Un buzz precum un cv de producator, student in Oslo la multimedia, crescut in Romania la pian si trecut printr-un sequencer midi hardware Roland MC-50. Si cum in Norvegia, in tara rockului cluburile se inchid la 2-3 noaptea, ce sa faci decat muzica electronica. Mai exact 4 EP-uri, scoase in ultimii doi ani la labeluri digitale sau pe placa. Pe cale de aparitie este un ”12 la labelul lui Matthew Styles si Dinky.
text by Vlad Caia
Am facut ceea ce mi-a dictat inspiratia, am incercat sa-mi creez un sound specific, o semnatura si nu in ultimul rand sa sune putin mai diferit. Am crescut cu ideologia asta si probabil ca daca as fi fost in tara as fi urmat aceleasi reguli, poate doar sound-ul ar fi fost putin mai diferit, cine poate sti? Imi place sa experimentez foarte mult cu diverse influente si sound-uri. Variez la fel de mult, in materialul lansat se gasesc influente de jazz, funk, deep house, progressive, chiar si disco sau tribal. Ca dj Imi place sa mixez funk, disco si jazz. Pe partea electronica exista deep, tech, tribal, funky.
[Dirty Box] Gradual EP – Cayuga / 2008
Cayuga este un track tribal, foarte tribal as putea zice chiar in extrema de tribal :D Asta a fost si scopul, sa folosesc sampleuri originale, etnice, traditionale. Am omis total si clapul (sau snareul) doar pentru a scoate in evidenta ritmurile si percutiile. Mult mai tarziu in evolutia piesei apare un synth care ii schimba putin ideea si o face mai profunda si trippy.
[Next Dimension Music] Al doilea – Al doilea / 2007
Un deep house care spre latura progressive cu un build-up fenomenal la bridge. One shoturile de vocal ii ofera dinamism iar pad-ul de pe fundal te tine intr-o continua stare de alerta. It’s trippy! I love it!
Miami Cruisin’ – unreleased
Trackul asta e foarte recent, a iesit ca rezultatul unei mici experimentari cu cateva sampleuri de Rhodes si de vocal. Imi place foarte mult soundul fresh de funky beach, nu stiu despre voi dar imi aduce aminte de vara sau de vara care va urma. De preferinta de ascultat la drum lung :D Piesa este unreleased.
[Deeper Sound of Raisani] Various – Aura / 2008
Un old school deep house as zice, americanesc-batranesc :D Basslineul e foarte funky si se completeaza foarte bine cu liniile de Rhodes. Piesa s-a bucurat de un suport fantastic din partea djilor. O gasesti pe VA Sampler Oceans of Deep” atat in format digital cat si pe 12” la Deeper Sounds of Raisani.
Posted in buzz.RO on January 9th, 2009 by fresh good minimal |
12 Comments
Mai mult decat orice atractie turistica de lonely planet, petrecerea de revelion, de la Dirty a fost preparata in cele mai mici amanunte. In primul rand ca locul cu pricina nu avea vreun mail sau vreun contact aditional, nici pagina de myspace, logo, steag, indicatoare sau fum de gratare. Panica de a nu stii exact cum arata locul ne-a tinut pana in preajma zilei de 31, cand un sol de pace a fost trimis in recunoastere si ne-a dat ok-ul cum ca e musai de mers si indoit podeaua la dans.
In noaptea de revelion am invadat locul cu pricina mai toata ceata noastra de valahi (vreo 15 la numar). Dirty s-a adeverit a fi pana la urma un loc cat de poate de generos, cu un design placut ochilor, sunet cumsecade, usor cochet, preparat cu ceva ghirlande si masti de carnaval pe pereti. Cativa razboinci din grupul nostru au suspinat nostalgic cum ca ar fi un fel de Web. Eu unul, personal, m-am aruncat cu totul intr-un pahar de whiskey, in timp ce restul gang-ului s-a aruncat in multimea de afara, insa…outside, predominau iarasi numai barbatii, mare parte dintre ei cu trasaturi asiatice, veniti mai ales din suburbiile Istanbulului, la marea sarbatoare. Anul acesta, in semn de solidaritate cu asediatii din Gaza, autoritatile otomane au interzis artificiile si pocnitorile, asa ca mare parte din sarbatoarea din piata nu s-a redus decat la un fasait minuscul de usurare cum ca tocmai s-a mai doborat un an cu greutate. In rastimp, am incercat sa trudesc un pic pe partea de public relations cu niscaiva domnisoare indigene, dar bariera lingvistica a fost de neclintit, asa ca m-am intors resemnat la paharele mele de whiskey.
Mi-am indreptat atentia catre muzica si foarte rau am facut. Djul “local hero” incerca zadarnic sa se hotarasca incotro sa isi asterne setul. Amesteca bezmetic progresive house demult decedat cu minimal techno desprins parca din playlisturile rezidentilor romani din tinuturile cu mare priza la transhumatza. Intre timp ,poporul arunca decis chiote de bucurie, semn ca unele piese din repertoriu au gadilat cum nu se poate mai bine colonul participantilor la chermeza. Dupa mai bine de o ora si jumatate de chinuri, apare maretz domnul Rebotini. Cu o infatisare de capcaun obosit cu mustatile alungite, ii mai trebuia parca doar sortzul de macelarie patat de sangele de rigoare ca sa poata incepe carnagiul auditiv asupra noastra. Mai mult de spaima decat de admiratie am inceput sa ne executam cu totii intr-un dans timid, cu obisnuita ingaduintza pe care o acorzi DJului invitat, primei sale piese din set.
Daca te porti disco, te imbraci shukar, iti tii jurnal de facebook, te tii de turma de la Bragadiru, si musai iti faci vacantele la Berlin sau Barcelona, se cheama ca ai atins abisul bourjois. Dar daca te urnesti sa faci Revelionul la Istanbul, se cheama ca te-ai dat in vileag, ca ti-ai adus aminte de stropii de shaorma dupa prima petrecere cu Dave Seaman.
Te urci in automobilul propriu, pe care il imparti frateste cu alti 3 tovarasi de drum (benzina e ieftina si e mai amuzant in 4 ), si te-asterni frumos la drum de noapte pe autostrada soarelui. Dimineata, te trezesti la vama de la Vama Veche ca ti-ai uitat pasaportul la Bucuresti si cu o naturaletze prunciara (trezit parca dintr-un serial – vis erotic in care esti propiul protagonist alaturi de vecina blonda cu piept angajant mai ales dupa ce ti-ai tinut capul in poala iubitei seculare), te hotaresti sa te intorci la pasaportul tau, uitat dintr-o neglijenta comoda, intr-un sertar ascuns. In ultimul moment, cineva iti sopteste ca poti apela la o persoana apropiata tie sa merga la tine acasa sa ti-l culeaga si sa ti-l puna pe primul autobuz cu destinatia Constanta. Te intorci fericit tot la Constanta, doar ai scapat de un drum pana la Bucuresti dus-intors si te asezi resemnat in prima cafenea care iti iese in cale din Piata Ovidiu. Dupa pranz, recuperezi actul mult ravnit si te indrepti iarasi spre Vama Veche.
Treci decis, fara sa bagi de seama ca ti-ai facut deja vant in Bulgaria – aceleasi drumuri cariate, nemarcate, si prost luminate… Spre seara, strapungi victorios granita bulgaro-turca si pui inspre ascultare noul mix nudisoco de numonici. Usor, usor aluneci pe strazi strident marcate, opulent asfaltate si mai ales briliant luminate. Zambesti fericit ca ai ajuns la drumuri cu 4 benzi pe sens (desi inca nu ai atins autostrada), si te gandesti serios la gluma proasta pe care a facut-o Europa atunci cand ne-a primit, la pachet, pe noi, les roumains, alaturi de ei, the bulgarians. Incet, incet apar suburbiile Istanbulului, presarate ca un sirag de margele fosforescente pe dealurile din jur, cu blocuri turn inalte, despartite atent de steagurile cu semiluna omniprezente obligatoriu numai in bataia vantului. Autostrada te duce singura pana in centrul orasului, de unde bineinteles incepi sa te ratacesti prin cartierele deochiate si cu nume vechi din istorie. Majoritatea strazilor sunt in panta, iar tu, ca un privitor curios iti impiedici privirea de nenumaratele moschei, cu turle inalte si te simti deja aruncat in basmele Seherezadei. Tarziu dupa miezul noptii, ajungi la hotel, unde iti arunci nervos bagajul si alergi bezmetic inapoi pe strazi dupa ceva de mancare.
gmail
com
