Votati 1 Mai ziua nationala!

text & photo by amdraci

Slalomând mai important ca Alberto Tomba printre aburi de ălgi, sări de mări şi alte idei demne de îmbrăţişat auditoriul până la epuizare, am decis să nu mai fiu supărat pe tastatura usb 2.0, marca HP. Au apus first days of May, deci plei!

Când vine vorba de fotbal, politică, maşini, sex în grup, fiscalitate şi sentimente, toţi suntem experţi în toate. Cât despre muzică, dacă te pune dracu să scapi vreo părere, toată audienţa intră în fibrilaţii mai rău decât atunci când scapi un pârţ anonim la un parastas de bisexuali, vorba epistolei. Aşa că de ce tocmai eu, proaspăt lovit de criza vârstei a doua, mai rău decât un autobuz plin cu astmatici în care s-a înfipt un marfar, să nu mă duc la mare?

Motivaţia e simplă, sărbătoream alături de mine, al 15-lea unu mai consecutiv. La mare!
Şi după ce m-au alungat hoardele barbare din Vamă, vineri, spre miez de noapte, m-am parcat direct în epicentrul dezmăţului: parcarea de la Marea Neagră, hotelul, acolo unde se aruncă gunoaiele de la Kudos, şi din rest. Că tot veni vorba, la Kudos duduiala să tot fie maximă pe la vreo dou`, ora aproximativă a aterizării. Li se face şi acum literelor pielea găină când mă gândesc cum vuia lumea din toate părţile.

Unde Vuia toată lumea, la Sunwaves? Şi dă-i bice!

Şi aşteptam toţi ca nişte copii în faţa cofetăriei Macu Roşu, poate poate prindem ceva bragă. Depăşim cu emoţie prima triere făcută de jandarmi curioşi de ce avem prin portofele, dar la următoarea se complică mai rău decât teorema fundamentală a calculului integral. Cei cu bilete în stânga, cei cu cash în dreapta. Ba nu, “invers!”, se striga. Hai că era mai bine la început şi tot aşa. Ce mai conta, corturile nu pleacă-n mare şi-n portofel de obicei nu ascund nimic.

Şi gata, verde stop! Am intraaaaaaat! O fi unu maiu’ ăsta o totală petrecere de mase, înghesuit, transpirat, cu coadă nesfârşită la bar şi-n budă, dar participantele, tinere, bătrâne, piţi, fiţi, blonde sau brunete, înalte sau pitice, să dea dracu de nu erau outfitate de tot respectul. Cât despre ei, nişte ţărani cu ochelari pirat în apropierea pupilei. Oare am fost singurul care mi-am pus la iebar nişte colecţii importante de erecţii?

cate fete sunt aici? dar aici?

După ce ne-am tot învârtit prin cortul unu’, cortul doi, cortul laungi, cortul unu, cortul laungi, pe plajă, cortul dracu’ şi tot aşa, am decis că e timpul să mergem la iarbă verde cu scopul bine definit de a ne odihni oasele plimbate printr-o mixtură Kristalo-Martino-Fratellio-Bambooista. Au băgat la tanti Mari un vin alb de moare Villalobos. Şi dă-i noroc cu paharele de plastic Ursus, pline de Murfatlar, mai rău ca în reclama aia de la Ciuc. Cerbule, ce bine îţi sta în seara asta!

Stau, îmi iau privirea aia inteligentă, şi îmi aduc aminte cum jur de fiecare dată: boule cu 11 mega pixeli, până la zi nu ai ce căuta la digei de mase! Şi să dea dracu dacă mai conta că eşti la Mission, Sunwaves sau Kudos. Delirul era maxim, clocotea mai rău ca burta de vită din cazanul inoxat de la Caru cu Bere. Rând pe rând ostaşii cădeau loviţi de tot felul de substanţe mai mult sau mai puţin bahice. Faceţi loc, iese soarele şi pe plaja noastră!

Ăsta e tot farmecul unu maiului la mare. În timp ce familişti mixează în grătare micii de prin casoletele carfur, tu te treci pe ape plate, digeii scapă de tensiuni, ăia care nu ne plac sunt beţi prin maşini, iar cei cu care petreci mereu sunt la datorie. Oricât ne-am agita, oricât am compara, oricâtă inimă neagră şi exces de răutate am poseda, dansul de la micul dejun desfăşurat simultan în 3 corturi, printre mii de oameni, nu se compară cu nimic din ceea ce numim eveniment local. E mai mult ca perfectul. E mai mult decât să pui pe un stadion dintr-o capitală europeană zeci de mii de oameni la un loc. Nu nene, aici nu stai la coadă la un amărât de pahar cu bere, dacă te duci la baie nu pierzi faza vitală a serii, ai spaţiu de manevră pe hectare întregi, nu pe 2 metri pătraţi, dacă nu te mai ţine faci 10 minute până în cameră/maşină samd. Din sutele de performeri, n-are cum să nu te prindă unul de urechi. Parfumerie!
Cu bune, dar şi cu rele, am văzut ceea ce n-am mai văzut de mult la petreceri în Bucureşti: oameni care dansau în draci ore în şir, oameni care socializau decent, oameni ridicoli dar şi oameni cool, oameni total şocaţi ajunşi din toate colţurile lumii, într-un cuvânt oameni care nu îţi călcau în picioare câmpul vizual.

În orice categorie a petrecăreţului nocturn te-ai afla, unu maiu’ de anul ăsta te-ar fi satisfăcut deplin. Cei care au rămas acasă trebuie să realizeze că unu maiu’ cade an de an în prima zi a lui mai, la anu’ canci scuze! Pentru cei care aţi fost, jos pălăria că nu v-aţi lăsat speriaţi de eşecurile din trecut. Jos pălăria că nu aţi murit, lucru de care eram sigur în urmă cu câteva zile.

Posted in cum a fost?, special guests on May 6th, 2010 by fresh good minimal | 10 Comments