Pe ultimul EP al lui Guillaume este imposibil sa stai jos. Si nu ma refer la a sta jos in club, ci oriunde ai fi cand asculti. In cazul primei piese – I Was On My Way To Hell – te ia groovul precum suprazvacul. Este spalare ritmica pe creier, funky house care da pe afara ca un vulcan. Piesa a doua – Can’t Argue With Silence – o lasa mai moale cu beatul si apeleaza la muzica indiana. Vibeul este total altul, dar daca ai prima piesa, ce mai conteaza a doua!
_
plus doua piese care mi-au placut astazi, de pe ultimul EP, dOP – Panik
Dupa ce se mai inchisese anul trecut odata dar a reinviat anul acesta obtinand o amanare de un an, celebrul Bar25 din Berlin, unul dintre cele mai importante si centrale locuri ale culturii minimal, s-a inchis din nou, de data asta cica de tot. N-ati ajuns pana acum, aia e. Petrecerea de inchidere a durat 5 zile incontinuu si a avut line-up-ul asta:
Red Robin, Mathias Kaden, Dirty Doering, Eva Marie Martine, Aaron Hedges, Onze, The Dose, Zander VT, Sven Dohse, Dima, lassmalaura, Edward & Oskar Offerman, Gebrüder Teichmann, Onur Özer, Andre Gardeja, Rizzoknor Live, Christin Bolte, Yama, Disco Dave, Gunnar, the monokid, Fabiano, Louis Guillhem, Larrson, Mike Machine, D.O.P. & Jake The Rapper Live, Axel Bartsch, Carsten Teichert, Beaner, dwfb, Benno Blome, Philip Bader, Canson Live, Funzion & Daria, Empro, Gianni Vitiello, Pilocka Krach, bazillus & die antikörper, Ruede Hagelstein, Daniel Dreier, Jens Bond, Marcus Meinhardt, Wandler, digital kranky, Luna City Express, Mutlu, Tobi Neumann, Brian Cares, Kate Moss, Harry Macht Sie Alle Glücklich, David Dorad, Rino, Danny Faber.
Setul final: 4 zile, 22 de ore si 18 minute si 4.55GB :) Cinci zile de muzica incontinuu, asta chiar e ceva.
“The album is a minimal one, but not in the way that you might think. Instead, Dundov has embraced a sort of melodic minimalism that at times recalls the organ work of Philip Glass, rather than any sort of electronic producer currently working today. It’s classical, eminently composed and often fascinating.” RA
Sambata permanent vacation night la cabaret. Cum nu am flyer si nici ei nu sunt tocmai cel mai cunoscut label german la noi mai bine punem ultima compilatie, Permanent Vacation 2. Space Disco and related. OK, so, petrecerea se pare ca nu mai e, e pauza o luna la cabaret. (uh, asta inseamna ca nu mai nici Prins Thomas?) Cica petrecerea o sa se faca dupa pauza. Las oricum compilatia asta la download prea e buna. Sambata, program de voie.
Am vrut sa scriu de funke&kalkbrenner foarte mult dar nu imi veneau in cap decat livio&roby, oh, the horror. Si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat ma enervam mai tare asa ca am abandonat. Poate ca e mai usor sa scrii de rau decat de bine. Ideea e ca a fost o petrecere extraordinara, cu o muzica excelenta care iti reda increderea si entuziasmul, la care am aplaudat si tipat cum nu mai facuse de foarte mult. Piesa de mai jos m-a urmarit mult in dimineata dupa petrecere. Inainte ma facea sa ma gandesc la cam penibilul trailer de la filmul lui Kalkbrenner, acum o asociez cu atmosfera geniala pe care a creat-o in club (mai ales ca , dar nu sunt sigur, la martin a renuntat la vocea tampita de pe final). Si asta e relevant pentru situatia in care se gaseste Kalkbrenner. Pe de-o parte face un film de care imi e frica, e atat de usor sa iasa prost si atat de greu bine. Un DJ din Berlin are probleme cu drogurile si cu prietena lui, c’mon, asta e pentru fanii livio&roby. Pe de alta parte omul scoate un album excelent sub forma unui soundtrack, un exercitiu de umilinta si eludare a presiunilor si asteptarilor unui album (vezi villalobos – fabric desi cu alta finalitate). Unele piese sunt mai vechi, altele noi. Unele au cap si coada, altele sunt numai idei foarte misto nedezvoltate, motive lasate sa curga in repetitie. Dar ce incantare, ti-e sufletul usor de atata relaxare si zambet. Asta pe o scena unde sentimentele astea au inceput sa lipseasca cu desavarsire.
Mai era ceva de zis si despre drama Martinului, care desi pare a se gasi intr-una dintre cele mai bune perioade ale sale, cu un line-up si o directie foarte actuala, se gasea legat de agentia FWD si atat de multii nepotriviti care erau bagati in fata desi ar fi trebuit de mult sa se retraga la cocoloco. Inteleg ca s-a rezolvat dar din cu totul alte motive. Nu era foarte plin la funke, nu ma astept sa fie foarte plin nici diseara la Anja Schneider, cu tot Mobilee-ul ei. Martinul e acum in situatia de a fi cu un pas inaintea publicului dar daca reuseste sa reziste pe directia asta o sa-si culeaga roadele un pic mai tarziu. In jur e destul de trist ce se intampla.
gmail
com
