Sindromul post-Iarmaroc

Vara asta a fost vara festivalurilor ratate. Toata lumea isi dorea sa petreaca inafara Bucurestiului, in aer liber si era normal ca dupa verile trecute in care daca nu gustai litoralul romanesc haladuiai intr-un oras mort, piata sa ofere alternativele. Si le-a oferit cu varf si indesat dar prost gandite si realizate. Succesul rasunator al Iarmarocului a pus pe ganduri o gramada de organizatori wanna-be care au asociat imediat succesul la public cu succesul financiar (desi organizatorii Iarmorocului nu au ramas cu cine stie ce dupa eveniment) si au crezut ca au descoperit formula castigatoare: Build it and they will come. L-au construit si nu a venit nimeni.

Cel mai dubios dintre incercarile de festivaluri a fost Forest Vibe, un fel de pastisa dupa petrecerile goa (de un real succes de altfel, au deviat o parte semnificativa de lume de 1 mai, au avut scena despre care s-a vorbit cel mai mult la Iarmaroc unde pentru prima oara un public neavizat a fost expus la muzica asta si, ce sa vezi, le-a placut, si banuiesc ca vor aduna si mai multa lume la Transylvania Calling). Cel mai halucinant aspect al Forest Vibe-ului a fost ca era organizat de ziarul Ziua, acest nou jucator spectaculos in lumea petrecerilor. Totul cu reclama la RealitateaTV si afise cu design din redactie. Apetisant. Si gol. Se zice ca petrecerea ficei primarului din poarta festivalului era mai de succes si ca se vandusera vreo 10 bilete. Rautati, sigur, si totusi proasta investitie. Poate nu o avea Ziua atractivitate pe zone asta.

Un Dj de la festival declara: “Ce a fost mai greu este ca oamenii s-au retras la corturi si ne asculta de acolo, iar eu nu-mi dau seama daca piesa pe care am ales-o le place sau nu. E altceva atunci cand sunt in fata mea si danseaza sau dau din cap… Nu mi-am seama daca sa continui cu acelasi gen de piese sau sa mai schimb ritmul.”

Festivalul de la Bran s-a dorit un remake Watumi, ceva de zi, sensibil, cu workshopuri si zorzoane dar a fost deturnat de organizatori cu vise de marire. Think big, n-o arde mic. Hai sa facem ceva mare, tip Iarmaroc, sa vina toata lumea si sa petreaca 3 zile si 3 nopti. Locul e superb, fetele impletesc ceva pe zi, iar seara rup baietii platanele. Ce altceva iti mai trebuie? Mor de curiozitate cum a decurs discutia de dupa. Aia mahmureala cand vezi ca a venit mai putina lume decat invitatii ai dat moca. Aud ca artistii s-au simtit bine intre ei, banii se platesc, experientele personale sunt minunate, ansamblul ne omoara.

Acum pregatiti-va pentru Bran 2, Sirnaville, un fel de BestFest al handmade-ului, ceva mare, foarte mare, sa avem loc toti. Sa olarim. Cred ca initial a fost gandit tot ca sarbatoare campeneasca a artelor, e trendul verii. Dar cum sarbatoare fara muzica nu se poate s-au antamat si niste artisti. Iar cand nu stii pe cine sa chemi, ii chemi pe toti, faci o scena pentru fiecare subcurent muzical. Si pe urma te razgandesti, nu mai faci. Suni si zici: bai, nu mai facem scena unde trebuia sa pui tu. Bine. Da olaritu’ ramane? Sure. Pai venim, sigur.

Toate astea daca nu sunteti deja la cel mai underground mafia festival vreodata, Teknival. Teknivalul asta e atat de underground incat locatia se anunta cu 48 de ore inaintea evenimentului. Aveam bagajele gata de anul trecut. Anul trecut Teknivalul s-a anuntat cu 48 de ore inainte: e in mijlocul deltei. Omor pe trenul de Braila. Anul asta il anunta cu 48 de ore inainte: e in mijlocul Covasnei. Pf… omor pe… e foarte funny festivalul asta. Traieste anacronic in anii rave-urilor ilegale englezesti, cand fugea lumea de politie prin diverse vagauni din jurul oraselor. But after all this years, still running? Inteleg ca nu e ceva pentru publicul larg, ca se adreseaza numai celor mai fini anarhisti, ca e o combinatie intre satra, petrecere si en-gros, dar nu au si oamenii astia nevoie de niste timp ca sa ajunga undeva? Daca ne uitam la filmuletele de anul trecut cred ca au pentru ca nu ajunsese nimeni. Multe rulote cu soundsystem-uri descarcate sisoferi punandu-si muzica unii la altii. N-o avea Romania underground si ne facem de rusine la strainii astia.

Asta e anul de boom al festivalurilor. Mai erau si pana acum, dar erau putine si de aceea de un oarecare, fatal, succes. Normal ca e normal sa avem o gramada de esecuri, din toate astea se vor alege pana la urma alea bune. E ciudat cum toata lumea gandeste foarte mare. Organizatori de care nu ai auzit niciodata, organizeaza festivaluri cu bataie nationala. Nu mai bine intai niste petreceri reusite, apoi niste happeninguri mai mici si mai nisate si apoi pretentii de generalitate?

Pentru ca nu putem sa avem festivaluri in fiecare weekend. In primul rand suntem putini. Nu ai cu cine sa faci atatea in atatea locuri. Functionam ca o turma, ne uitam in jur inainte sa mergem undeva. Tu vii?, ala vine? cica vin si aia. Ambient awareness. Nu e de ajuns sa construiesti, inainte trebuie sa adulmeci turma. Sa canalizezi sau sa te apuci de un trend, sa faci un line-up atragator, sa vii cu ceva nou si asteptat, sa faci scandal, sa te stie lumea, sa le fi simpatic. Complex shit.

Posted in de-dans, dezbateri on August 13th, 2009 by de-dans | 39 Comments