Asociati, dupa aproape 40 de releasuri pe caseta si cdr-uri in doar patru ani, cu zona americana dintre noise si hypnagogic pop (blame the wire for this one, da e ceva apropiat de hauntology-ul britanic), Emeralds scot la Editions Mego (acolo unde aparea si Fennesz – Endless Summer cu care are foarte multe in comun) un album care depaseste orice incercari de categorisire desi include gramezi de influente evidente (cosmic, kraut, folk, lo-fi, shoegaze, noise, disco, drone, hauntology) si tinde sa defineasca un ceva complet nou, de sine statator. Unul dintre cele mai bune albume ale anului.
ROCHITE LIVE & JUS ED @ CHESTIONABIL JOINT 8, 9 iulie 2010, Terasa MNAC
Ceea ce a urmat e deja istorie. Din nebunia generalizata inceputa in timpul show-ului Rochite nimeni nu isi mai aduce aminte mare lucru sau oricum, nimic coerent si care sa explice cum s-a ajuns acolo. Se mai stie numai ca Jus Ed purta masca Rochite in timp ce dansa in spatele platanelor ceea ce parea a fi o sarba, ca peste o piesa Levon Vincent se auzea Acadela Mustafa si ca in fata adevaratul Rochite, initial evident nemultumit de situatie, era surprins intr-o rara criza de dans isteric. Pe fundal, SPP-isti imbratisati cantau cu gura pana la urechi AEIOU.
Boing Bum Chak e un blog pe care l-am gasit si noi de curand desi el exista de ceva vreme. Textele (din abundenta) sunt entuziasmant de bine scrise si ne fac sa nutrim invidia cea mai sincera si constructiva. Ultimul text merita insa semnalat aici pentru ca este de departe cel mai bun text scris vreodata despre Rokolectiv sau despre proiectul Rochite. De citit neaparat.
“Teza mea despre frenezia provocata de acest live Rochite este ca el e succesul unei comunitati care se vede reprezentata si incantata pe scena de chiar unul din membrii ei. E un succes 2.0. Tocmai aceasta coeziune invizibila pentru alte grupuri este si cea care atrage critici negative la adresa festivalului. Cand simti ca exista un ceva care are o structura interioara la care nu ai acces fie incerci sa intelegi, fie urasti instant, pentru ca iti ameninta imaginea ta despre tine. Se stie ca alegerea muzicii pe care o asculti are si un rol sociologic: te integreaza, vorbeste despre gradul tau de aderenta la valorile lumii, despre conformitatea cu ele sau respingerea lor, despre fricile tale si imaginea ideala pe care incerci sa o proiectezi.”
Perfect timing, perfect friends, perfect sound system, perfect state of mind, perfect music. Fugim dupa momentele astea tot timpul dar ele se intampla foarte rar. Nu le poti organiza, ele numai se intampla. Rezultatul este una dintre cele mai intense experiente din viata care te plaseaza intr-o intimitate zdrobitoare cu muzica si oamenii.
Over the past half a decade or so, the Ghost Box label has quietly been carving a path into the strangest of musical territory. Reminiscent of the sounds found in hoary educational school films, or creepy eighties BBC shows like Chocky, much of the label’s output readily falls into the self-imposed genre known as ‘Hauntology’. The Mind Bridge is a culmination of the twisted minds who frequent the GB roster, such as The Advisory Circle, Belbury Poly, The Focus Group and so on. Step into the other world of Ghost Box – and you may never return quite the same again. bosbos.net
gmail
com
