Watergate miercurea si viata joi dimineata

La Watergate sunt cele mai mari preturi dintre toate cluburile. Garderoba costa in general cel mult 1,50 euro, aici este 2. Daca nu te dezbraci de tot ce e gros si vrei sa mai adaugi o bluza ulterior, te mai costa 50 de centi. Berea este 3 euro peste tot, aici este 3,50 si sticla e la 0,33. Apa la Panorama costa 2,50 euro si este la un litru – de asta nici prea se danseaza cu sticla de apa in mana, se bea bere, iar apoi se reumple cu apa – pe cand la Watergate este 3,50 euro si e la 200 de mililitri. Miercurea, intrarea costa 8 euro. Intra si fete pe tocuri, dar in weekend n-ai sa vezi. Petrecerea care da startul weekendului berlinez se tine cu Barem si Tom Clark la parter,in zona de lounge, deci nu ne bucuram de tavanul de la etajul 1, precum cel din Martin, numai ca de trei ori mai jos si fara modele cu carpeta bunicii. Nici aici nu ai voie sa faci poze, dar este unul dintre putinele cluburi in care se fumeaza. Chiar te intampina cu urarea luminoasa Smokers are wellcomed. Inauntru este mic, cald si fum, te simti ca acasa.

Se numeste Watergate pentru ca, prin ferestrele inalte din podea pana-n tavan se vede raul Spree. Vara, de aici dai intr-o terasa ponton mare cam cat The Other Side. Anul trecut, un dansator s-a aruncat de fericire in apa in aplauzele publicului si a traversat raul de trei ori mai lat decat Dambovita. Cand a ajuns pe malul celalalt, a fost aplaudat din nou. Nicio panica. Doar colace de salvare. Acum, terasa e inchisa. Barem face valuri in stilul M_nus caracteristic, mult mai dansant decat ultima data cand l-ai auzit, acum doi ani, la Space. Se fluiera miercurea la 3 noaptea, zici ca e sambata. La toaleta asteapta trei cate trei in line to get a line si se poarta discutii aprinse, este zona de lounge. La prima vedere te holbezi putin, pana esti convocat de un necunoscut la o sueta si deduceti impreuna ca, probabil, you are not allowed with drugs in the club, because you have drugs in the club. Se perinda pe langa tine francezi, americani, australieni, englezi, francezi si nemti. Cu toate acestea, nu pare turistic, pare ca la festival.

Dintre masa de oameni care umplu clubul, unul singur se simte mai bine decat toti. Pluteste printre ei, ca si cum i s-ar deschide calea precum lui Moise marea. Poarta o palarie neagra de pirat cu borurile intoarse si tivite cu fir auriu, de care atarna un ciucure rosu. Isi spune Captain, captain of the Watergate ship. Oare ce l-a facut capitan? Locuieste de ceva ani la Berlin, dar nu e de aici. Nu dezvaluie din ce tara e, “it doesn’t matter anymore”, dar e italian. Are 28 de ani, spune ca are 24, “it’s better then nothing”. Este aici cu prietenii lui, un neamt si un francez si cu fosta iubita, care i-a facut cadou palaria. E foarte agitat, zambitor si insetat, mereu cauta sa bea “a second hand bear”, adica din berea cuiva – “it’s cheaper”. Ii este cald, dar nu da bluza jos precum vikingii de la Panorama. “I’m too cute” spune si cere o tigara second hand. In Berlin, toata lumea cere tigari, iar daca dai, pana la urma vei imparti tot pachetul. La 4 euro 20 de tigari, se fumeaza mai mult tutun la punga, la jumatate de pret.

Iti povesteste toate astea fosta prietena a Capitanului, Jerolina, care poarta salvari din matase la 25 de euro, cumparati dintr-un targ de haine ieftine, dupa cum ti-a marturisit hodoronc tronc, iar apoi te-a invitat si pe tine. Se simte apropiata de nationalitatea ta care ii aduce aminte ca vara trecuta facea autostopul la iesire din Bucuresti, ca sa mearga la Vadu, la o petrecere. Are 20 de ani,my space si cica pe 1 aprilie si-un album – te pofteste bineinteles la petrecere. De fapt, foarte multa lume iti spune de cate-o petrecere, chiar si atunci cand ceri directii pe strada. Tom Clark pune minimal banal, iti place si tie putin atunci cand lumea se isterizeaza. La ora 7 dimineata stai tolanit pe canapelele joase si mici si privesti prin ferestre cum se lumineaza orasul, de parca ai fi in studio la b1tv. Pe rau, vin ratele la after. Exista si draperii, care se trag dupa bunul plac al petrecaretilor. Pleci.

In drumul spre casa te opresti intr-un bar-pub in care de obicei se tin afteruri. Se numeste Delicious Donuts. Face-controlul se face prin usitza din usa, care se deschide cu zgomot, la fel ca si zavorul ce te lasa sa intri. Mai e deschis jumatate de ora, explici insa celor doi bodyguarzi slabi si chei, dar ciuruiti de piercinguri si de doua ori mai inalti decat usa, ca este ultima plaja in care va acosta vaporul de la watergate. “You deserve a drink” ti se raspunde amabil si esti poftit in atmosfera cozy, unde domneste un discoball in miniatura, care se invarte la loc de onoare, singur, ca regele, intr-o vitrina. Un refreshing drink, cuprinzi barul mic si foarte intunecat dintr-o privire, precum si ultimii raniti care se misca pe ring, pe cosmic disco – disco boy, disco girl, este deja joi si vrei micul dejun.

E frig si nu e soare, dar te poti aseza la o terasa cu ochelarii la ochi, ca sa mananci cea mai buna supa de rosii din lume sau un platou cu fructe, mezeluri, branzeturi si legume. Ospatarita iti zambeste si rade daca te agiti, vorbesti tare si faci glume. Nu pari turist, din contra, pari de-aici. Toata lumea e cu tine si nu te alearga nimeni daca dai graffuri pe pereti. Cine are o problema lasa un anunt. Te alearga insa turcii, daca dai din greseala pe moscheea deja plina de taguri. Berlining as in living, cum bine zicea ada.

Posted in outfun on March 19th, 2009 by fresh good minimal | 14 Comments