Labelul [ar:pi:ar] înseamnă Rhadoo, Pedro şi Raresh, care atunci când pun muzica împreună, se numesc RPR Sound. Ei sunt imaginea DJ-ului român în Europa. I-am întalnit pe cei trei într-o zi de luni, exact când fulguia prima ninsoare. Erau zgribuliți, dar veseli și cu chef de vorbă, deși avuseseră un weekend plin: Rhadoo mixase la Zurich, Pedro la Frankfurt, iar Raresh la Roma, Padova și Florența. “Este sublim să călătorești, palpitant, deși nu apuci mereu să vizitezi ceva”, spune Pedro amuzat.
Fiecare set și fiecare piesă sunt pentru Pedro o calatorie muzicală. “Îmi place să creez, prin construcție, o poveste, în funcție de ceea ce simt pe moment. Și este inexplicabil ce simt. Încerc să spațializez”, spune el, adică să dea muzicii sale o formă, în spațiu. S-a apucat de producție anul trecut, sub numele de Petre Inspirescu, iar piesele sale poartă această amprentă umoristică dată de numele său. În unele melodii se aude vocea lui Dem Rădulescu, căci Pedro este un mare fan al seriei “BD – Brigada Diverse”. Nu își poate aprecia piesele, dar recenziile străine spun despre el că a reușit să creeze un sound distinct.
El este primul călător al excursiei RPR. Drumul său începe acum cinci ani, din București, atunci o gară părăsită din punct de vedere electronic, în care mai sosea din când în când, un tren condus de aceeași organizatori de petreceri și plin de aceeași câțiva DJ români. Vara era și mai greu. Singurul club în care te puteai distra era în Mamaia, La Mania, cu rezidenții săi. “Era foarte greu să ieși la suprafață. Nu reușeam să fac nimic, nu aveam gig-uri, nu mă desfășuram în nici un fel. Nu puteam evolua, nici din punct de vedere profesional, nici financiar. Iar la petreceri veneau doar 30 de oameni”, povesteste Pedro. Dupa ce s-a frământat un an cum să facă să iasă la liman, a ales să plece la Ibiza, singurul loc unde industria atinge cotele cele mai mari, iar șansele de promovare sunt maxime. Nu cunoștea pe nimeni, “m-am ajutat singur”, spune el. A bătut din ușă în ușă și a pus muzică peste tot unde s-a putut, în baruri și în cafenele. “Primul an a fost foarte, foarte greu. Concurența era mare, foarte mulți DJ din țări dezvoltate și nici un român”. Important însă, este să îți faci relații, să cunoști cât mai multă lume cu care crezi că ai putea lucra, în funcție de stilul muzical pe care îl abordezi. Ceea ce a și făcut, iar anul următor, când a sosit pe insulă, de această dată împreună cu Rhadoo, li s-a oferit șansa, într-o seară când lipsea invitatul, să mixeze la DC10, renumitul club construit pe locul în care mai demult, s-a prăbușit un model de avion cu același nume. „Îmi place în Ibiza, mai mult decât la Berlin. Mă relaxează, este altă energie decât oriunde în Europa”, spune Pedro.
Rhadoo pune muzică de pe vremea când nu existau CD-uri, iar vinyl-urile nu ajungeau la noi. Mixa de pe casete audio, în club A și era foarte greu să derulezi cu pixul. Drumul său a trecut pe la Office, Karma, Zerillos și Martin, cluburi care la vremea lor au scris primele file din clubbingul românesc. Dedicat și talentat, a câștigat trei ani consecutiv titlul de cel mai bun DJ român, iar în prezent poartă numele scenei românești în afară. Le vorbește artiștilor străini despre București și despre entuziasmul specific petrecerilor de la noi, care la ei este mai diluat. “Toți cei care vin aici spun că România este o experiență, o întoarcere în timp”, spune Rhadoo.
Urmatoarea stație în excursia RPR este primul set la DC10 al lui Rhadoo și Pedro. A ieșit bine, le-a plăcut, și lor, și publicului, și promoterilor, și au primit o rezidență săptămânală alături de gașca de la Circolocoo, în clubul care a scris o bună parte din istoria muzicii electronice. Aici pun muzică alături de chilienii Ricardo Villalobos și Luciano, “oameni buni și deschisi la nou”, cu care au mai mult decât o relație profesională, sunt prieteni și le datorează evoluția lor electronică; una neașteptată, dar visată la vremea când Pedro pleca la Ibiza, mereu placut surprinzatoare si mai ales, constantă. Când vorbesc despre ei însă, cei trei artiști sunt plini de modestie. Nu pun succesul european pe seama lor, ci pe seama publicității exagerate. “Oamenii sunt foarte ușor de manipulat. S-a creat un hype în jurul nostru și mulți ne ascultă pentru asta. Mulți nu prea știu ce facem, dar simpatizează cu restul”, spune Rhadoo.
Cocoon scoate în fiecare an o compilație cu muzica sezonului de la Ibiza. Anul acesta, compilația are două CD-uri, primul mixat de Andre Galuzzi și al doilea de Raresh. “Când am aflat, am zis – mama, frate, e primul meu mix oficial!”. L-a făcut acasă, dar nu pe calculator, ci pe două deck-uri și un mixer, cu fața la perete și cu gândul la Amnesia, la Ibiza. Pentru că atunci când vine vorba de muzică, Raresh pune mult suflet. “Înainte de a fi DJ, esti om, iar cum ești tu, este și muzica ta. Dacă trăiești ceea ce mixezi, lumea vede acest lucru și ai succes”. Asta s-a întâmplat și anul acesta la “Love Parade”, în Germania, când a dansat aproape un milion de oameni. Anul trecut, a fost votat cel mai bun DJ român.
Calatoria lui Raresh începe în vremea în care Rhadoo și Pedro își croiau un drum pe insula spaniolă. Raresh sosea atunci la București, după o rezidență de trei ani în clubul Zebra, din Bacău. Ceea ce a început ca hobby, a ajuns între timp o pasiune. “Acum observ că sunt făcut pentru asta. Trăiesc fiecare set, îmi dă satisfacții, de aici extrag emoții puternice și nu aș putea trăi fără ele”, spune artistul. Iar acolo unde există dedicație, universul îți răspunde cu aceeași monedă. Pe 25 martie 2006, căci Raresh își aduce aminte perfect această zi, s-a ținut prima petrecere din România, cu Villalobos. La Martin, cu ușile închise, a creat isterie până dimineața și după, la after. Artistul și-a pus amprenta pe stilul lui Raresh de a mixa și pe gusturile sale muzicale. “Orice om are nevoie de o inspirație. Ideea e să nu te raportezi la ea până la sfârșit”. Cei doi au mixat atunci back2back și au descoperit că sunt flexibili muzical. Chilianul l-a admirat sincer pe Raresh și modul său de a percepe și a transpune muzica. “Nu mi-am imaginat însă că o să vorbească despre mine mai departe”. Astăzi, Raresh este singurul român de la Cocoon, agenția de booking a lui Sven Vath, situată la etajul doi al unei clădiri din Frankfurt. Este cel mai mic dintre toți artiștii, dar acest lucru nu se simte, pentru că ceea ce contează cu adevărat este egalitatea. “Oamenii sunt speciali, sunt o echipă, o familie. Nu există ideea de a face bani, ci de a face petreceri, cu un anumit vibe și un anumit mesaj”, explică Raresh. Este același mesaj pe care îl transmite și clubul DC10, o locație cu pereții roșii și…atât! Compensează însă, prin sonorizarea trăznet și cel mai renumit vibe electronic european.
Anul trecut, cei trei DJ s-au apucat de producție; toți deodată. Nu au vrut să urmeze calea obișnuită, să trimită piesele la diverse label-uri și să aștepte feedback, să decidă alții dacă muzica lor este bună sau rea. Erau conștienți de ceea ce fac și de calitatea pieselor și așa au pus bazele casei de discuri [a:rpia:r]. “Setul unui DJ este ca un puzzle care crează o imagine. De cele mai multe ori auzim numai bucățele din acest puzzle, iar motivul este lipsa melodiilor. [a:rpia:r] își propune să acopere aceste goluri, nu să cucerească radioul sau televiziunea. Unitatea de masură a calității nu este top-ul, ci senzația pe care ți-o lasă muzica pe ringul de dans”, descriu cei trei casa de discuri, pe site-urile de profil.
Labelul produce muzică de club, techno, house, care te dansează fericit în continuu, toată noaptea. Până în prezent, au scos două release-uri, iar pe 29 decembrie, la Session, vor sărbatori cu o petrecere trăznet, lansarea celui de-al treilea. Dacă pe primul, lansat în martie, figurează toți fondatorii [a:rpia:r], pe al doilea, lansat în septembrie, figurează Rhadoo, Pedro și Dan Andrei, un tânăr promițător, de 18 ani, din Craiova. Ca să scoți o piesă la [a:rpia:r], nu ai nevoie de niște calități stas. Trebuie să vii cu “ceva”, cu un sound distinct. Piesa va fi ascultată de fiecare în parte, iar apoi vor discuta pe seama ei, prietenește, nu corporatist. “Muzica lui Dan Andrei este foarte directă. La acel moment, suna altfel decât tot ce auzisem până atunci”, explică Rhadoo. Labelul [a:rpia:r] promovează doar artiști romani și distribuie doar în afară, pentru că în România, cererea de discuri este mult prea mică. Doritorii însă, pot cumpăra plăcile artiștilor de pe site-urile specifice. Nu se găsesc în format digital, deoarece [a:rpia:r] fraternizează cu vinylul. Producția digitală este ieftină sau nu costă deloc, așa că poți scoate foarte multă muzică, oricând vrei. Când vine însă vorba de vinyl, costurile foarte mari te fac să te gândești bine înainte de a scoate un sound pe piață. În plus, acustica vinyl-ului este mult mai bună decât cea a CD-ului. Astfel, placa este o garanție a calității, iar [a:rpia:r] înseamnă sunet nou, de calitate.
Nemaipomenit, doamnelor si domnilor, cel mai talentat DJ din punct de vedere tehnic din lume, the one and only, Jeff Milligaaan!
Vine din triunghiul Toronto –Chicago –Detroit si danseaza minimal la patru platane, de pe vremea cand noi gandeam minimal. Da, tot cu Richie Hawtin are treaba, este unul dintre primii artisti de la Plus8. Ascultam zilele trecute un set al sau, din ‘96. M-am intrebat: facea Jeff Milligan atunci muzica viitorului sau muzica prezentului nu a evoluat in nici un fel? Culmea e, ca artistul a raspuns. Atat de mult, atat de bine si atat de interesant, incat s-a transformat in nemaipomenit! Sa se auda muzica, in timp ce cititi!
– Being among the first and the most important minimal-techno DJ’s, with a new sound and a new mixing style (4 decks), what where the reactions at the beginning?
– I have been performing with 3/4 turntables for many years now. Since I don’t produce very much and when I do, it’s usually ambient, I know that my productions don’t sell me as a DJ. That being said, I know that 90% of my gigs are booked because of my turntablism.
The public has been very supportive of me but I have also lost many gigs because of my mixing style. There are quite a few star DJs (that i will leave nameless) that criticize my mixing style. They say that what I do is inappropriate and that it’s all about the music, not the mixing. I disagree with them but these opinions have influenced the public and I have lost gigs.
– What is the difference between a mix at 2 turntables and one at 4? Is the degree of difficulty higher? How do you do it?
– Yes, mixing 4 turntables is definately harder than 2 but in some ways it’s easier. When you only have 2 turntables you have to approach DJing in a very linear way, track after track after track. With 3 or 4 turntables you can choose to take the mix in any direction at any time which gives you much more flexibility. How is it done ? Practise and more practise. But being quite honest it’s not so much technical as it is philosophical. It may sound odd but it’s about letting the records un-mix themselves. I’ll let the audience figure it out. ;)
– Do you remember the first gear you started producing with? What hardware piece do you think had the biggest impact on producing and why?
– The first gear I bought was a Roland Juno 106 and a tr505. I can’t remember where I got them but likely from a pawn shop. I used to be obsessed by searching for things in pawn shops and used music gear stores. I bought and sold many 909’s, 808’s etc. The one instrument that had the biggest impact to me was probably the Roland TB303, just like so many other DJs.
– What is the thing from your studio you can’t work without? What’s your piece of resistance. Is it a secret? : ))
– Hmmm. Haha, the Technics 1210. ;)
– How would you characterize your style?
– My style is a hybrid of edit oriented hip-hop mixing and smooth beatmatched techno/house mixing. My DJ roots are in hip-hop. I used to study scratching and turntable tricks in my early years yet musically I always identified more with house and techno. I fused these two styles together.
– How would you characterize the Canadian style, the way it began and evolved?
– I think that the Canadian style is quite diverse. I must say that North American DJs consider mixing to be much more important than European DJs do. I think North American and Japanese DJs are much more technically oriented than our European counterparts. Canada is far too big a country to define as one style. Montreal takes a more lazy, laid back European style of DJing whereas Toronto was very much all about mixing.
Toronto was and is a special place for this technical style because of it’s geography. It is the closest major city across the American border to Detroit. Torontontonians were always overshadowed by Detroit so we had to work hard to stand out and get noticed as being unique. I remember being in many DJ battles 15 years ago. It was very, very competitive. If you couldn’t mix, you got boooed, had spare change thrown at you and all kinds of nasty stuff!
– In order to give the best, your demands about mixing gear and for a live set point out nothing but professionalism. This technique of placing the turntables, white slip mats, a fading mixer, the height of the monitors, the table’s length, and so on, create the best environment. Tell us more about it.
– Though my technical criteria may seem odd at first, I can assure there is a methodology and logic behind everything in my rider. The placement of the turntables counter-clockwise, roughly in a semi-circle is based upon the need to have as little distance as possible between the pitch controls and the mixer in order to mix quickly. It’s very important if you need to monitor multiple sources and quickly turn off things that may go out of synch because the last thing I want to do is run across the DJ booth to pull a fader down.
White slipmats, silver decks etc. are best used because they reflect light. All DJs know that the most annoying thing in a DJ booth is when you can’t see anything. The more natural ambient light that can be reflected, the better.
Height and angle of monitors is based on acoustic laws. In many DJ booths you will find monitors that are pointed directly at the DJs head and the monitors also point directly at each other, causing phase cancellation and thus, requiring that the monitors be turned up louder and louder. On top of that, usually those monitors are also pointing at the wall directly behind the DJ causing an immediate first reflection. If the back wall has an odd geometry there can be many reflections that create all kinds of acoustic anomolies which affect perception of tempo.
Table height is just my preference for my body height. I don’t think there is really an ideal height for all DJs of course. I think that the most effective height is one in which the DJs arm when working the mixer is 180 degrees horizontal to the mixer. The flattering thing about all these particulars is that often I re-arrange a DJ booth in a club and months later I go back and find that all the other DJs since me enjoyed my set up much better and left the booth as I designed it.
– Where you ever not satisfied with a set because of the sound system?
– Oh yes, of course! Perhaps I don’t even need to mention it because my reputation in this regard could perhaps be a little bad. I am certainly my own worse critic and one slightly off mix makes me hate a set completely. I get very nervous if I have technical problems and have been known to lose my Irish temper.
I drew up a very complicated rider and always take a long soundcheck. I am so particular about sound and am so nervous about technical issues that I took it upon myself to always take at least two hours or more usually to make sure the booth is as absolutely perfect as it can be. If I screw up, it’s only my fault or an overseen circumstance. I take my job very seriously.
It outrages me when I see DJs not giving a shit, just showing up and pressing play. DJing is a technical art form and needs to be respected as such. I have had a few shows where the booth was really bad and I acted embarrassingly angry because of it. This year I played shows in Alicante, Spain, one in Krakow, Poland, one in Toronto, Canada this past New Year’s Eve and one in Seattle, USA, last summer where I had technological and mental breakdowns!
I can truly say that it is rarely if ever the promoters fault. Sometimes shit happens! Ironically, after all this attention to detail sometimes I suck when the booth is perfect and sometimes I rock it when the booth is a disaster.
– Tell us a club where the sound system blew you away and what impressed you the most about it?
– I cant say one club in particular has the best booth and sound but I can certainly say that the ENTIRE country of Japan has the BEST sound and DJ booths in the world. Perhaps it’s due to Otak-u culture or the fact that the Japanese invented half of this equipment or because they seem to be the least egotystical people in the world. I must also say that the best DJs I have ever played with are all Japanese. They really take mixing seriously like us Canadians.
– Back in 1986 you had your first radio show. How did you end up there?
– Damn, I have to admit that I’m forgetting which radio show that was or where u got this info. Nonetheless I did many radio shows in my life from a very young age and I was so young and naive and nervous about everything back then! I was convinced that all those international DJs were on some superhuman level and then I started to slowly realize it’s all marketing and publicity.
– How was the vibe of the parties back in ’88? Tell us about a party from that period: how was the club, the music, the people, how were they dressing, how were they combing their hair and how were they dancing?
– Haha, well back then in Canada, all forms of electronic and alternative music were all played together at the same club. People were hearing hip-hop, house and alternative music in the same place. There was high exposure to a variety of styles. I was one of those people who got into the rave scene from listening to the Stone Roses and the sounds coming out of Manchester and Scheffield. So I guess we were all wearing baggy jeans back then.
– Although your first release came out in 1996 at Serotonin, 1999 is the year of your own label REVOLVER and the first release signed by you. What was the goal of this label? What makes a label be good?
– The original goal of the label was to expose the underpromoted works of our friends back home in Toronto and Montreal. I think a good label is one that tries to put out records that are timeless. A good label is one that sets trends, not following them.
– Artists like Akufen, Tomas Jirku, The Mole, Pan/Tone signed at your record label. What do these DJ’s and the label have in common?
– The one thing they have in common is that they are all making music that is unique. You can hear one of their records and know instantly that it’s them because they took a long time to develop a unique sound.
– In all these years you had the opportunity to watch the evolution of music, especially the techno scene. How would you say it evolved? How big was the influence of technology over music? How did technology influence you? Can you compare ’88 with the prezent, the music and the technique?
– I think that I have seen the de-evolution of music in recent years rather than evolution. If we roll back the clock ten years you will notice that many DJs worked much harder at mixing and it was also much harder to produce and put out records back then. You needed a lot of abstract knowledge ten years ago in order to make music. New technologies have demystified this process.
Today I see much lazier DJs and much lazier music since no real investments need to be made to create, release and perform music. It’s all so much easier now and I find it ironic that with such unlimited tools, somehow the music has taken a few steps back! I think the electronic music scene needs another renaissance similar to the early nineties to breathe new sound and life into the industry. Techno music used to be defined as anything you hadn’t heard before and now it’s all about fitting into genres and molds. Of course there are plenty of amazing records coming out today but there is also a huge amount more music coming out.
– I have listened to a mix of yours from 1996. I wondered: were you doing the music for the future or the music from the present did not evolve in any way?
– The music evolution slowed down and also, producers today are trying to mimmick the old school. It’s funny how in old school minimal, artists were doing as much as they could with a few pieces of gear. It seems to me that modern minimalist artists are trying to “sound” like they only have a few pieces of gear!
Forward Agency si-a scos Djii la treaba. Weekendul trecut, nu mai putin de 15 muzicanti au militat la Martin, care cu placi, care cu CD-uri, ca sa spuna lumea stop torturii animalelor. Pe peretii clubului au fost atarnate fotografii cu baietii din Buzau, care au jucat de curand fotbal, intr-o scara de bloc, cu o pisica. Impresionati, peste 500 de clubberi si-au dat adresa de e-mail, pentru a se alatura celor ce doresc infiintarea Politiei Animalelor.
Printre ei, si DJ Thornado.
– Cine te-a invitat sa pui muzica la aceasta petrecere?
– Mr. Bozgo, capo de tuti capii de la Fwd.
– Ce ti-a spus?
– Ca vrea sa militam pentru animalute, sa facem o petie. Iar eu cum sunt un mare iubitor de animale, n-am stat pe ganduri.
– Ce animale iubesti?
– In primul rand pisici, iar apoi gaini. Serios.
– Ce iti place la gaini?
– Sunt niste animale dragute cu care mi-am petrecut eu copilaria. Serios.
– Ce faceai cu gainile in copilarie?
– Ma jucam cu ele, le puneam sa inoate…dormeam cu ele!
– In cotet?
– Cateodata da!
– Iti place gainatul?
– Nu in mod special, dar cica aduce noroc.
– Iti pui in san?
– Nu, pentru san folosim altceva.
– Ce admiri la o gaina?
– Nimic. E doar simpatica.
– Mai ca iti vine sa o iei in brate.
– Da.
– Cate petitii s-au strans?
– Vreo 500.
– O baza de date cu clubberi.
– Vreau sa cred ca e pe bune toata treaba!
– Pentru ce militeaza treaba?
– Pentru infiintarea politiei animalelor, bineinteles.
– Nota 10! Cati DJj ati fost?
– Atat de multi, incat n-am mai apucat sa pun muzica.
– Nota 4! Ce i-ai face tu unui om care a torturat un animal?
– Exact ce i-a facut si el animalului.
– Ce crezi ca ar trebui sa pateasca oamenii care omoara gaini si apoi le mananca?
No answer.
Posted in interviu on October 6th, 2007 by fresh good minimal |
0 Comments
Maine seara, inainte de Meshkov, va recomand sa mergeti sa radeti si sa apreciati de ce radeti, la Frame. Camil si Cosmiq (caruia o sa-i datoram toata viata Rokolectiv), vor pune muzica si vor canta la microfon.
– Dear Cosmiq, ce aduc in plus petrecerile cu microfon?
– Sarea si piperul, mai ales ca nu prea ne intereseaza perfectiunea tehnica.
– Cate microfoane aveti?
– Avem un microfon pe care il dam din mana in mana.
– Ti-ai pregatit microfonul?
– Da, l-am dat cu vasilina.
– De unde il ai?
– L-am primit cadou de la prietena mea Madalina, intr-o geanta pe care scria Cosmiq Microbiq gresit.
– Il folosesti des?
– In ultimul timp nu prea, mai mult acasa, ca sa o sperii pe vecina mea Gina Pistol.
– Cum o sperii?
– Cant gen, despre ea si despre viata ei particulara, in limba engleza. E ca o serenada house.
– Ce vei canta la Frame?
– Despre viata pur si simplu si franturi de viata. Multe cuvinte in limba engleza, care nu fac sens in propozitii.
– Va canta si Camil?
– Normal, de fapt el are voce.
– Cat e gramul de voce?
– GRATIS, pentru publicul nostru caruia vrem sa ii multumim pe aceasta cale.
– Ati facut repetitii?
– Never, totul e improvizatie: mixam, bagam voce, mixam, bagam voce.
– De la ce ora?
– Dupa 10 PM, speram pana in zori. Pokemonii sunt bineveniti.
Posted in interviu on September 13th, 2007 by fresh good minimal |
1 Comments
Random pe Youtube de la Sziget 07, The Model, romanul de la Gigolo Records, dansand teleghidat pe scena (video, stanga, spate, imposibil de ratat), alaturi de DJ Iad (Doamne fereste), care pune muzica. Al nostru este imbracat in blugi indigo, stramtorati, pantofi de gangster din mileniului trei, camasa neagra stramta, esarfa si cel mai cambrat sacou din dotare. Hell ii admira dansul. De Revelion 05, l-a aplaudat.
– Ce ai mancat de dansai asa?
– Paste italienesti cu carne tocata si sos bun.
– Era de la carnea tocata sau de la sos?
– De la carne cred.
– Ce avea in ea?
– Poate ceva piper.
– Piperul este excitant nervos. Prizezi piper?
– Orice pentru un gig reusit!
– Pana si lapte! (in timpul seturilor sale, The Model bea lapte si nimic altceva)
– Exact!
– Dar din lapte nu poti sa faci liniute. Cum procedezi?
– Laptele poate fi o linie groasa si lunga.
– Trageai linii de lapte pe vremea lui Ceasca?
– Pe vreamea lui Ceasca imi aducea bunica lapte.
– Bunica tragea si ea lapte?
– Da.
– Din ceasca. Acum ce tragi?
– Acuma trag de fiare imaginare in timp ce mixez.
– Cum iti caracterizezi dansul?
– Exhibitionist.
– A fi exhibitionist inseamna sa-ti arati organele genitale in public.
– E o metafora.
– De ce dansai pe scena?
– Pentru ca in public mirosea a transpiratie, era a sasea zi de festival la urma urmei.
– Tu a ce miroseai?
– A Paco Rabanne.
– Daca dansezi exhibitionist in fata unui DJ, cum dansezi in fata unei fete?
– Cam la fel, doar ca mai aproape.
– Cand te misti, la ce te gandesti?
– De obicei ma gandesc la felul cum arata corpul meu in miscare.
– Si cum arata?
– Foarte sexy, cu linii foarte suple si ferme. credits foto: Camil Dumitrescu, fotograf cu microfon (cititi Party cu microfon)
– Cat de mult te uiti in oglinda cand te imbraci?
– Tot timpul! Si cand ma dezbrac.
– Cand dormi te misti?
– Nu dorm ca un butuc, ma misc.
– Exhibitionist?
– Nu.
– Dar cum?
– Molcom. Sunt ardelean.
– Iti studiezi si dansul, in oglinda?
– Il admir in oglinda. El s-a nascut pe ring.
– Dar ai anumite miscari studiate?
– Nicidecum. Le simt in timpul muzicii.
– Cum le simti?
– Este o energie sexual-narcisista.
– Esti un exhibitionist narcisist. Esti bolnav?
– Sunt foarte sanatos prin seninatatea cu care imi dezvalui laturile ascunse.
– Ai multe laturi ascunse?
– Nu, sunt ca ideile mele, putine si fixe.
– In afara de lapte, narcisism si exhibitionism nu mai ascunzi nimic?
– Ba da, mai sunt destule.
– Cand produci muzica, care parte a ta este mai accentuata, cea narcisista sau cea exhibitionista?
– Ele merg mana in mana.
– Ce apreciezi cel mai mult la tine?
– Hotararea si viziunea.
– Esti kinky?
– Kinky imi suna a libidinos.
– Nu esti libidionos?
– Nicidecum! Nu am vazut aristocrati autentici libidinosi. Poate fetisisti, obsedati, dar nu libidinosi.
– Ce le transmiti celor care te considera libidionos?
– Sa verifice DEX-ul si sa se uite mai indeaproape.
– DEX-ul spune ca a fi libidinos inseamna sa te lasi fara rusine stapanit de pofta placerilor senzuale.
– Este complet aiurea, pentru ca au uitat sa adauge explicatia fundamentala: a te lasa bla bla FARA NICI O URMA DE PRESTANTA SAU GRATIE.
– Deci tu esti libidionos, dar cu gratie si cu prestanta.
– Nu sunt libidinos. Imi place sexualitatea rasata.
– Ce rasa esti tu?
– White caucasian?
– Sustii ca muzica ta este sexuala. De unde atata sexualitate?
– Sexualitatea inseamna dragoste, creatie si energie. Intalnesti asta la tot pasul.
– La tot pasul lui Pagal? La tot pasul lui Gojira?
– Cred ca li se intampla si lor.
– Unde o sa ajungi la 60 de ani cu atata sexualitate, exhibitionism, nacisism si libi cu prestanta si gratie?
– Pe toate meridianele lumii.
Posted in interviu on September 10th, 2007 by fresh good minimal |
0 Comments
Kozonak este un DJ facut de bunica sa si prajit de cuptorul acesteia. La nivel local, concurenta lui este DJ Piftie si DJ Sangerete, iar international DJ Food, Deep Dish si nu in ultimul rand, DJ Aligator. Kozo nu permite nimanui sa se ia de nucile sale.
– Daca mananci mult cozonac ajungi kozonak?
– Daca mananci mult cozonac e posibil sa te ingrasi. Daca mananci mult kozonak poti ramane dependent. In orice caz, Kozonak este numai unul, deci raspunsul logic este NU.
– Am auzit ca de la shaorma creste Kozonakul. Este adevarat?
– Sunt niste zvonuri raspandite de niste indivizi pe care din respect pentru mine nu ii pot cataloga decat rautaciosi. Nu stiu ce anume pot anumite grupuri de interese sa castige in urma acestei manipulari ample, insa ce stiu sigur este ca, totul depinde de coca si de drojdie. Restul sunt baliverne.
– Exista multe retete de kozonak. Dupa care esti facut?
– Dupa reteta traditionala facuta de bunica mea.
– Ah, te-a facut bunica. Cat te-a tinut la cuptor pana ai ajuns DJ?
– Bunica mea este o femeie cu experienta vasta in cozonaci si a avut grija sa ma tina exact cat a trebuit pentru a atinge acea maturitate a miezului. Miezul, dupa cum stiti, este format din coca. Secretul este intotdeauna coca, nu timpul de coacere. Iar tu esti buna de maritat si nu stii nici macar atata lucru!
– Tu esti bun de insurat?
– Nu, inca nu am Logan.
– Cu cine te-ai insura?
– Cu o clatita.
– Kozonak gasesti si la alimentara. Ce poti spune despre mixurile lui Kozonak?
– Sunt fantastice, dar lipsesc cu desavarsire.
– De la drojdie?
– De la lene. Oricum, Kozonakul merge mai bine live.
– Kozonakul este puturos.
– E de la mixer domne’.
– Ai expirat?
– Ai inteles prost partea cu mixurile. Vreau sa vorbesc cu seful tau!
– Kozo este jumatate de Kozonak. Esti doar jumatate de DJ?
– Nu raspund.
– De ce?
– Asa m-a sfatuit persoana care se ocupa de PR-ul meu.
– Adica Vania?
– Nu cunosti.
– Esti dulce?
– Depinde cine ma gusta.
– Cine te gusta?
– Sunt destul de gustat …
– Ce te face sa dospesti?
– Drojdia de calitate.
– Ce parere ai de excesul de stafide?
– Nu recunosc nimic.
– Te poti ineca cu kozonak?
– Intreaba-le pe ele.
– Care ele?
– Ele sunt rele!
– Ai facut vreodata cozonaci?
– Nu, pentru ca eu nu ma ocup cu asta, dar voi face cu prima ocazie.
– Vei purta sortz?
– Da.
– Cat freci aluatul de sarbatori?
– Cat ma tine ficatul.
– Kozonak cu ficat.
– Bun!
– Kozonakul creste colesterolul?
– Evident! Cozonacul creste!
– Si nucile rancezesc.
– Nucile sunt la locul lor. Oricum, nu-ti permit sa te iei de nucile mele!
– Cui permiti?
– Nimanui!
Posted in interviu on September 5th, 2007 by fresh good minimal |
1 Comments
– Unde erai cand ai scris acest text? – Pe scaun, la calculator, in halatul meu mov, dupa o baie in jacuzzi. – Chiar ai jacuzzi? – Inca nu. – Si in ce ai facut baie, de fapt? – In cada. Halat am, dar e visiniu. – Si de ce minti? – Da bine la imagine.
– Articolul asta ce spune despre tine? – Arata latura mea cu adevarat profunda. Desi poate fi considerat clichee, lucrurile simple tind sa fie corecte. Conteaza cum spui, nu ce spui. – Si tu cum ai spus? – Ca manifest.
– Te framanta de mult problema copiilor care nu sunt tampiti? – Ma framanta problema copiilor care sunt considerati tampiti inca de cand eram copil. Adultii considerau ca sunt mult mai inteligenti, dar am avut grija sa le demonstrez ca nu. – Cum? – Primul pas a fost sa iau mereu premiul intai, ceea ce alti adulti nu au facut.
– Deci, cand erai mic, te lua lumea de tampit. – Nu, tocmai, eram apreciat. – Acum te-ai relaxat? – Nu mai vreau sa arat nimanui nimic explicit. – Acum esti un adult care lupta pentru respectul copiiilor. – Nu, dar sper ca la 40 de ani, copiii care cresc acum sa fie mai putin retardati decat copiii actuali. – Iar articolul tau va avea un impact puternic asupra acestor lucruri? – Nu, dar macar l-am scris. – De ce? – Mini blogul de pe site-ul meu e facut sa scriu ce am eu chef, ca de-aia e site-ul meu.
– Care era starea ta de spirit cand l-ai scris? – Muream de cald. – Lumina era difuza? – Nu, ca era ora 4 dupamiaza. – Doar tu aveai un tremur interior, in halatul purpuriu. – Nu.
– Dar ce aveai? – Eu scriu destul de celebral. Aveam chef sa scriu articolul ala. Logic. – Scrii cerebral, deci aveai creier. Logic. – Sunt viu, am creier, da.
– Cand si cum ai constatat ca un copil rade repede cand il gadili? – Aceste lucruri le vom discuta la proces. – Ce feedback ai primit pe text? – Am primit un mail de “felicitare” de la un artist obscur (foto), care se manjeste cu noroi si picteaza, crezand ca e foarte profund ceea ce face si fiind intrigat de cat de clichee este tema articolului meu.– Dar de ce artist, poate e inginer? – Inginerii sunt inteligenti. – Si artistii sunt prosti? – Nu. Artistii pot fi prosti, dar nu sunt neaparat. – Dar inginerii nu pot fi prosti. – Nu. Exista ceva in ei care ii ridica peste medie. Si ultimul prost poate fi artist. – Dar tu esti artist, faci muzica. – Cum ziceam, artistii pot fi prosti, dar nu inseamna ca sunt.
– Ai scris acest text ca artist sau ca inginer? – Inginer. – Esti inginer? – Nu, economist – Deci esti un DJ care scrie articole ca un inginer si este de fapt economist. – Exact. E bine sa nu faci pe desteptul, ca poate dai de unul mai destept ca tine.
Posted in interviu on August 22nd, 2007 by fresh good minimal |
0 Comments
gmail
com
