Less is more
Weapons Grade – Less Is More (freshgoodminimal.ro exclusive mix)
Ideea de minimalism m-a lăsat întotdeauna rece, cel puțin când vine vorba de muzică. Sunt un fan declarat al muzicii negre, al valului sonor revărsat din Africa în ultimele sute de ani, poate singura consecință pozitivă a atrocității reprezentate de comerțul cu sclavi. Jazz, blues, calypso, reggae, rock’n roll, soul, funk și în cele din urmă hip-hop sunt atât puncte de referință în această istorie, cât și contraargumente la adresa minimalismului, poate cu excepția primului. Cu atât mai mult un gen atât de recent precum drum’n bass-ul (muzica la fel de neagră la origini). În consecință, mult timp am fost convins că între minimalism și drum’n bass nu există nici o legătură, schimbându-mi încet-încet părerea în ultimii ani, până când recent am ajuns la un punct de cotitură.
Ray Keith e unul dintre cei mai vechi și respectați producători de drum’n bass și un nume binecunoscut oricărui fan dnb. Sub aliasul Dark Soldier, avea să scoată în 2001 la labelul propriu, Dread Recordings, LP-ul Sinister, sub forma de viniluri (5 la număr) și un dublu CD. Printr-o coincidență fericită și bunăvoința unui prieten stabilit în UK, CD-ul cu Sinister mi-a aterizat nu demult în brațe. Nu mai ascultasem drum’n bass timpuriu de ceva vreme și prima audiție mi-a provocat un oarecare șoc, plăcut de altfel.
Este drum’n bass pur, “bare-bones” cum s-ar spune. Tobele dure, neprocesate, formează scheletul iar basul este crud, visceral și primitiv. Singurele ornamente permise sunt ocazionalul sample vocal/instrumental sau câte un hoover sălbatic cu iz distinct de ’90. Diferența față de o piesă contemporana Chase ‘n Status sau Nero nu poate fi mai izbitoare, cei 10 ani de metamorfoză ai stilului mai evidenți. OK, și ce are asta de-a face cu minimalismul? Foarte mult, dacă începem să privim muzica spațial și nu liniar.
Una dintre lecțiile de bază pe care le învață orice inginer de sunet ține de spațialitatea muzicii. O piesă are trei dimensiuni: înălțimea (gama de frecvențe, de la cel mai jos bas până la cele mai ascuțite înalte), lățimea (poziționarea stereo, stânga-dreapta) și adâncimea (dinamica volumului, tare-încet). O altă lecție importantă este că în muzică, ceea ce lipsește este la fel de important ca ceea ce există – un gol, fie el în ritmul tobelor, în linia melodică principală, sau în spectrul de frecvențe, poate defini piesa chiar mai mult decât elementele sale constituente.
Sfaturi înțelepte, complet ignorate de prea mulți produceri din ziua de azi. A asculta dnb produs recent înseamnă deseori a face față unui asalt audio pe toate fronturile – tobele “înfipte”, bașii distorsionați și liniile melodice stridente au ajuns să fie definitorii. Păienjenișul de tobe țesut cu finețe în piese vechi Roni Size sau Photek a făcut loc patternurilor 2-step comprimate în exces marca Spor sau Sub Focus. Cele trei dimensiuni de care vorbeam mai sus sunt umplute până la refuz: o abundență de elemente muzicale ocupă fiecare frecvență, iar pozitionarea dreapta-stanga nu există, totul se aruncă în centru. Alternanța între pasaje cu volum mare și altele de abia auzite (adică dinamica), este în ziua de azi, când “loudness war”-ul e în plină desfășurare, un deziderat vecin cu SF-ul.
Pe de alta parte, însăși ușurința cu care sound-ul “prăjit” și “umflat” din ziua de azi a câștigat atâta teren în drum’n bass se datorează diversității genului. Între Fanu și Original Sin se cască o prăpastie greu de trecut într-un set de două ore; cu toate acestea, ambii produc în mod incontestabil drum’n bass. Și ca în orice gen de muzică variat, excesele de mai sus au dat naștere unui contra-curent pe cât de subtil, pe atât de viguros, caracterizat prin…minimalism.
S.P.Y., Jubei, Need 4 Mirrors, Icicle, Spinline, Soul Intent, Edward Oberon, Sabre, Enei, Rockwell, Data, Survival, Lenzman sau Spectrasoul sunt nume relativ noi. Total Science, Calibre, D-Bridge, Subwave, Logistics, Artificial Intelligence, Electrosoul System, Marcus Intalex, A-Sides sau Break sunt nume cu greutate și istorie. Deși artiștii de mai sus acoperă un spectru stilistic foarte larg, producțiile lor recente sunt dovada că în dnb bate un suflu nou, în care minimalismul e din ce în ce mai vizibil. Asta nu se traduce însă neapărat prin beat-uri rare și linii melodice subtile, deși multe producții îndeplinesc și aceste condiții.
Ce înseamnă însă este o întoarcere la rădăcini, cu un sound actualizat și mult mai lucrat ca acum 10 ani: tobe fine, sub-bass adânc și elemente suplimentare puține și bine alese. Acel element esențial, ușor de simțit și greu de obținut, groove-ul, este iar în prim plan, în timp ce orgia de frecvențe și iureșul de linii melodice se fac nevăzute, înlocuite de schimbări discrete în ritm și chiar în armonie. Atacul pe toate fronturile asupra simțurilor devine o învăluire pervers de subtilă, ritmurile sunt hipnotice și se înfig adânc în creier. Efectul final este greu de descris, dar ca să citez unul dintre (prea) puținii DJ autohtoni adepți ai stilului, “Vreau să bag publicul în filme, nu să-i dau cu capul de pereți”.
În România, acest veritabil “dnb alternativ” este încă la început. Pe lângă subsemnatul, Lauren (Urban Komitet) activează în Iași, Dudawles (Unusual Suspects) în Cluj și Dudu (AnonimTM) în Timișoara, alături de câțiva new-comeri. Singurul oraș unde există un public cu gusturi formate este Iașiul, deși muzica a început să-și facă loc încet-încet și în alte orașe.
În locul de naștere al drum’n bass-ului, UK, treaba stă cu totul altfel. Label-uri cunoscute precum Metalheadz, Shogun, Dispatch, Critical sau Commercial Suicide s-au orientat simțitor spre noile sonorități, iar altele precum Ram Records, CIA sau Innerground au început să scoată release-uri ocazional. Party-urile la care headlineri sunt artiștii de mai sus sunt omniprezente și judecând după reacțiile și comentariile online la piesele lor, noul sound caștigă rapid teren în întreaga lume. Un loc excelent pentru a-l asculta este radioul online Bassdrive.com, în special emisiuni precum cele ale lui Komatic sau DJ Stunna.
Finalmente, revin la expresia “dnb alternativ” – am folosit-o pentru că n-am nici cea mai vagă idee cum s-ar putea numi acest curent/sound/stil/vibe. Nu este un sub-gen ci mai degrabă o abordare stilistică ale cărei influențe se fac simțite în toate sub-genurile, fie liquid, neurofunk sau chiar jump-up. Nici a spune “drum’n bass minimal” nu e o idee bună – pe lângă niște conotații nefericite, sună absolut atroce. Așadar în loc de definiții sterile și incorseta(n)te prefer să las muzica să vorbească, de unde și mixul (live) ce însotește articolul de față. Enjoy!
Tracklist:
Posted in special guests on May 9th, 2011 by irishima | 9 Comments