West Side: The Young Gods, Nina Hagen, Agitation Free, Malaria, Amon Duul II, Irmin Schmidt/Bruno Spoerri, Can, Neu!, Electric Sandwich, Cluster, Nico, Brainticket, Jane, Edgar Froese, Harmonia. East Side: Faust, Harmonia, Neu!, Die Krupps, Kraan, MDK, Cluster, Die Todliche Doris, Palais Schaumburg, The Front, Liaisons Dangereuses, Einsturzende Neubaten, Nina Hagen, The Young Gods, Can
Demdike Stare este un proiect format din MLZ de la labelul Modern Love (Miles Whittaker) si Sean Canty (“dedicated digger behind the Haxan events and a member of the hugely respected Finders Keepers crew of vinyl vultures”, coleg cu Andy Votel of Camil fame). Chestionabil a scris despre ei aici vara trecuta cand au introdus primul album al trupei, Symbiosis, un alt album care te face sa iti para rau ca ai incercat sa faci o lista de best of 2009 numai ca sa o calci in picioare a doua zi, Symbiosis merita sa fie acolo.
Demdike Stare revin in ianuarie cu un release, Osmosis, sub forma unui set (fara tracklist) cu tot ce au gasit (si au cautat ceva) mai bun si mai rar: radiofonic disco, obscure library records, space jazz, odd electronica, soundtrack-uri direct de pe VHS dar toate legate intr-un ansamblu cinematic foarte armonios. Il gasiti dupa more. Pana atunci un set aparut cu putin inainte, pe aceeasi zona si poate chiar mai impresionant: Moving Metals. Hauntology extravaganza.
Cand am spus de cio d’or ca e albumul anului 2009, nu-l ascultasem pe asta. Sau cum spune Resident Advisor, “Playtime” ar trebui sa fie considerat un pretendent tarziu la titlul de albumul anului, dar o astfel de declaraţie n-ar fi decat niste zgomot in plus, la ceea ce este de altfel, perfect clar”. M-am pus eu sa ascult albumul aseara la 12, la semnalul lui de-dans. Si n-am putut sa plec la somn pana la 4. N-am obosit. Mi s-au regenerat toti neuronii.
Vinovat, nimeni altul decat unul dintre protagonistii celui mai bun album din 2008, Move D (&Benjamin Brunn- Songs from the Beehive), si de aceasta data in duet, cu americanul Jonah Sharp, cunoscut si ca Deep Space Network, pentru muzica lui foarte frumoasa, idmista si spatiala. Producatorul din nord vestul Germaniei s-a intalnit cu cel din San Francisco in ‘94, la un concert al englezilor Autechre. Au inregistrat un album, cate putin la fiecare acasa, si nu s-au mai vazut 13 ani. S-au reintalnit anul trecut, tot la un concert Autechre, in Japonia, si-au mai inregistrat un album, dintre care patru zile in studioul unui colectionar de synthuri vechi. Numai citind iti lasa gura apa. Sa va mai zic. Pe “Keep Building”, Black Jazz Consortium pune voce peste un house foarte groovy. Freerotation este dedicata festivalului irlandez cu acelasi nume, demn de luat in calcul in 2010. Se tine in iulie, intr-un hotel din secolul 19, intr-un sat, si uneste nume bune. Playtime e nostalgic, intoxicant cu frecvente cerebrale si tripuri ambientale sau doar experimentale de peste 20 de minute. Din cand in cand, face excursii pe teritoriul technoului melodic cu accente jazzy. Dupa more, la ascultat un live cu cei doi, precum si albumul din ’94 – o betie de synthuri analog; si te intrebi la betie, cum sa facem sa se intalneasca oamenii astia doi mai des?
Cica Levon Vincent o sa ajunga viitorul Luciano, gata, s-a facut gluma asta la noi in redactie. Chiar daca soundul asta o sa devina viitorul populism, putem sa ne bucuram de el cat e inca fresh si viguros. Pentru ca nimeni nu e mai pe val in acest moment decat Vincent. De dans.
Al doilea release Legowelt sub aliasul Nacho Patrol. Primul promitea mult mai mult dar dupa cat l-am asteptat pe asta nu ma pot abtine sa nu il postez. Afro-cosmic darkness.
In functie de cat de satanisti sunteti s-ar putea sa preferati alt dj de craciun dar noi, oameni cu frica lui 2010, vi-l recomandam pe, binenteles, Bogdan.
Mussorgsky – Tablouri la o expozitie (Sillyconductor Megamix)
text by Sillyconductor
Mussorgsky a compus “Tablouri la o expozitie” ca o suita pentru pian, fiind orchestrata ulterior de multi, printre care Henry Wood, Leo Funtek, Caillet, Stokowki, Toscanini, Ashkenazy si Ravel. Versiunea orchestrala pe care am preferat-o a fost cea a lui Ravel, si nu doar pentru ca evenimentul s-a desfasurat la Institutul Francez, ci pentru ca e aproape unanim acceptata ca referinta.
Acest mix reprezinta un colaj ale celor mai bune orchestratii pe care le-am gasit. Practic, e vorba de aceeasi succesiune de tablouri ca in original, cu mentiunea ca ascultatorul le vede prin filtrele colorate ale instrumentelor la care a fost interpretata suita de-a lungul vremii. Daca e vorba de orchestra simfonica, in mix se regasesc sase versiuni diferite cu sase dirijori diferiti cu sase baghete diferite. La pian am ales doar patru interpreti, dintre care lipseste Rostropovich si-mi cer scuze pentru omisiune. Pentru chitara am hacuit doua reprezentatii: halucinantul Yamashita Kazuhito care are chiar mai multe maini decit ceilalti trei alesi, California Guitar Trio. La sintetizator am ales doua interpretari pentru Moog: Isao Tomita, sine qua non, si niscaiva Keith Emerson (cu Lake and Palmer, live).
gmail
com
