Smells like the 90’s @ Martin [2010 edition]

poza e de anul trecut, de la acelasi party, dar e fix acelasi lucru

La Martin, chiar si-atunci cand nu-mi place, ma simt ca la mine in sufragerie. Multi necunoscuti la mine in sufragerie, dar cu siguranta sunt ei la mine si nu eu la ei. Smell’s like the 90’s Party, dar Vladone nu mai pune muzica, s-a imbolnavit. La miezul noptii, nu se danseaza, se bea, se refac conexiuni rupte acum cativa ani. Este full de generatia veche, cu Niki4 in frunte, in curand la platane: “M-am pregatit, cu breakbeat. Ciocane ca la IMGB”. Acum nu stie nimeni cine pune muzica, nici nu conteaza, tavanul e mai prezent decat soundul, iar discutiile se tin tipand la ureche. Nimeni nu se asteapta la satisfactii sonore, dar toata lumea contribuie la atmosfera, cu pumnul in aer. “Discoteca asta e cea mai tare…pentru ca e prima”.

Suie Paparude sunt si ei prezenti, Dobrica anunta line-up-ul la microfon, Vasile asteapta sa intre, si intra cu niste sampleuri in stilul caracteristic, niste vorbe din filme, ceva despre Alba Iulia. Se fluiera, se cheama trecutul inapoi. Nu e full, dar e tensionat, populat cu oameni care n-au mai iesit de mult, iar acum dau din ei tot ce-i mai bun…si e plin de amintiri. Cand pune Donna Summer, I feel loved, toate fetele se pirueteaza pentru Vasile. “Parca suntem la cinema”, “frate, dar suntem la cinema, ii spunea Volga”. Doamnee, ce muzica proasta si ce petrecere buna. Nostalgia este atat de prezenta, incat as dansa si 2Unlimited. De fapt, daca ma plasez in timp, muzica isi schimba menirea si mi se misca picioarele ca in anii ’90. Ma si imbat ca in anii ’90. Adui Doina, uite si fetele de la Class! La Prodigy, nu ma incumet sa pasesc pe ring, apoi urmeaza niste noise folcloric a la Vasile, niste versuri cu Dumnezeu, nu se aude foarte bine de unde m-am ascuns, maaai… Eurithmics si Sweet Dreams ma scoat din vizuina.

DJ Niki4, check this out, “frate, frateee, cum erau ciocanele pe vremuri”, de fapt sunt niste ciocane din 2005, si nu din ’90. Din nou Prodigiy, dar vibeul e altul, crescut proportional cu alcolemia din sange, “hai la pogo”, se aude. Cand se opreste muzica, pentru cateva secunde, se urla in ultimul hal, in ultimul hal, se fluiera in ultimul hal, se scandeaza, nici ei nu stiu ce, in ultimul hal. Apoi li se da iar Prodigy, ca sa taca. Tehnic vorbind, Niki mixeaza impecabil, asa umbla vorba pe ring. Josh Wink si Higher State of Counsciouness rupe plamanii de atatea urlete si fluieraturi, toata lumea o cunoaste, o are in sange, dar nimeni nu stie ce piesa e. S-a format in fata o gasca, zici ca-I galeria Steaua, duc degetele la gura si flueiera pe bataie. Vine unul si imi spune: “vine unul si imi spune mama, aveam 15 ani, 15 ani! Mama cat de tare, cat tare…”. Cat de tare e si vodka: “Eu astazi nu mai inteleg, sa imi vorbiti mai bine maine”, “Eu daca eram in 2010, plecam”. Euforie si breakbeat. Celebrez si bat ca o foca din pame. Cineva imi pupa carnetelul. Carnetelul il pupa si el.

Posted in cum a fost? on January 18th, 2010 by fresh good minimal | 6 Comments