Tipul care in Feiern (documentarul despre scena de muzica electronica din berlin), da printr-o replica subtitlul fimului (“…and don’t forget to go home”), scrie o coloana in Groove despre iminenta inchidere a Bar 25, in care isi retrage cuvintele. Un fel de manifest emotional la care eu ma bag.
“[…]Not long after I moved here, and in pretend shock and amusement at a culture that was so shameless about not knowing when to stop, I made a flippant comment on film that has followed me round ever since. I’m taking it back.
Forget home. Stay out for as long as you can, while you can. Do it, before you can’t do it any more. Before it becomes inappropriate. Before the demands of family or work become too pressing (because, necessarily, they will). And most importantly, before the powers that be decide that you should be doing something quieter and more healthy, preferably where they can see you. Before all the spaces like 25 are bought up, sold off, closed down, removed for ever and this city becomes just like every other.
For it’ll all be gone sooner than you think, and you not so long after.”
Ewan Pearson
Toate articolele din Groove pe blogul lui, ewanpearson.com
Si daca tot suntem la manifeste, ultimul column al lui Philip Sherburne de pe Pitchfork aici
“Dance music has plenty of rules– some of them good, some bad, all of them unwritten– but where are the manifestos?”
Posted in academia, de-dans on July 22nd, 2008 by de-dans |
23 Comments
commissioned by chestionabil.ro, part of “friends of e-friends” series
“sa moara minimalu’ si eu sa dansez pe mormantul lui”
Minimalul, ca sa ne enervam de la primul cuvant, are o soarta ciudata in romania. Acum ceva ani, cand sound-ul aparea la primele petreceri in romania nu strangea mai mult de 30 de oameni pentru o vara intreaga. Vara urmatoare, cel putin un club era deja plin, inca una si cucerise toate ringurile. Ce s-a intamplat, cum a putut muzica asta deloc facuta pentru succesul de masa sa ajunga atat de repede sa inlocuiasca manele din cartiere si sa fure publicul discotecilor din regie? O coincidenta. Aparitia sa in acelasi timp cu explozia stimulentelor la scara larga. La noi the summer of love a venit mai tarziu iar soundtrack-ul i-a fost minimalist. In general eviti sa vorbesti despre asta dar daca o faci risti sa nu mai intelegi nimic pentru ca argumentul e esential. Sa fim seriosi niciodata muzica asta nu a fost cu adevarat iubita. De la primele petreceri deja majoritatea prietenilor va ziceau “iar minimal?”. Toata lumea parea a fi anti desi nu era clar cine e pro. Nu cred sa fi existat alt stil care sa creeze antipatii asa rapide si durabile. Pentru ca e o muzica “grea”, oricat de blasfemie vi se pare asta. As fi preferat ca explozia consumului, crearea scenei si a lifestyle-ului sa vina mai devreme, sa avem pokemoni progresisti si curve bestializandu-se pe breakbeat. Sau trance, ce s-a intamplat cu trance-ul in Romania? Un danez imi spunea la Villalobos ca asta e public de Armin Van Buuren. Nu asta trebuia sa fie stilul popular care sa umple stadioane de cocalari extaziati? Timing, bad timing.
Minimalul este, si o sustin cu tarie, cea mai avansata muzica de dans. De dans zic. A ajuns circumstantial prea repede sus si acum se autodistruge. O sa aruncam exagerarile la cos odata cu muzica. Neavand o istorie a scenei in spate care sa treaca prin crizele normale la vremea lor am ratat o evolutie. E un fel de intoarcere in underground, poate benefica, dar ce drum ciudat.
O prietena a danezului, pe malul lacului, la after, mi-a zis ca Bucurestiul are relaxarea Barcelonei combinata cu atitudinea Berlinului. iu-huu, ce-am putea fi daca nu ne-am mai musca de cur unii pe altii
Posted in de-dans, dezbateri on July 8th, 2008 by de-dans |
42 Comments
Sunt convins ca Villalobos poate schimba cursul muzicii cu un singur set. Nu spun ca asa e ci ca asa imi place mie sa cred. Iar daca crezi asta nu poti rata sa fi acolo cand minunea vine desi stii ca (1) poate nu e asa si (2) ca probabilitatea de aparitie a unei minuni e… ma rog. La Villalobos nu te duci ca la club, te duci ca la biserica, poate, poate. Adica, ok, n-o sa apara Isus chiar acum dar daca imi promite cineva ca o sa apara intr-o zi eu ma duc de acum incolo in fiecare zi. Daca era sa aleg muzica as fi ales Tanzmann si Melchior. Am ales sa sper ca o sa se deschida cerurile chiar cand sunt eu in fata, sa pipai si sa urlu ‘este!’. Nu s-au deschis dar macar a fost o slujba agreabila; altii isi asteapta mantuirea in conditii mult mai proaste. Ma duc si data viitoare. Decat ateu…
Posted in de-dans, dezbateri on July 7th, 2008 by de-dans |
11 Comments
SONGRAPHIE – idm minimalist rusesc, o frumusete
“Ilya & Paul Bocharov are two young producers who enjoy dismantle the structures of electronica cliché…the puppeteers of a toys theatre made of glitchs, heavy compressed beats, low frequencies, and an incredible quantity of talent.”
SONGRAPHIE – Toys
—————————————————————————
BACANAL INTRUDER – “Bacanal Intruder is the solo project of Luis Solís, a young spanish musician who likes to make nice and gentle music with instruments like baby piano, melodica, harmonica, spanish guitar, doublebass, some crystal glasses, his computer and basically everything he can lay his hands on.”
BACANAL INTRUDER – Modem
—————————————————————————
amandoua albumele aparute la zymogen, un netlabel de retinut
—————————————————————————
IRMIN SCHMIDT & KUMO – Axolotl Eyes
Posted in de-dans on June 20th, 2008 by de-dans |
0 Comments
de-dans cand era minimal total
De astazi inainte, minimalul se vede mai bine, arata mai bine, le zice mai bine. Mi se alatura colegul de-dans (foto), pentru ca minimalul proaspat si bun a fost intotdeauna de dans.
Posted in de-dans on June 20th, 2008 by fresh good minimal |
0 Comments
gmail
com
