Sambata @ Universul

photos by Davin Ellicson

S-a terminat sezonul, a inceput sezonul! Nu va mai satura Dumnezeu! De la terase, ati sarit direct in club. Sambata, petrecere la Martin cu coada la intrare, petrecere la Fabrica cu 300 de oameni in strada (caci la Fabrica nu se stie a sta la coada), petrecere ad-hoc undeva in subsol la Debufet sau oricum, la Debufet si inca o petrecere in cladirea Universul. O alegi pe ultima.

La inceputul secolului trecut, aici se tiparea ziarul Universul. La etaj era redactia, iar in halele de deasupra erau toate masinile din tipografie. In prezent, se spune ca proprietarii sunt niste evrei, care ar fi evacuat nu de mult toate studiourile foto si diversele birouri din cladire, pentru a o transforma intr-un hotel de lux cu aspect din secolul trecut. A venit insa criza si acum inchiriaza spatiile din nou. Cineva si-a sarbatorit aici ziua acum doi ani, la nivel urban, cu un Sports Party, iar lumea a venit cu bicicleta, cu rolele, cu skateul, s-au jucat ping-pong, tenis de picior, tenis de camp si au facut jogging. Fiecare a adus bautura de-acasa si s-a strans toata intr-un colt, sa fie, la discretie. Iar de anul trecut s-au tot facut party-uri, Horror Party, petrecerea de la Street Delivery si zile de nastere la care s-au adus fasii lungi de gazon, iar pe iarba s-au pus perne, sa te lafai cat vrei.

Spatiu e, trash arata, berlin style, tencuiala cazuta, graffuri cat cuprinde, holuri si coridoare ce duc in camarute in care te pierzi labirintic sau te chilluiesti. Impune un dress code, iar lumea e misto. Poti iesi si pe balcon, daca nu te deranjeaza sa stai cu niste schele in cap. Odata, la un alt party s-a spart un calorifer, de a luat saracul, un client, un carton si a inceput sa directioneze apa pe scari, ce-i drept, pe unde urca lume. Avantajul e ca ai Cismigiul aproape si poti evada pentru o pauza de orice.

Sambata seara, 20 de lei intrarea, mainly pentru un dj irlandez, despre care nu stii nimic. Tu platesti insa, sa vezi cladirea si te gandesti ce tare ar fi chiar sa se duca un procent din intrare pentru consolidarea ei. Te taxeaza insa, niste straini. Afli imediat ce e cu ei, cand te duci la bar, unde wiskey-ul este J& B si totusi nu e. In stanga barului, doua “tarabe” in fum: una cu droguri legale, si una care militeaza pe banii UE impotriva marilor corporatii ce fac reclama la tutun, de parca ai putea rula fara tutun. La spice shop este coada, nu se dau condimentele, dar este la mare cautare praful de plante cu efect extatic. La taraba activistilor nu este insa nimeni, desi fac si concurs. Cica daca iti deschizi bluetoothul si trimiti un mesaj poti castiga o excursie la Berlin. Problema e ca, mesajul lor anticorporatist ajunge cu greu la public. Exista niste postere pe pereti care te anunta sa umbli in setarile mobilului, dar ca sa afli de ce, trebuie sa te chiorasti la un font de 6 care nu se vede oricat ai vrea la lumina palida de interior (acolo unde exista). Ei au adus DJul irlandez, ei au facut petrecerea. De fapt, fac un turneu in toata Europa, iar pana acum, Bucurestiul se anunta a fi orasul cu vibeul minune. Mi se pare normal, alaturi, la spice shop, s-au dat intr-o ora ingrasamine pentru 50 de oameni.

Partea buna a petrecerii este cea romaneasca. Silent Stike intampina toamna si prevesteste fulgii de nea, te converteste la melancolie, face scratch-uri cu degetul la Chaos Pad si mangaie clapele Korg-ului. Foarte mult potential, pacat ca muzica e din 1995. Tom Wilson incalzeste multimea la dans si la un moment dat arunca un Move D. Urmatoarea ti se pare a fi Bon Jovi. Nu e. Dupa care intra irlandezul ala pe care nu vrei sa stii cum il cheama si care o da intr-o zona dezagreabila de rave frantuzesc. Complet neasteptat: “Man, for an irish guy you are playing very french”. Pe Tom Wilson il goneste acasa dezamagit dupa jumatate de ora. Tu dai o tura pe-afara si descoperi cu stupoare cum ia amploare o noua petrecere la intrare . Pe scari, musuroi, multa lume de parca s-a sunat de iesire. Cum coboara cineva dintr-un taxi, cum se aude “ce (plm) e ma aici?”, dupa caz. Muzica pare mai buna outside decat inside, poate tocmai pentru ca nu se mai aude clar. Se aude insa foarte, foarte tare, pana la Universitate. Dai o tura prin parc, te pierzi intr-o discutie despre faptul ca pe flyerele romanesti nu scrie nimeni anul, pana auzi tipand in urma ta “Baaaai, sa nu va mai duceti acolo!”. Era Rusu, care pleca grabit de la Universul. I-ai urmat sfatul. Bucuresti 09

Posted in cum a fost? on September 16th, 2009 by fresh good minimal | 21 Comments