Iarmarocul e deja un scandal

photos by dreamferry

Dintr-o parte se striga dezastrul absolut, din partea cealalta se aude ca “a fost bine pana la urma, ce te asteptai, ne-am distrat, am dansat, am ascultat muzica buna”. Putina lume la mijloc, conditii extreme care nu te pot lasa indiferent. Ori ai venit sa te distrezi si ai reusit, pentru ca reusesti in general, in orice conditii, fie ai venit sa fii distrat si ai plecat dezamagit groaznic. Nu poti sa ii ceri cuiva sa se simta bine intr-o balta de noroi, dar in acelasi timp oamenii au dansat si pe puntea Titanicului cand se scufunda. Daca nu ti-a placut, esti un fitos de oras care nu a inteles nimic din Woodstock, daca te-ai simtit bine, esti… ma rog, un porc. Si prajit pe deasupra. Si nu poti sa zici ca cineva greseste.

Iarmarocul de anul asta nu a invatat nimic din esecurile de anul trecut si a tinut mortis sa repete toate greselile.

In primul rand s-a dorit mult mai mult decat e. Organizatorii, orbiti de succesul aparent de anul trecut nu au fost multumiti cu ceea ce aveau si au dorit de 3 ori mai mult. Nu numai ca au fost depasiti de propria grandomanie, nefiind in stare sa organizeze cum trebuie asemenea desfasurare de forte, dar si-au depasit si publicul tinta incercand sa adune pe toata lumea intr-un singur loc. Au umflat atat de mult acest festival incat reactia negativa ce a urmat era de asteptat, chiar si in cazul in care ar fi iesit cat de cat bine. Una e sa zici “uite avem aici un camp, hai sa ne distram” si alta e sa promiti zeci de mii de facilitati, distractii care mai de care si conditii de festival mainstream. Au creat asteptari false, care s-au intors impotriva lor la prima greseala. Iar greseli au fost prea multe si le stie deja toata lumea: parcare prea departe fara asigurarea unui transport civilizat, cozi imense la mancare, haos organizatoric, haos in line-up, lipsa corturilor de inchiriat, lipsa spatiilor acoperite in caz de ploaie, bla bla.

Dar pe langa toate astea, lovitura de gratie a fost vremea. Ploaia este cea care a definitivat dezastrul dar si cea care acum creaza cele mai mari confuzii de interpretare. Pentru ca, cu ploaia nu se poate lupta niciun festival, oricat de bine organizat. Am prins acum doi ani, la Melt, trei nopti de ploaie si a fost horror, oricat de nemteste era totul pregatit. Ploaia a transformat niste organizatori depasiti de situatie in niste victime obiective pentru ca, oricand se poate sustine ca lucrurile nu ar fi stat asa daca vremea era buna: ar fi venit evident mai multa lume, drumul de la parcare ar fi fost mai usor de parcurs, se deschideau si alte puncte de mancare si bautura, precum si expozitiile si bazarul, poti sa presupui orice.

Pe de alta parte, daca venea lume si iesea distractie, nu se mai vedeau toate probleme organizatorice sau erau trecute cu vederea. Asa, daca nu a iesit, orice scapare capata acum proportii apocaliptice.

Totusi, greseala fundamentala, pe langa grandomania organizarii, a fost principiul financiar pe care acest eveniment a fost construit si anume ideea hipioata ca festivalul se plateste singur. O idee frumoasa, dar utopica, ce a creat un sistem piramidal care odata esuat intr-un punct, a daramat ca la domino totul in jur. In lipsa unor sponsori seriosi, organizatorii si-au bazat toate platile pe banii din intrare. Daca lumea venea buluc, lucrurile mergeau cum trebuie, banii se duceau la artisti, furnizori si parteneri si treaba iesea bine. Daca insa lumea nu a venit in numar atat de mare, sistemul s-a blocat si totul a ajuns in haos. Artistii au simtit ca nu e totul in regula si au inceput sa ceara banii inainte sa cante. Banii ori au venit tarziu, ori nu au venit deloc si s-a ajuns in situatia in care nimeni nu mai stia nimic despre ce o sa se intample. Asa s-a ajuns ca Elektro Guzzi sa performeze unul dintre cele mai dorite numere live pe la festivalurile din lume, la 8.30 dimineata, pe scena live, in formula 3 la 3, adica ei 3 pe scena, noi 3 in public. Am mai oprit doi pierduti in dimineata, jurandu-le ca merita, cat sa ajungem 5. Le-a placut foarte mult. Pe Wareika, cealalta trupa care ma interesa din tot line-up-ul, am ratat-o complet, habar nu am cand au cantat, am auzit doar ca nu i-a vazut nimeni.

Un festival facut cu un asemenea risc nu poate pendula decat intre un tun monumental – daca iese sau un esec de proportii – daca nu. Organizarea unui festival implica oricum un risc, iar el trebuie luat in calcul si gasite solutii de back-up si planuri alternative in asa fel incat sa nu se extinda si asupra celor care nu au nicio vina. Riscul si-l asuma organizatorii, nu participantii sau artistii. Asta inseamna ca oricat de putina lumea ar veni, toate facilitatile promise trebuie sa fie acolo si toate trupele sa cante program complet. Sper ca organizatorii sa aiba barbatia de a-si asuma esecul si sa-si regleze datoriile cu sutele de artisti invitati. Poti sa dai gres cu stil sau poti sa mori lamentabil tinand cu dintii de ultimul banut.

Pentru cine a venit cumva arondat vreunei scene, pentru cine stia unde vrea sa ajunga si cu cine vrea sa se vada, lucrurile au iesit chiar bine. Vineri noapte, in ciuda ploii care nu se mai oprea, distractia a fost cea mai mare: lumea dansa in “backstage-uri”, in pelerine de ploaie, cu cizme de cauciuc, in noroi, multe zambete, lume fericita. Nu am mers la toate scenele, dar cateva pe la care-am tot trecut s-au descurcat foarte bine: la funk era tot timpul cate ceva, mai ales ziua, la hiphop chiar a fost actiune, dnb-ul parea activ, culture clash-ul a avut momente memorabile iar bum bum-ul ne strangea pe toti de dimineata la cele mai noroioase afteruri ever.

“A fost oribil, ne-am distrat foarte bine!”

Posted in cum a fost? on May 26th, 2010 by de-dans | 28 Comments