Arnaud Rebotini @ Dirty, Istanbul

photos by dreamferry

text by Haute Culture

Mai mult decat orice atractie turistica de lonely planet, petrecerea de revelion, de la Dirty a fost preparata in cele mai mici amanunte. In primul rand ca locul cu pricina nu avea vreun mail sau vreun contact aditional, nici pagina de myspace, logo, steag, indicatoare sau fum de gratare. Panica de a nu stii exact cum arata locul ne-a tinut pana in preajma zilei de 31, cand un sol de pace a fost trimis in recunoastere si ne-a dat ok-ul cum ca e musai de mers si indoit podeaua la dans.

In noaptea de revelion am invadat locul cu pricina mai toata ceata noastra de valahi (vreo 15 la numar). Dirty s-a adeverit a fi pana la urma un loc cat de poate de generos, cu un design placut ochilor, sunet cumsecade, usor cochet, preparat cu ceva ghirlande si masti de carnaval pe pereti. Cativa razboinci din grupul nostru au suspinat nostalgic cum ca ar fi un fel de Web. Eu unul, personal, m-am aruncat cu totul intr-un pahar de whiskey, in timp ce restul gang-ului s-a aruncat in multimea de afara, insa…outside, predominau iarasi numai barbatii, mare parte dintre ei cu trasaturi asiatice, veniti mai ales din suburbiile Istanbulului, la marea sarbatoare. Anul acesta, in semn de solidaritate cu asediatii din Gaza, autoritatile otomane au interzis artificiile si pocnitorile, asa ca mare parte din sarbatoarea din piata nu s-a redus decat la un fasait minuscul de usurare cum ca tocmai s-a mai doborat un an cu greutate. In rastimp, am incercat sa trudesc un pic pe partea de public relations cu niscaiva domnisoare indigene, dar bariera lingvistica a fost de neclintit, asa ca m-am intors resemnat la paharele mele de whiskey.

Mi-am indreptat atentia catre muzica si foarte rau am facut. Djul “local hero” incerca zadarnic sa se hotarasca incotro sa isi asterne setul. Amesteca bezmetic progresive house demult decedat cu minimal techno desprins parca din playlisturile rezidentilor romani din tinuturile cu mare priza la transhumatza. Intre timp ,poporul arunca decis chiote de bucurie, semn ca unele piese din repertoriu au gadilat cum nu se poate mai bine colonul participantilor la chermeza. Dupa mai bine de o ora si jumatate de chinuri, apare maretz domnul Rebotini. Cu o infatisare de capcaun obosit cu mustatile alungite, ii mai trebuia parca doar sortzul de macelarie patat de sangele de rigoare ca sa poata incepe carnagiul auditiv asupra noastra. Mai mult de spaima decat de admiratie am inceput sa ne executam cu totii intr-un dans timid, cu obisnuita ingaduintza pe care o acorzi DJului invitat, primei sale piese din set.

Inceputul nu a parut chiar atat de rau fatza de ce avea sa urmeze, un sound de electro, techno ceva mai analogic, care parea oarecum sa te prinda in hora. Imediat dupa prima piesa insa, au inceput razboiele si calamitatie naturale, de la razboiul celor doua roze, cel al independentei statelor unite, cel de o suta de ani, pana la cel de-al doilea razboi mondial, kosovo, irak si georgia. Unde mai pui ca pe masura ce artileria grea era scoasa la inaintare, volumul urca din ce in ce mai mult. Ceilalti protagonisti, turci mai ales (descendenti din armatele de ienicieri ce odinioara ingenunchiau mai toata asia si jumatate de europa), pareau in perfect acord cu urletele spasmodice ce ieseau din mixerul francezului. Au fost aruncate de-a valma piese violente, cu basslineuri ingretzosate si tobe nervoase, melodii cu voci isterice si groase ce te duceau cu gandul catre un cor comun de ragaieli si partzuri apocaliptice, de o invazie lugubra a unei armate de orci infometati ce dau buzna intr-un palat de clestar. Ce mai incolo-incoace, un iad dezlantuit, intr-un total dezacord cu micul plan ce mi-l desenasem in minte cu cateva ceasuri inainte de a pasi in clubul Dirty.

Toate frumusetiile Istanbulului au palit imediat, toate palatele si moscheile impunatoare s-au prabuist intr-un nor de ruine pentru mine in acele ceasuri, astfel incat, cu un efort suprem, am incercat sa ma desprind cat se poate de tare din locul deznadejdii. Nu imi venea sa parasesc singur locul de supliciu, asa ca treptat, treptat aburii alcoolului m-au luat prieteneste in bratze si am inceput sa imi strig in cap osanale de admiratie domnului jack daniels pentru licoarea pe care a zamislit-o acum un secol si ceva…

Posted in outfun, special guests on January 9th, 2009 by de-dans | 3 Comments