Daca simti vreodata ca ti-a pierit cheful de muzica si ca pur si simplu nu mai intra nimic, din motive de overload, incearca sa o iei din nou usor, cu acest mix. Este ca un pansament.
Daca nu ti-a pierit cheful de muzica, nu mai e nicio problema, se asterne la fix.
Toti ne dorim clubul perfect, o locatie superba, un sunet impecabil, o conducere care sa faca asta din pasiune si o directie muzicala din cea mai buna, locul de care sa te simti legat si la care sa simti ca poti adera fara retineri. Locul asta exista dar e la Cluj. La Raum s-au strans atatea conditii pozitive incat pare a fi unul din spatiile existente care se apropie cel mai mult de ideal. Ca bucurestean imi dau seama ca s-ar putea sa idealizez un pic ceea ce noua ne lipseste atat de mult si totusi imi e foarte greu sa-i aduc vreo critica. Gastile urbane au nevoie de un loc care sa le lege si sa le dea identitate, un centru de referinta. Migram continuu in spatii temporare si de imprumut iar asta diminueaza vizibil experienta. Nu poti sa te bucuri la fel oriunde. Ai nevoie de familiaritate, de apartenenta, de integrare ca sa te apropii de o anumita intensitate. Si totusi, cand, obiectiv, un spatiu indeplineste toate aceste conditii devine el, Locul?
FGM: Cand ajungi la Raum, sau chiar de pe drum, prima intrebare care te iti vine in cap e: cum naibii ati gasit locul asta?
Alex Maresh: Cautam o locatie mica ca si capacitate, sa nu fie probleme cu muzica/vecinii indiferent de ora, sa fie cat mai aproape de centru, iar bonus … sa fie o locatie cat mai “friendly” … adica nu clasicul beci, sa iesi din club direct in mijlocul strazii sa dea vreun taximetrist peste tine … Se pare ca am gasit o locatie care sa combine toate aceste atribute!
Ce era inainte, care e istoria locului?
Locatia se pare ca a fost construita in 1718 pe vremea Mariei Tereza, si era un depozit de alimente. Asta e motivul cred, pentru care jumatate din contructie este sub pamant, grosimea zidurilor este de peste 2m, inaltimea cladirii de peste 4m, si inauntru arata ca un igloo.
“When Vice UK asked for a submission, I knew I had to share the sound that can only be found right here in my home state of Texas. I am fortunate to live in a place where so many of my peers are creating the kind of music I love. When most kids are worrying about how the grass is greener elsewhere, these bands are working hard to make where they are where they want to be. This mix is made up of current Texas synth-based projects and covers many genres, from industrial EBM to techno, leftfield disco to electro, deep house to minimal wave and even a little screwgaze for good measure.
There is something sacred in the geometry connecting Houston, Austin, and Dallas – this love triangle that we’re all a part of. This mix is a testament to what friends and neighbours are capable of and it’s a fitting time capsule for this time and place. Don’t Mess with Texas.” Vice