Zvastified & Resurrected

by candcum

Posted in de-dans on October 1st, 2008 by de-dans | 1 Comments

Part Of The Weekend Never Dies

Partizan Film / septembrie 2008 / download

“Director Saam Farahmand filmed Soulwax on their recent international dates, capturing all the excitement, chaos and humour of the world tour. Where the Beastie Boys filmed one gig with 50 cameras, Soulwax filmed 120 shows with one camera, in Europe, Japan, US, Latin America and Australia. The result is a snapshot of life on the road with one of the most exciting live bands in the world, and features their friends including 2manydj’s, James Murphy & Nancy Whang (LCD Soundsystem), Erol Alkan, Tiga, Justice, Busy P, So-Me, Peaches, Klaxons and many more in interview, as well as behind-the-scenes footage, and LOTS of music.”

Posted in academia, film on October 1st, 2008 by de-dans | 4 Comments

Tu ce ai visat la Waldeck?

Ti-a zis un prieten “nu inteleg de ce te duci la Waldeck, nu sunt pe zona ta muzicala”. Te-ai ofuscat asa, “dar ce mie nu-mi place jazzul?”. Si te-ai dus. Nu stii exact cum ai ajuns pe lista de la ceva.ro, dar te-ai gandit ca toamna vine cu belsug si cu piesa din taxi, care jeleste si canta “I give you everything”. “Give me speed”, iti spui in gand, ca sa ajungi odata, acolo unde e coada si sa nu mai auzi. Si ce daca e coada, e ca la romani, gramada de rugy, iar daca te bagi in fata, nu mai stai la coada. “Ma scuzati”, te bagi in fata. Imediat insa, te lovesti de alta coada, alta gramada de rugby, dar la garderoba. Si aici “ma scuzati”, si hop in fata. Ai vrea sa stai la coada. Dar nu exista coada!

Inauntru este bezna. Te tarasti printre oameni, sunt multi si e fum, pana la bar, unde se face lumina, atat de multa lumina, ca ti-a ramas in cap ca a fost neon. O fi fost neon? Aici stai la coada cum se cuvine, ca la MacDonald’s, dar te gandesti sa iti iei doua beri in loc de una, ca sa stai doar odata la aceasta coada. Apoi te duci ca omul in mijlocul salii, unde gasesti un loc, si astepti sa inceapa. In jurul tau pace, in boxe rock la cd, iar in aer zumzet de voci, ca roiuri de albine. Tot bezna, tot incognito. Oamenii stau incremeniti, numai barmanul, precum o cartita, isi face loc la strans pahare. Ai fi putut sa mai stai acasa, dar poate n-ai mai fi prins loc la garderoba, si ai fi stat la coada degeaba. “Frate ce e cu rockul asta, unde e Electric Brother?”, te intreaba un prieten, iar tu parca clachezi instinctiv. Nici macar nu poti sa dai din picior, iar acest lucru iti creaza o stare de discomfort psihic si incepi sa te intrebi ce cauti tu aici?

Waldeck intra tiptil in scena, toti patru, unul dupa altul, odata cu pianul. Mult mai bine decat rock. Ai chef de dans, merge macar un leganat. In jurul tau nu danseaza nimeni. Aplauze timide si un tipat indepartat. A doua piesa intra mai bine. “Asta imi place. Tam ta ram, ca Freda Stair!”, sheruieste o domnisoara cu prietenul ei, in spatele tau. Solista, o voce ragusita tandru, spune despre amintiri. Muzica de toamna, frunze ruginii care cad alene si toata lumea zambeste. Se mai misca razlet, pe ici, pe colo, cate un cap, cate o mana. Piesa 3. Acordeon? Koop – Island Blues. Fata din spate: “Asta e aia care imi place mie, dupa melodia asta mor. Taram, taram”. Apoi o mica microfonie, care te scoate pentru trei secunde din film. Se intetesc aplauzele. Vizualuri face Nipple Fish, care probabil este un peste mic.

Te misti dupa un picior pe altul si te legeni cand auzi pian. Suna londonez. Maine e Alex Under. Te gandesti la asta si-ti vine sa sari. Nu sare nimeni. Waldeck ti se pare ca suna la fel, la fel de frumos, dar la fel. Repetitive music. Te amuzi de gandul sugubatz si sari putin, incet, de gest. Nu stii tu prea mult cu ce se mananca Waldeck, dar asta nu pare muzica sa stai in picioare. Este asta muzica de stat cu mainile in buzunare? Domnisoara din spate confirma catre prietenul ei: “asta nu e muzica de stat in picioare”. Ei da, dar nici scaune la Fabrica nu poti sa aduci. Si simti ca adormi in timp ce gandesti toate astea. Probabil ca nu esti obiectiv deloc. “Nu-ti vine sa inchizi ochii?”, te intreaba acelasi prieten. “Ba da”, raspunzi surprins, “Asta faceam”. Si plecati. Pe drum, te intrebi si tu, precum prietenul pe tine, ce cauti tu la Waldeck? Fac parte din zona ta muzicala temporara, dar zona atmosferica nu e de-dans. Si fara dans, la club, in fum…in fum, la club si fara dans?

Posted in cum a fost? on October 1st, 2008 by fresh good minimal | 8 Comments