Sonar Day One – Pram, ZX Spectrum Orchestra, Bass Clef, Pan Sonic

se intampla la MACBA

La Sonar by Day, care se tine in Muzeul spaniol de Arta Contemporana, se intra exact pe acolo unde Richie Hawtin isi leaga bicicleta de burlan. Se sta pe jos, pe un gazon fals si urat, dar mai bine decat sa stai pe ciment. Iti iei o bere la trei euro si studiezi copiii cu casti gigantice pe urechi, care le protejeaza auzul. Se asculta Boards of Canada si se asteapta primul act. Intre timp se sterge obiectivul de la aparat cu tricoul, se sta la soare, se face plaja, se citeste ziarul, doi hipioti se giugiulesc, mai multi hipioti se giugiulesc, hipioteala. De cand e belsug, nu mai stii sa faci filtre. Uite-l si pe Tapu, nu e Tapu, dar seamana cu el, este fratele lui spaniol, caci tot din organizare face parte. Urci in muzeu, te atinge vizual mesajul ca violenta este un rau necesar pentru a atinge fericirea, admiri o bula de plastic plina cu ceata, o “sculptura cu striatie laterala” din ipsos si te intorci la soare. Daedelus bea o bere, iar numarul de oameni se dubleaza de la ora la ora.

daedelus la o bere

TRG este obosit. Cu o seara inainte a fost la gratar.

Te intalnesti cu batranul TRG, care te duce la scena Red Bull unde pune muzica de la ora 9 seara. Se ajunge dubios, pe niste scari obscure, apoi pe niste scari rulante, care te lasa intr-o sala cu peretii acoperiti de graf. Arata ca la MNAC, numai ca mai bine. Intrii in zona de label show case, unde casele de discuri stau insirate exact ca la Romexpo, numai ca produsele sunt de la Sonar. Gasesti placi veterane cu Prodigy la 10 euro, au si Pet Shop Boys, dar te infigi in podea la standul Raster Noton, simti cum ti s-au lipit ochii si nu mai poti sa-i dezlipesti de pe copertile tripante semnate Ryoji Ikeda; acum poti sa le atingi. Iti cumperi cateva pin-uri, te incarci cu stikere, treci din nou pe la scena Red Bull, dar nu stai, probabil cel care pune este fan Toto Cutugno, deja a ras ringul de lume. Niste SF-isti poarta casti de pompieri intesate de cabluri. Probabil transmit live, pe internet, pe zece bloguri. Ne intoarcem la iarba verede, vobim cu TRG de dubstep si de incapacitatea acestui stil de a-si arata puterea pumping pe scena romaneasca, din cauza sonorizarii proaste de la noi. Printre altele, TRG nu pune DNB!

show case

Pram

Prindem finalul din Pram, patru englezi pe zona cristal, clopotei, cristalin, strabatut de groove. Hipnoza. Ea voce, el chitara electrica, sunt si tobe, e si-un laptop, sunt si clape. Exista si flaut, si xilofon, si acordeon. De aici, nu stii cum, ajungi la Sonar Cinema, unde ruleaza clipuri, filme scurte, documentare, arta digitala si fotografie despre muzica electronica. Te intorci la scena principala, unde niste negri cu ochelari funky canta hip-hop, RnB. RnB? Nici nu stii daca iti place sau nu, dar nu stai sa te decizi, pleci inapoi de unde mai devreme plecau Pram si prinzi tot o bucatica din ZX Spectrum Orchestra, doi englezi frumos pieptanati, cu carare intr-o parte. Lumea fuge spre scena, precum roamanii la metrou. Se aude robotic sound la sentimentiment, IDM, experimental si noise care atrage oamenii ca furnicile. La scena din curte Bass Clef canta la trombon si mixeaza dubstep.

Urmeaza Pan Sonic , momentul mult asteptat. Pentru jumatate de ora, cei doi finlandezi fac linistea sa fie sonora. Iti vibreaza sinusurile. Zornaie, baraie, haraie, tiuie gandit. Stau concentrati asupra butoanelor, se mai uita din cand in cand pe sub sprancene, la public, dar nu misca din cap. Seara se termina cu maestrul TRG la butoane, dub step mixat cu pasiune.

Posted in outfun on June 20th, 2008 by fresh good minimal | 4 Comments