prima e mai veche si are de-a face cu criza, cu sentimentul de dead-end in care ajunsese techno-ul contemporan. de cate ori nu mai stii unde sa te duci revizitezi originile. reviziteza e cam prost spus pentru ca techno descopera istoria pentru prima oara, faptul ca are o istorie pe care o poate folosi si abandoneaza “marele mars inainte”. se culturalizeaza, cum ar veni :).

a doua e legata de frica de diluare din cauza succesului prea mare pe care l-a avut in ultimii ani. o muzica obisnuita sa fie underground (cu exceptia rave-ului nouazecist) se sperie cand toata lumea asculta minimal si cand fosti technoisti de vaza scot albume pop. reactia e fireasca si e un fel de intoarcere la home-base, de regrupare in jurul unui nucleu dur de adepti. ce face dettmann&co e sa reinceapa sa faca o muzica mai greu accesibila, care sa ceara mai multa dedicatie si atentie. sa o ia de la capat. autentic. pur si dur. jos la berghain se creeaza arca lui dettmann (plina numai cu baieti).