Fresh Good Minimal la coada la bar la Expirat, in Vama. Nu e Expirat, e Stuf (de fapt era Ovidiu), ma rog, vrem sa ne luam vodka cu suc de portocale rosii, nu au rosii, au doar grapefruit, pai ce te crezi la Fratelli? “Mi se pare asa…sa vorbesti de Fratelli si sa fii la Stuf”, se lamenteaza de-dans, pana vine nota, vodka este 20 de lei, am fi putut manca hamsii doua zile.
Plecam pe plaja, trecem pe langa fiecare terasa cu zece ani muzicali in urma, pana dam in festivalul de folk, o mare de oameni care stau pe jos. Omg, e socant! Pe scena, valorile spun de dor si de durere. Tot ce lipseste e sa zica ceva si de Cristi Neagoe. Inchini paharul. “Si ma duc, si iar ma duc (…) si ma fac, si iar ma fac”, canta pe doua voci o fata si un baiat, 8 bit maramureshan, cu influente medievale. Stam central, profitam la maxim de sonorizare. E buna ca la Kristal. “Va creste dreptatea cum creste in codru frunza”, se spune pe scena, iar dintre noi, in public, cineva isi face cruce. Dupa care se rade un minut. In Vama e bine ca nu se uita nimeni ciudat la tine. “Vai de viata lui saracu”, se jeleste la microfon Maria Stepa, de la Orizont 67, din Baia Mare. Nu iti place? Nu ai suflet.
Mai devreme ni s-a parut ca doar la Shire este de noi, mergem la Shire, nu este de noi. Este breaks (precum punea Dobrica in 2002), cu raggae (legalize it!), care impreuna dau nastere stilului vamaiot numit braggae. Treceri intre piese nu exista. La Vama Veche, si muzica e veche. In momente ca astea ti-e dor de Gojira. Mancam un porumb, dam din cap pe Cypress Hill, mai stam, mai bem, mai stam, mai bem, numai in Vama poti sa fii beat si plictisit.
Mai dam o tura pe la festivalul de folk. N-ai vazut public mai lehametit, casca pe sezlong si doarme pe nisip, sub sacul de dormit. Tipi, urlii, bati din palme, fluieri putin, poate ii animi, poate ii starnesti, dar te potolesti. Pe scena, Ducu Berti canta esenta. Nu e Ducu, e Baniciu, o valoare, ia-uzi cum iti spune pleaca, pleaca… si-ai plecat.
Pe 14 iulie, The Model a dat Buzz.ro cu doua piese la Gigolo, deocamdata in format digital pe Beatport. Cand da frigul, vor aparea si pe vinyl.
text by The Model
Eu fac piese cu teme, vorbesc despre diverse subiecte, sau stari. Sunt mandru de orice scot, altfel nu as scoate. Daca nu simt ca este o piesa de valoare nu o trimit oricum ca demo, pentru ca nu vreau sa ma fac de rusine. Simplu.
The Model – Newly Found Voids (Master)
Linia melodica de baza la Newly Found Voids a fost creata in decembrie 2005. Am terminat-o relativ curand dupa aceea, cu toate ca a trecut prin mai multe stadii de sound (am avansat ca sound si am imbunatatit-o).
Initial, a fost o piesa extrem de personala, de aceea nu am trimis-o imediat la Gigolo, nu am crezut ca o sa-l intereseze pe Hell. Dar apoi am vazut reactiile oamenilor cand o mai puneam sau cand le-o dadeam sa o asculte si atunci am trimis-o si lui Hell, iar el a inclus-o pe compilatia DJ Mag din septembrie 2007. Tot atunci mi-a spus ca va iesi la Gigolo.
Dintre multele genuri de piese pe care le fac, asta era in seria pieselor de dragoste pentru roboti, la fel ca You Are Always On My Mind. Cand Hell a scos EP cu ea, am ramas socat, si nu am crezut ca se va intampla acelasi lcuru si cu Newly Found Voids. Intre timp am invatat lectia ca la Hell ii plac cantecele mele de dragoste, si am trimis-o, iar reactia lui a fost foarte buna.
The Model – New Life New Love (Master)
New Life New Love este o productie pe care initial am inceput-o in 2003! Atunci am pus bazele liniei melodice si a ritmului, dar imediat dupa nastere, piesa a inceput sa sufere de autism si nu mi-a mai spus nimic (piesele pe care le creez imi vorbesc de multe ori, imi spun ce le trebuie sa creasca frumos si complet).
Au trecut vreo trei ani, pana in 2006, cand am reusit sa o curat de boala si sa o fac sa-mi vorbeasca, dar nici atunci nu era complet vindecata. Pe la sfarsitul lui 2007, dupa multe rugaciune, am reusit sa o termin si am fost fermecat de rezultat. Am ascultat saptamani in sir piesa, fara sa ma plictisesc de ea, si apoi mi-am dat seama ca este o piesa care are potential de release, asa ca am trimis-o.
Posted in buzz.RO on August 8th, 2008 by fresh good minimal |
4 Comments
01. Fleet Foxes – White Winter Hymnal – Bella Union
02. Quixote Feat. Lisa Li-Lund – Before I Started to Dance (Prins Thomas Diskomiks) – Versatile
03. They Came From The Stars I Saw Them – Moon Song (Holy Ghost! Remix) – This Is Not An Exit
04. The Shortwave Set – Now Til 69 (Aeroplane Remix) – Wall Of Sound
05. Dolle Jolle – Balearic Incarnation (Todd Terje Mix) – Permanent Vacation
06. Eine Klein Nacht Muzik – La Serenissima – Modular Recordings
07. David Rubato – Circuit (Aeroplane Remix) – Institubes
08. Eddy Meets Yannah – Solid Ground (Crazy P Remix) – Solid Ground
09. Toby Tobias – The Feeling (John Daly Remix) – Rekids
10. Mugwump – Yajna – Disco 45/Kompakt
11. Bostro Pesopeo – Communquis – Permanent Vacation
12. Maelstrom – Enter The Cosmo (Sankt Goran & Erik Sidung Remix) – Solar Disco
—
Placuta zona asta, nu poti sa o iei foarte in serios, dar are ceva care suna excelent. Ca si cand ai fi deja mantuit si numa’ o arzi plictisit prin rai. De luat a la legere, altfel dai cu capul de tot felu de geeks de viniloteca, cautatori de discuri mega-obscure, tre’ sa inveti istoria disco-ului, a barurilor si a cluburilor din anii ’70, a situatiei negrilor si a homosexualilor din America… nu stiu, mai are cineva chef sa faca asta? La noi, unde nu exista nici un magazin de viniluri, nici nu ar trebui sa iti dea voie. Plus ca aici istoria e fetisizata, e nevoie de mult respect si munca de arhiva, daca te enerveaza discutiile despre belleville three nici nu te gandi la nu-disco. Muzica de salon, de filfizoni. Da suna bine.
Postul asta trebuia sa se numeasca “parerile lui dedans despre nu-disco cu exemplificari”
Cateodata, ai senzatia ca viata ta se deruleaza pe etape, marcate de sound distinct, nou descoperit. O etapa este perioada dintre ultimul EP care iti demonstreaza ca se poate si urmatorul. Un EP care te face sa zici de la prima ascultare, “mama cat de tare” si sa dai repeat imediat cum s-a oprit. In prima zi, asculti piesele obsesiv. Ai atins nirvana. A doua zi, cum te trezesti, ii dai din nou play, dar nu obsesiv. Astazi esti doar zen. Dupa care, asculti din ce in ce mai putin. Fericirea se atenueaza si ea, in timp, pana descoperi alt EP si incepi o noua etapa. Si uite asa, cred, ajungi la batranete sa asculti un playlist de oldies but goldies.
Escandalo, de la Chic Miniature este EP de playlist. Este un clasic, precum o perla in ocean, care castiga toate inimile si subjuga toate mintile. Sound distinct, in primul rand sic, iar apoi mini. Micro house care dospeste de ritm, texturi, idei noi si foarte multa grija si atentie pentru detalii. Poate fi o poveste despre relaxare sau un castigotor al ringului de dans. Intelepciune muzicala care aduce inapoi romantismul pe ringul de dans si il disperseaza in unde de energie. Groove electric si ritm latin. Escandalo a setat un standard pentru muzica de vara.
Later edit: Din seria seturilor care nu te lasa sa dormi, nici pe tine, si implicit nici pe vecini, de la ceilalti vecini un set b2b de minimal techno absolut cu doi de la Hot Chip, foarte chestionabil si implicit foarte surprinzator, AICI.
Posted in download on August 6th, 2008 by fresh good minimal |
9 Comments
La un festival sponsorizat de Becks si de Converse, ultimul lucru de care ai nevoie sunt o bere rece si o pereche de tenisi de panza.
O droaie de romani simpatizanti ai muzicii electronice s-au inghesuit sa ia cu asalt festivalul cu cel mai bun line-up din aceasta vara. Ce nu stiau ei era ca Melt este un festival destul de mic, cu public majoritar local si nu tocmai urban. Adica melteni, dar de-ai lor. [Si fara dealeri. Toata lumea are pentru ea si atat. Grav]
Meltenii si-au dat in petec inca dinainte sa inceapa festivalul. Au inceput prin a se face foarte praf din fata intrarii si a se calca in picioare pentru a intra in incinta. Organizare germana my ass! Daca scapai teafar de la intrare, dupa cursa de sarit doua garduri in ploaie torentiala , si parcurgeai muiat bine cei cativa kilometri pana la locatie, puteai in sfarsit sa zici wow! Pentru ca, intr-adevar, Ferropolis este cea mai wow locatie in care am fost vreodata. Uriase utilaje industriale se ridica deasupra capetelor amenintator si coplesitor in acelasi timp. Te fac sa te simti ca un liliputan in tara lui fier vechi.
Ca de obicei, pierzi primele acte la care iti propusesei sa ajungi (Burger/Voigt), dar te-ai obisnuit cu atmosfera de festival – la fel ca la Sonar, nu e despre ce-ti doresti sa vezi, ci despre ceea ce se nimereste sa asculti.
Fugim cat ne tin picioarele la scena Big Wheel Stage, ca sa ne implinim un vis – Supermayer. Cu albumul invatat pe de rost de acasa, cu fiecare nota rasunand in minte, intr-o lumina semiobscura, cantam cu mana pe inima fiecare vers alaturi de celedoua umbre fantomatice care se unduiesc sensibil, cu microfoane in mana, in spatele pupitrului. Pana nu am vazut cu ochii mei nu am crezut ca acelea sunt chiar vocile lor si ca acesti reci nemti plini de beat pot atinge atat de profund coarda sensibila.
Asteptam frenetic Hercules and the Love Affair, dar nu mai apar din cauza a ceva “… xxx autobahn”, n-am inteles. Sunt inlocuiti cu Alter Ego, zgomotosi si agitati. Multi ii confunda cu Hercules si se declara dezamagiti. Nu stam pana la final. Unii pleaca la live-ul Gus Gus, noi ramanem cantonati pentru tot restul serii la cea mai cool scena, pentru o pleiada de nume cu renume.
Incepem cu Gui Boratto, la fel de bun ca ultimele dati cand l-am vazut, apoi Modeselektor, cu un show incendiar cu mascote dansatoare, care arunca pe scena si in public tone de hartie igienica. Ulterior, nimic nu se compara cu senzatia unui sters la fund cu hartie igienica originala din show-ul celor de la Modeselektor. Originala, ma-ntelegi?!?
Cum la 14 grade, lipsit de orice fel de stimulente e mai greu sa te distrezi, ne mentinem tot timpul in centrul actiunii, in mijlocul publicului, ca ultima solutie ca sa nu inghetam complet. In spatele pupitrului, Ellen Alien rece, placida si discreta isi incepe setul cu copiii lui Luciano, fara un impact major asupra publicului. Dupa care ne incanta sufletele si urechile pentru o ora si jumatate ce trece in cinci minute.
Seara e inchisa de un Sasha Funke melodios si emotional, dansant si sarmant, dupa care revine Ellen Alien dar nu ne mai tin picioarele si mai e si maine o zi.
Plecam spre casa in lumina unui rasarit feeric care inunda insula fara mila si impune obligativitatea ochelarilor de soare. Unii dintre noi parcurg 14 km pe jos, desi au fost de curand avansati in pozitii de top, pana la cabana din mijlocul padurii unde suntem cazati. Este perfecta pentru un set up de tip I know what u did last summer. Urmeaza seara 2.
Guillaume & The Coutu Dumonts este cu siguranta un nume care intra greu pe flyer. Artistul este pasionat de formele hibride de expresie muzicala. Imbina funk cu house, techno, gospel, swing si afro-beat, percutii organice si soul instrumental. In colegiu, a studiat percutie clasica si a fost percutionist intr-o trupa de funk. La universitate a invatat percutie electroacustica si a cantat intr-o trupa de jazz contemporan, impreuna cu care a si scos doua albume si a facut un turneu in Senegal, in Africa. Nu si-a terminat studiile, “pentru ca tot acel mediu academic devenise plictisitor. Muzica contemporana, in general, este foarte ermetica. Precum compozitiile, piesele sunt memorate si nu trec mai incolo de asta”.
Guillaume & The Coutu Dumonts @ Piknic Electronik 18.05.08
Calatoria in Senegal insa, a dat orizonturilor sale muzicale o noua culoare, definita de ritm. “Cu siguranta ma voi intoarce acolo, mai ales in Casamanece, o regiune in sudul tarii, chiar langa Cote d’Ivoire. Jola este grupul etnic dominant, canta la kora, care este un instrument extraordinar. In plus, au o traditie muzicala nemaipomenita. Daca te duci si mai in centrul continentului, traditia este si mai inradacinata. Traditia Kora este foarte sofisticata si foarte cool”, povesteste Guilleume.
Buzz Bonus! Se numesc Discoballs si sunt influentati cam de tot ce este mai dinamic in rock, in electro, in word music si in pop. Sunt trei si canta plug and play. Asa spun ei. Mie una mi se pare electro rock si da, cand ii ascult, simt ca vreau mai mult, din ce in ce mai mult! Alexei, Mizdan si Cristian au ceva background muzical in spate, iar unii dintre ei, chiar scoli de specialitate. Proiectul a pornit de la ideea unor sesiuni de improvizatie. Sunt patru, cinci luni de cand s-au apucat serios de treaba si nu au nimic inregistrat pana acum pentru ca, spun ei, inca nu se simt pregatiti. Exista insa o inregistrare cu ei, facuta in iunie la Orange Concept Store. Baietii fac live, ajutati de acest set up: synthetizers, sound module, bass synth, sampler, 2 keyboards, laptop, acoustic drums. Pentru cine simte nevoia de mai mult, The Discoballs vor canta la Teknival, festival ce va avea loc intre 7 si 10 august intr-o locatie inca neanuntata.
Posted in buzz.RO on August 1st, 2008 by fresh good minimal |
5 Comments
gmail
com
