Weekendul dureaza o zi. Seara incepe cu o sesiune linistita de dub, oferita de crew-ul Cubecast. Bogdan pune muzica la Subcochet (intrarea 15 ron), iar fetele PISI Love sarbatoresc un an de petreceri - cine gaseste locatia, inseamna ca le cunoaste.

Luni, 8 februarie / 20:00
Institutul Fracez
Sampling from live radio. Avoiding FM frequencies.

Ce poti sa faci cu un radio (Producator: URSS / Model: VEF 206/ Tuburi: tranzistoare/ An fabricatie: 1970) si un Sampler and Filter (Producator: Japonia / Model: KAOS PAD 3/ Tuburi: emulatii digitale/ An fabricatie: 2006) ?

Ion Dumitrescu propune o investigare afectiva a celui mai important mijloc de comunicare in Romania inainte de ’89: radioul. O sesiune de live radio sampling, bineinteles cu evitarea FM-ului. Preocuparile lui Ion Dumitrescu legate de manipularea radioului live au inceput o data cu workhopul organizat anul trecut la Rucar de Rokolectiv (Rokolectiv Sound Camp, iulie 2009, Rucar). Mai jos un track, trackul inregistrat in tabara, « live radio manipulation »

Ion Dumitrescu - Live Radio Manipulation by freshgoodminimal05

Ion Dumitrescu este musician si coregraf. Pe langa duo-ul Minus si Ion, a dezvoltat si unele proiecte solo ( productie si live)

Nettwerk Music Group CEO Terry McBride has always been a thinker as a successful music entrepreneur. In this speech at TEDx in Vancouver, Terry explores the emotional power of music and its ability to bookmark moments in our lives that we can return to again and again.

just very beautiful music from 19 years old american-chilean Nicolas Jaar (wolf + lamb, circus company)

Nicolas Jaar - Live @ Club Der Visionaire

Nicolas Jaar - Live Fall 08

“I don’t mean to make a big thing of it, but Nicolas Jaar, the New York-based producer affiliated with the Wolf + Lamb label, is only 19 years old. In any number of different contexts, that might be unremarkable. In indie rock, you’re expected to be young. Same goes for hip-hop. Surely there’s no shortage of under-20s manning the barricades of nu-electro’s fluo revolution. But house and techno? I’m sorry, but aside from the Martinez Brothers, we’re generally a generation aging rapidly.” Philip Sherburne

“”I think it was the summer of 2004,” recalls Jaar. “I was at this photographer’s studio in Chile, and the photographer was blasting Tiga’s DJ Kicks mix. Being 14, I was like, ‘This is incredible!’” He promptly and volubly declared a newfound love for electronic music—”even though I had heard nothing, just Tiga. So at Christmas, my dad goes to this record shop and says, ‘Give me the most forward-thinking electronic music album right now.’” You can almost see the punchline coming: the CD the clerk handed over the counter was Ricardo Villalobos’ Thé Au Harem D’Archimède. The guy wasn’t like, ‘Oh, I’m gonna give you the best Chilean artist’,” stresses Jaar. “We were in Santiago, but my dad just said, ‘Give me the most forward-thinking thing you’ve got.’ [Villalobos] just happened to be Chilean. He gives me that for Christmas, along with a Luomo CD, Vocalcity. When I’m 14. This is all thanks to my dad being pretty good at doing this type of shit. So I listened to Villalobos at 14, and this is definitely a little bizarre, almost maybe a little sad, but it was the sexiest music I’d ever heard in my whole life. But it was also so complicated, there was so much stuff going on—even though I didn’t really purely enjoy it like I enjoyed jazz or African music. There was this weird love for the techno aspect, even though I had no direct experience of that until then.” Philip Sherburne interview on RA

Nicolas Jaar - Dubliners

Get The Curse Podacst 084 by Nicolas Jaar

The Death of INDIE

Is Indie Dead? by Rachael Maddux (Paste Magazine)

Is Indie Dead?: Music Critics Respond (Earplug / FlavorWire.com) by Jessica Hopper (author of The Girls’ Guide to Rocking), Brandon Stosuy (senior writer at Stereogum), Judy Berman (managing editor of Earplug), Christopher Weingarten (tweets record reviews of 2010’s new releases @1000TimesYes), Johnny Firecloud (music editor for CraveOnline), Marvin Lin (editor-in-chief of Tiny Mix Tapes), John Doran (editor of The Quietus), Luke Turner (associate editor of The Quietus), Michael Byrne (Baltimore City Paper), Andy Phillips (editor-in-chief of MOG)

The Death of HIP HOP

WRAPPING UP. A genre ages out - Sasha Frere-Jones (The New Yorker)

When will hip-hop hurry up and die? - Simon Reynolds (The Guardian)

The Death of MINIMAL

The strange, lingering death of minimal techno - Tony Naylor (The Guardian)

Guardian Post Reply by Ronan Fitzgerald (ronanfitzgerald.net)

“minimal ’s dead/ dance-criticism’s dud/ dance music’s directionless” - Simon Reynolds (blissout.blogspot.com)

Life after “Death” - Simon Reynolds (blissout.blogspot.com)

and bonus (eros si thanatos):

Tired of Sex: Has Indie Rock Gone Flaccid? by Caroline Stanley (Earplug / FlavorWire.com)

“argues that a large chunk of today’s heterosexual male authors tend to not only shy away from sex, but also express disgust and even boredom with it.”

ORIGIN - O hermeneutica muzicala a cartii Tao Te Ching by freshgoodminimal04

Duminica trecuta, la Green Hours, trei baieti, Adi Cimpoeşu (electroclown), Bogdan Rakolcza (mioritza soundsystem), Dan Aga (murmur) si invitatul, Mircea Florian (Tatăl nostru) au cantat improvizat la foarte multe instrumente: berimbau – instrument de percutie brazilian care arata ca un arc si a carui coarda se extrage din anvelope mari de tractor; zornaitoare facute din coji de ghinda, dramba, kazu, blockflote, fluier taranesc, ocarina, metalofon, cajon si kalimba – instrumente din sudul Africii, bandoneonul – instrument popular in Argentina si Uruguay (si acum stricat, adica nu scoate exact sunetele pe care ar trebui sa le scoata), fujara - fluierul urias din Slovacia, aici improvizat cu un furtun de aspirator, nai, flaut, o chitara care se canta la gura, trompeta, un groovebox Akai cu butoane, o chitara Gibson, flugelhorn , pian si nu in ultimul rand, un morcov.

Cantarea este improvizata,” primul sunet care va veni este primul sunet care va veni”. Peste sunete, Mircea Florian recita din Tao Te Ching. Aplauze!

[2006] download

In this film composer Howard Goodall looks at: melody’s basic elements, at the common rhythmic patterns that have been used by musicians from all cultures, at how familiar patterns of chord progressions give all kinds of music - from classical to popular.

- Why does melody affect us so deeply, from the moment we are born?
- How does a melody actually work?
- Why are some melodic shapes common to all cultures across the world?
- Can successful melodies be written at random?
- If not, what are the familiar melodic patterns composers of all types of music have fallen back on again and again, and why do they work?
- Why do some rhythms make us want to dance, while others make us feel tranquil?
- How does rhythm ‘work’ when there is no obvious pulse, as in much classical music?
- What links African drumming to J S Bach?
- Why do virtually all popular singers sing ahead of the beat?
- And how is it that a tiny Caribbean island has produced a rhythm that dominates popular music the world over?
- Why do the same chord patterns appear again and again, from Renaissance Italy to the latest chart hit?

Atenţie !
Sesiunea de audiţie începe în mod excepţional la ora 17.00
Durata : 1h.
Program de sală (in)complet despre piesele în audiţie, disponibil Sâmbăta.

“Cheia criptică” a selecţiei post-spectacol realizată de Sâmbăta Sonoră pentru Săptămâna Grea
(după Spectatorul Emancipat, conferinţă susţinută de Jacques Ranciere.)

That’s all folks!
A privi este opusul lui a cunoaşte.
Stay tuned.
A privi este opusul lui a acţiona.

Evident, regimurile optice ne fascinează. Cunoaştem discursuri încrucişate (bazate pe presupoziţii teoretice şi politice despre performance şi spectatorie?spectatorship) ce combat iluzia şi pasivitatea mediate de arta care ne fură propria noastra esenţă prin spectacol.

Nu suntem gata să ne resemnăm în faţa puterii spectacolului; «putere» avem şi noi, spectatorii. Teatrul epic – Brecht – şi teatrul cruzimii – Artaud – sunt polii ştiintifici respectiv magici ai dezicerii noastre de simulacrum, reprezentare. Ştim că o revoluţie nu schimbă doar legi şi instituţii, ci şi forma senzorială a experienţei umane. Ne-am dorit-o prea mult. În mod evident, mijloacele inteligente de comunicare prin spectacol suprimă audienţa în favoarea performanţelor colective. Am ajuns după ‘89 azi la o dramaturgie a răscumpărării spectacolului prin care audienţele vii trebuie să înveţe a se opri din a mai fi simpli spectatori pentru a putea, în sfârşit, încorpora atitudini la intersecţia dintre artă şi politică.

Vrem emancipare! Derâdem instrucţia; pedagogia este metafora unei ierarhii, ruptură radicală continuu reînnoită pentru a nu ajunge niciodată la suprimarea distanţei prin care cunoştinţa crează ignoranţa celorlalţi.

Ce-i de făcut? Trimiterile acestea tâmpesc. Emanciparea ar trebui să facă referinţă la egalitate. «Noul ignorant» trebuie să fie tenace în a-şi ameliora comunicarea propriilor aventuri intelectuale şi în a comunica cu cele ale celorlalţi. Twitter. O idee diferită despre distanţe. Fiecare trebuie să se aventureze, să traducă pentru ceilalţi, să împărtăşească cunoştinţa cunoscătorului şi ignoranţa ignorantului. Orice distanţă este una întamplatoare, fără ierarhie socială. Orice încercare de a absorbi golul, de a restrânge distanţele, de fapt constituie distanţa.

Să apreciem distanţa+porţile-cu-cheie-grea+intimitatea. Cei ce privesc pot contempla idei sau prevedea viitorul. O pot face făcând « nimic », doar privind. O putem (re)face şi (re)ascultând. Credem că există piese ce par a fi în cunoştinţă de cauză şi le propunem într-un context apropriat: Săptămâna Grea. (Ele) au «interpretat lumea» pentru că este deja o formă de a o transforma. In extremis, John Cage: « “I have nothing to say / and I am saying it / and that is poetry / as I needed it”». O fizică cuantică în care faci un poem cu poemul care este performat în faţa ta sau în urechile tale. Muzicieni, actori, dansatori sau performeri au făcut acelaşi lucru.

Ranciere: nu mai suntem în timpurile când dramaturgii vroiau să explice audienţelor lor adevărul despre relaţiile sociale şi calea cea bună de a scăpa de dominaţie. Dar nu este suficient să ne pierdem iluziile. Din potrivă, se întâmplă adesea ca pierzându-şi iluziile dramaturgii sau performerii să crească presiunea asupra spectatorului: poate el va ştii ce e de făcut, dacă performanţa îl transformă, dacă îl separă de propria sa atitudine pasivă de spectator şi îl face un participant activ în lumea comună. Acesta este primul punct pe care reformatorii teatrului îl împărtăşesc cu pedagogii ce tâmpesc: ideea unei distanţe între două poziţii. Chiar şi atunci când dramaturgul sau performer-ul nu ştie ce vrea ca spectatorul să facă, ştie însă că acesta trebuie să facă ceva: să treacă de la pasiv la activ.

- Păstrează-ţi distanţa. Învaţă ceva ce ei nu ştiu. De fapt spectacolul este o chestie terţă, la care şi spectatori şi performeri se pot referi, dar care în acelaşi timp împiedică o transmisie egală, nedistorsionată. Distanţa trebuie să existe (pentru a putea observa-selecta-compara-interpreta). Chiar dacă pierdem ideea de comunitate, ne emancipăm ca spectatori sau ascultători.
- Invalidează opoziţia dintre activitate şi pasivitate la fel ca şi schema (pedagogică) a «transmisiei egalizatoare» şi ideea comunitară despre teatru ce îl transformă de fapt într-o alegorie a inegalităţii.
- Efectele idiomului tău nu pot fi anticipate: cuvintele sunt doar cuvinte. Prea multe spectacole au pretins că sunt cu mult mai mult. Cuvintele, poveştile şi spectacolele, performance-urile ne pot încă ajuta să schimbăm câte ceva.

Kozo speaking: “Apa de la Roman” este o piesa foarte speciala pentru mine. Cine a baut macar o singura data apa de la Roman isi poate imagina si de ce. Cine a baut macar o data apa de la Roman nu a mai putut bea altceva! Chiar si cronicile vremii consemneaza cum o gramada de intelepti arabi, inclusiv Avicenna si mai celebrul Al-Khayam, foloseau pentru a-si fabrica leacurile, apa de undeva din judetul Neamt. Se pare ca de la Roman. Cercetarile arheologice din judet consemneaza si o puternica aplecare catre alchimie in Evul Mediu. Piesa este doar un inceput!

Kozo apa de la roman by kozopolitan

In nici un caz nu vreau sa zic ca este ceva mai important decat inventia rotii sau a curentului electric, insa e pe aproape. Continuarea nu o pot dezvalui inca, pentru ca nu am permisiunea unor oameni foarte influenti, care mi-ar putea face mult rau. Nu numai mie, ci si celor care afla cel mai mic amanunt inainte de momentul stabilit.

Kozo jalentin the beduin by kozopolitan

A doua lucrare se dorea o piesa de jale, inspirata de calatoriile mele pe malul Eufratului. Initial se numea Ma numesc Jalentin, un joc subtire de cuvinte datorat faptului ca nu aveam nimic de citit pe WC. Ulterior, ascultand-o, mi-am adus aminte cu placere de mersul pe camila care, ca si mersul pe bicicleta, nu se uita cica niciodata.

Cele doua piese, cel mai probabil, vor fi lansate pe Vrajeala EP la Prajeala Records.