si nu tocmai urban. Adica melteni, dar de-ai lor. [Si fara dealeri. Toata lumea are pentru ea si atat. Grav]
Meltenii si-au dat in petec inca dinainte sa inceapa festivalul. Au inceput prin a se face foarte praf din fata intrarii si a se calca in picioare pentru a intra in incinta. Organizare germana my ass! Daca scapai teafar de la intrare, dupa cursa de sarit doua garduri in ploaie torentiala , si parcurgeai muiat bine cei cativa kilometri pana la locatie, puteai in sfarsit sa zici wow! Pentru ca, intr-adevar, Ferropolis este cea mai wow locatie in care am fost vreodata. Uriase utilaje industriale se ridica deasupra capetelor amenintator si coplesitor in acelasi timp. Te fac sa te simti ca un liliputan in tara lui fier vechi.
Ca de obicei, pierzi primele acte la care iti propusesei sa ajungi (Burger/Voigt), dar te-ai obisnuit cu atmosfera de festival – la fel ca la Sonar, nu e despre ce-ti doresti sa vezi, ci despre ceea ce se nimereste sa asculti.
Fugim cat ne tin picioarele la scena Big Wheel Stage, ca sa ne implinim un vis – Supermayer. Cu albumul invatat pe de rost de acasa, cu fiecare nota rasunand in minte, intr-o lumina semiobscura, cantam cu mana pe inima fiecare vers alaturi de cele doua umbre fantomatice care se unduiesc sensibil, cu microfoane in mana, in spatele pupitrului. Pana nu am vazut cu ochii mei nu am crezut ca acelea sunt chiar vocile lor si ca acesti reci nemti plini de beat pot atinge atat de profund coarda sensibila.
Asteptam frenetic Hercules and the Love Affair, dar nu mai apar din cauza a ceva “… xxx autobahn”, n-am inteles. Sunt inlocuiti cu Alter Ego, zgomotosi si agitati. Multi ii confunda cu Hercules si se declara dezamagiti. Nu stam pana la final. Unii pleaca la live-ul Gus Gus, noi ramanem cantonati pentru tot restul serii la cea mai cool scena, pentru o pleiada de nume cu renume.
Incepem cu Gui Boratto, la fel de bun ca ultimele dati cand l-am vazut, apoi Modeselektor, cu un show incendiar cu mascote dansatoare, care arunca pe scena si in public tone de hartie igienica. Ulterior, nimic nu se compara cu senzatia unui sters la fund cu hartie igienica originala din show-ul celor de la Modeselektor. Originala, ma-ntelegi?!?
Cum la 14 grade, lipsit de orice fel de stimulente e mai greu sa te distrezi, ne mentinem tot timpul in centrul actiunii, in mijlocul publicului, ca ultima solutie ca sa nu inghetam complet. In spatele pupitrului, Ellen Alien rece, placida si discreta isi incepe setul cu copiii lui Luciano, fara un impact major asupra publicului. Dupa care ne incanta sufletele si urechile pentru o ora si jumatate ce trece in cinci minute.
Seara e inchisa de un Sasha Funke melodios si emotional, dansant si sarmant, dupa care revine Ellen Alien dar nu ne mai tin picioarele si mai e si maine o zi.
Plecam spre casa in lumina unui rasarit feeric care inunda insula fara mila si impune obligativitatea ochelarilor de soare. Unii dintre noi parcurg 14 km pe jos, desi au fost de curand avansati in pozitii de top, pana la cabana din mijlocul padurii unde suntem cazati. Este perfecta pentru un set up de tip I know what u did last summer. Urmeaza seara 2.
(more…)
Posted in outfun on August 4th, 2008 by de-dans |
23 Comments
gmail
com
