Cubecast 3.0, radio online de minimal care emite atat audio cat si video, se relanseaza joi, la ora 19, cu Maresh la platane. Nou si minimal, ta naaaam!
Ceva randat nu arata ca si cum ar fi real. De aceea, Atari si V s-au hotarat sa faca din Cubecast 3.0 o macheta reala. A fost gandit ca un club virtual, atat de minimal (55/55 de cm), incat nu incape in el nici macar DJ Small (desi unii ar avea dubii). Initial s-a pornit cu o macheta facuta in 15 minute, la misto, de plictiseala. Constructia machetei reale insa a durat doua luni, pentru ca asa e V, ambiental, de abia se misca. Peretii au fost tapetati cu componente vechi de calculator cu provenienta dubioasa, vopsite in alb intr-un proces destul de laborios, pentru ca s-au dat mai multe straturi. Totul s-a facut cu grija detaliilor de catre V, de la Vampiru, care de fapt doreste sa i se zica Mihai. Mihai nu vrea sa se stie ca macheta nu a fost facuta cu laserul.
V a facut o poza machetei din fata si i-a dat un tocuh hiper realist. Dupa care a construit un mediu mult mai intuitiv decat inainte, mult mai calculatoristic. Acum nu mai stai sa cauti canapeaua pe care sa dai click ca sa intri in spatiul 3D, dai click direct pe un vinyl cu mai multe trackuri. Celelate piese te vor directiona catre blog, catre sectiunea de fotografii si cea de download. Totul este alb negru, coloreaza atmosfera numai pupitrul portocaliu si proiectiile lui Matei Apostolescu. Cica in viitor ne vor delecta privirea si alti artisti vizuali.
Pentru ca Atari si V sunt old school, Cubecast a trecut pe vinyl. Nu este insa acesta singurul motiv: soundul unei placii este mult mai detaliat, mult mai fin; discurile nu sunt ieftine, le alegi cu grija, le mixezi mai des, le cunosti mai bine si implicit le mixezi mai bine; si nu in ultimul rand, el al dracu de greu de mixat pe vinyl. Baietii nu sunt insa foarte drastici, pentru ca nu ar mai avea cine sa mixeze. Exceptii fac insa doar live act-urile si artistii care sunt realmente buni pe CD.
Foarte important, s-a schimbat engine-ul audio, de acum inainte se va auzi fiecare detaliu al vinylului, un lucru esential cand vine vorba despre muzica electronica. Daca inainte se incarca greu, acum se va incarca de patru ori mai repede, iar imaginea va fi foarte buna. Iar pentru cei cu conexiune proasta la net a fost incorporat un engine chior de winamp, astfel incat sa poti asculta fara a astepta sa vezi moaca DJ-ului.
Posted in radio on November 10th, 2008 by fresh good minimal |
2 Comments
joi / 13.11.08 / club control / powered by test point
Descopeream Discoballs in ultima luna de vara, dadeam un buzz.ro, un preview de youtube si speram sa-i vedem live cat mai curand. Acum baietii ne dau mai mult decat un youtube – cateva preview-uri de improvizatie in studio, plus o invitatie in club Control, joi, pentru o portie live de electro rock, de la ora 21:00, intrare 10 lei.
Posted in buzz.RO on November 10th, 2008 by fresh good minimal |
0 Comments
Jay Bliss speaking: EP-ul este prima noastra placa, scoasa la un label din Frankfurt, este o imbinare intre modern si old school (de altfel, ca majoritatea productilor noastre). Acesta insa e mult mai echilibrat.
Trei sute trei – o evocare a stilului acid privit dintr-o perspectiva moderna
Spline – new beats, stabs, bleeps & lasers
Vineri 13 – old school techno burner
Posted in buzz.RO on November 7th, 2008 by fresh good minimal |
2 Comments
Pe ultimul EP al lui Guillaume este imposibil sa stai jos. Si nu ma refer la a sta jos in club, ci oriunde ai fi cand asculti. In cazul primei piese – I Was On My Way To Hell – te ia groovul precum suprazvacul. Este spalare ritmica pe creier, funky house care da pe afara ca un vulcan. Piesa a doua – Can’t Argue With Silence – o lasa mai moale cu beatul si apeleaza la muzica indiana. Vibeul este total altul, dar daca ai prima piesa, ce mai conteaza a doua!
_
plus doua piese care mi-au placut astazi, de pe ultimul EP, dOP – Panik
A doua zi dupa Efdemin, efectiv te tarai la Martin, atras ca un magnet de labelul lui Alex Under, Net28, mai exact de Damian Schwartz, care ti-a starnit curiozitatea cu ultimul sau album. Party Lovers (download) este mult mai linistit fata de minimal techno-ul agitat cu care te-au obisnuit artistii de la M_nus. Este insa original si plin de energie. Cel mai bun review il face Phillipe Sherburne, in Pitchfork, aici.
La platane te intampina insa Pilas, de patru ani in Mupa, labelul lui Damian Schwartz. Este nevrotic, se ridica si Efdemin sa vada ce piesa e oare? Se intoarce linistit, o are si el. Iti povesteste despre Bucuresti. Ieri, dupa setul din Martin, a fost la after, la Silver, doar puneau baietii apropiati ar:pi:ar. Lipscaniul seamana la case cu Viena, in club a stat putin, i-a placut vibeul si faptul ca lumea dansa la 7 dimineata. Ca atmosfera de clubbing, per total, “aici totul pare ca de abia incepe”, oh da, entuziasmul romanesc care tot pare ca de abia incepe de cativa ani.
Daca ieri nu erau, astazi sunt si pokemoni. Pilas mixeaza cu atitudinea in your face, dansezi si razi de cat de bine e. Efdemin se entuziazmeaza catre tine, “It’s so stupid, paca paca, I like it so much, I like it so much” si danseaza. Face din nou miscarea villalobosiana, invarte cu aratatorul ceva, in dreptul urechii. “This move means a working loop”, iti explica si repeta in loop, odata cu miscarea “a working loop”. Apoi urmeaza un moment in care toata lumea da foarte mult din cap. E techno presarat de niste voci funky. Efdemin se misca fix ca un neamt, contraritm.
Efdemin are in el miscarea lui Villalobos, tot invarte ceva cu aratatorul in dreptul urechii. Oricum, sta acolo la pupitru, zici ca a iesit din poza. Ce techno frumos, ce melodios. Un fel de M_nus downtempo, daca mi se ingadue sa glumesc, stilul calareti saltareti, dar nu cumva sa va destrabalati prea tare.
Dansezi, asculti, dansezi, asculti, este sublim. Tipi doar la un sunet.”Asta e cu muzica asta, sunt foarte putine sunete, de asta apreciezi”, ti se explica euforia in jur. Dar inculpatul nu esti doar tu. Se tipa, se fluiera, se danseaza ca rata, o fata sare de pe canapele pe ring in timp ce striga “incendiar, incendiar!”. Da, Efdemin e foarte fin. E ca sexul cu preludiu foarte lung. Mama ce piesa, zici ca e hora, uite-te in jur, se striga yuhuhu! Acum e deep house, e hipnotic si senin. Si cand credeai ca te duci la somn, intr-un mod placut ce-i drept, Djul ii face pe toti amortitii din jur sa se scoale, sa tipe, sa iti aduca aminte ca trebuia sa-ti cumeri, dopuri de urechi. Peste doua piese iara te asezi, iara savurezi o noua piesa, precum un ceai fierbinte. Apoi sari in sus, te-ai fript.
De dimineata, soundul este pretios. Te misti cu grija, nu cumva sa deranjezi vreun sunet. Efdemin este in permanenta foarte preocupat, nu sta cu mainile o secunda, poate doar cat isi aprinde o tigara. Se da putin in spate, se intoarce, cauta in placile aruncate pe jos, nu ia nimic, se duce in dreapta, la mapa cu cd-uri, rasfoieste grabit, dar nu ia nimic, se intoarce inapoi la butoane, mai misca din inalte, in timp ce cealalta mana o tine in stanga, la laptop, pe taste, trage din tigara si pune ultima lui piesa, unreleased. 30 oameni aplauda – culmea, nu sunt doar barbati – asa se intampla mereu, cele mai bune seturi sunt in 30 oameni, se aplauda, se aude ecoul. In fata se isterizeaza doua fane care il stiu pe Efdemin de la Melt. Se duce si Efdemin la baie, iar cand se intoarce, se opreste pe ring, intre noi, danseaza si el putin cu ochii la el, se amuza si pleaca inapoi la treaba. “Tell me when you want to leave, I will put forever”, sopteste artistul la urechea cui trebuie.
Se aprind luminile, muzica canta, Efdemin inca danseaza. Ba chiar face piruete. E 6:30, pe canapele dorm mesele rasturnate, iar pe jos a nins cu tigari. Multa lume in seara asta sosita de la Holloween party, asa ca din cand in cand te uiti si clipesti si te uiti, nu stii exact daca e om sau e urs. Muzica se opreste, Efdemin intreaba lumea “Ok?”, iar lumea tipa, aplauda si nu pleaca. “Puteti sa puneti si intrebari”, se sugereaza, iar Efdemin are o conversatie din scurte tipete, in germana, cu un fan de pe ring. Dupa care se pleaca.
_
“Donato’s set was totally next level shit. it was incredibly deep, warped, mindfuck music.”
_
“Without doubt the highlight of the set was when donato dropped ‘consumed’ by plastikman. this would probably be in my top 10 alltime records and it evokes very strong emotions in me. i had never heard it out before, and i never expected it to. but when donato put it on, i recognised it from the very first bar. and i then proceeded to go into complete meltdown. while this record was playing the whole festival was crystallised and condensed into 10 minutes of complete perfection and bliss. i can honestly say that this represented not only one of the high points of my techno career, but my life. it was a strong reminder of how incredibly powerful and elemental this music we listen to can be. donato, if are you reading this, thank you. that moment – and indeed the set as a whole – was the perfect statement of what this music is about and should be about.” mnml ssgs
Aleluia!
Posted in sets on November 5th, 2008 by de-dans |
25 Comments
gmail
com
