Un set foarte misto de la prietenii Heathen Audio care contine doua dintre piesele noastre favorite of all times cu edituri exclusive: Poni Hoax – Budapest si Mary & The Boy – Are You Still Dancing Can Can (asta cred ca e chiar premiera absoluta).
Poni Hoax – Budapest (Joakim Italo Dub)
Mary & The Boy / Felizol – Are You Still Dancing Can Can (album version)
Gata? Suntem toti? Amanam un pic bubuiala si incepem cu un album mai de vara. Dupa ce s-a ocupat numai cu techno serios, Damian Lazarus apare cu albumul asta foarte pop si care, desi la prima auditie poate parea superficial si neinchegat, plin numai de schite de viitoare hituri, dupa cateva ascultari devine foarte catchy, ba chiar usor obsedant. Vocile sunt ale lui si ale lu’ sor-sa, sample-urile sunt transparente si de peste tot, atmosfera burleasca. Recycled electro-pop post-pascal.
M-am obisnuit cu imaginea asta de Kristal gol. De cate ori ma duc eu acolo, rar, recunosc, e gol. Aud ca nu e asa tot timpul, alegerile mele (sau ale lor) au ceva gresit. De cate ori ma intereseaza ceva din line-up-ul Kristal ma trezesc singur cu prietena mea pe ring. A inceput sa ne placa, e loc, e aer, se aude bine, atmosfera facem noi, e ok. Da ma gandeam la domnii astia, de mult printre dj-ii mei preferati, ca au ceva ghinion legat de Bucuresti si imi pare rau sa creada ca pana la urma faza asta cu Romania e vrajeala. Pai ei au fost de 2 ori si a fost gol. Acum doi ani la Preoteasa, adusi de ea, si unde, nu credeam sa ajung vreodata sa zic asta dar a fost parca mai multa lume ca acum, au facut o petrecere memorabila pentru o mana de dansatori entuziasti. Acum la fel, deja vu total, deci ne-am adaptat imediat.
Get Physical a rugat mai multi dj si producatori sa aleaga o “ultima piesa”, una care sa le fie soundtrack in ultimele momente sau dupa. Pe ce piesa ati dori sa muriti, domnule Villalobos? O lista impresionanta de nume raspunde la intrebare si livreaza material pentru una din cele mai interesante compilatii din ultima vreme. Un fel de TOP1FOREVERandEVER, soundtrack pentru loc de verdeata, de unde a disparut orice urma de durere si intristare.
Ca si cum toti robotii copilariei s-au reactivat, au inteles cum sta treaba cu muzica si au pornit un mars glorios si fara mila impotriva a ceva, sper nu a noastra. Harmonic 313 e Mark Pritchard (Global Communication si altele) iar albumul e undeva intre dubstep, hiphop si techno, retro-futurism distopic, in forta si cu un sound cat se poate de fresh. Wonky shit.