Gramadomania

Doar ce ai intrat în club. Siderat, dai un sms: “este megafull“. “Haide frate, te-ai găsit să scrii acum când trebuie să căutăm loc?”.

OMG! N-ai fi intrat în oala asta cu paste transpirate și fierbinți dacă ți-ar fi spus cineva la intrare că dă în clocot. Te-ai întoarce din drum, dar după ce ai plătit 40-60 de lei nu-ți vine să faci imediat stânga-n prejur. Așa că rămâi, să te enervezi de 40-60 de lei. Și te pui să cauți loc. O acțiune destul de anevoioasă, având în vedere că trebuie să avansezi cu brațele, ca într-o piscină acoperită de peturi în mișcare. “M-am dezobișnuit de așa ceva” spune un necunscut prietenului său, dar fix în nasul tău. Îi simți respirația nervoasă din cauza grămezii și speri să nu fie răcit. Stați toți unul într-altul, ca într-un fagure, noroc că e devreme și sunteți parfumați. În această noapte, vei fi ars cu țigara de cel puțin trei ori, vei fi călcat în continuu, vei fi împins non-stop, vei face balans de la stânga la dreapta, înainte și înapoi, de nu vei mai știi dacă e dansul, dacă ești beat sau dacă împinge lumea.

De câteva ori, un cutezător își face loc hotărât, către bar, cu avânt și energie, te îmbrâncește, te dezechilibrezi peste alți oameni, care călcă alți oameni, ce se feresc și se lovesc de alte persoane în trecere de la bar, unul scapă paharul, care se sparge, și așa se crează multe cioburi care nu sunt din cristal. De abia te miști, temător, în centimetri tăi pătrați, atent la dute-vino, ca nu cumva să te rănești. Nu sari în sus, de frică să nu se ocupe locul sub tine. Nu pleci din bucățica câștigată după atâta timp storcit în grămadă decât dacă ți-e sete de mori sau faci pe tine. Dar, de obicei, cum nu ajungi la bar să bei – durează între 15 și 25 de minute – nu vrei nici la toaletă. Acesta stil de organizare se numeste … “de la sine”. Ca niște sobolani, dansați toți cu mâinile la barbă și dați doar din cap, sacadat. Șobolăneală. Aștepți să intre invitatul pentru că, la o oră maximum, începe să plece din lume. Râzi ca Harap Alb, că vrei să intre DJ-ul, în primul rând ca să mai plece din lume!

Garderoba este doldora de locuri goale pentru umerașe – rândurile de bare sunt tăiate între ele de alte rânduri de bare. Ele nu se folosesc însă, pentru că “nu suntem ca la țigani”. De fapt, există mereu cel puțin câteva umerașe dosite, păstrate pentru șpagă. Dacă pe vremuri dădeai 2 lei, acum, în situații de criză, când sunteți 10, poți scoate din buzunar, pentru un singur umeraș, și 20 de lei. După care capeți aprecierea garderobierului, plus un zâmbet, un lucru foarte scump și greu de câștigat: “Dacă ar pune toata lumea ca voi 10 geci pe un umeraș, ar fi loc!”. Să mori tu! De fapt, la garderobă nu este niciodată loc pentru că lăcomia organizatorilor de petreceri umple clubul peste capacitatea reală; de exemplu, în loc de maximum 1500 de persoane, 2500 de transpirați care mustesc în suc propriu.

În toate cluburile din afară se stă la coadă, la noi e toata lumea grămadă. Probabil că, din punctul de vedere al unui organizator de petreceri din afară, o coadă la intrare este o onoare. Pe când la noi, doar dacă este megafull e “tare”… din punctul de vedere al vânzării biletelor la intrare.

published in FHM

Posted in dezbateri on December 23rd, 2008 by fresh good minimal | 8 Comments