Am regasit acest EP din 2004 de curand, dupa ce il uitasem in urma unei obsesii. Si acum, ca si atunci, creaza dependenta si te determina sa apesi neajutorat pe repeat. Iti place cand auzi ceva inainte sa vezi? Cele doua piese sunt genul acela de muzica care te face sa vezi lucruri, oameni si intamplari, inainte de a le fi vazut, de a le fi intalnit sau de a le fi trait cu adevarat. Piesele imprumuta forta unei povesti, dezvelesc sentimentele si emotiile adanc ingropate intr-o fractiune de secunda. Nu intelegi ce se intampla, dar esti ceea ce se intampla. Iar pe masura ce trece timpul realizezi ca viata ta este povestea tuturor pieselor pe care le-ai ascultat. Click pe logoul divshare pentru a downloda.
Windchime
Abandoned life in Mono
Posted in download on February 10th, 2009 by fresh good minimal |
1 Comments
De cand n-ai mai iesit din casa special pentru DJii romani…Camil, Jijian si Cosmir, fost Cosmiq Microbiq, pun muzica cu randul la altarul din Fabrica. Da, la altar, pentru ca pe pupitru stau 3 lumanari mici si rotunde si doua lungi, in doua sfeshnice argintii, dar nu orice sfeshnice, ci evereiesti, de botez. Cosmir pune o balada cu beat, prietenii din jur fredoneaza, ta ra ram, ta ra ram, se spune si-o poezie pe beat, avion cu motor ia-ma, ia-ma, ia-ma… E cam gol, e cum iti place tie la Fabrica, ca sa nu fie fum. Chiar si asa, la Fabrica e fum. Unde te crezi ma, la Berlin? Mai stai la o vorba, afli ca DJ Sneak nu mai pune chicago house ci let’s have fun on the Miami beach in bikini. Intre timp, Cosmir devine pumping, se aud primele tipete. Tipi si tu “e, na!”, cand ti se arata poza cu anuntul din toaleta de la barbati (foto). Djul intra definitoriu pentru starea ta, cu un remix la I hit that bitch with a bat, dar nu varianta Miss Kittin, ci una cu voci masculine. Lumea renunta la deget si ridica corespunzator pumnul in aer. Ah ce-ti place electro. Electro la altar.
Villalobos “Uli, Mein Ponyhof” remix
Se schimba Djul, se schimba si bpmul, este mai scazut, mai inspre dub, de abia te misti, dar e ceea ce-ti place. Te lipesti de-o tejghea sa notezi ce face Jijian la platane, dar de la spate pare ca faci altceva. Ironia ziaristului de club: tu sa scrii si lumea sa creada ca tragi pe nas. Muzica e bine, este deep house, aratatorul devine dansatorul, si cand tii ritmul mai bine… se opreste muzica. Nu-i nimic, se fluiera putin, se mai anima lumea! Jijian isi cere scuze cu mainile impreunate a rugaciune – e de la lumanari, e de la altar – dupa care ii da drumul si mai bine, si mai deep, inchizi ochii, este primavara si te dai cu bicicleta. Urmatoarea piesa este atat de frumoasa, incat se ajunge la concluzia ca mai devreme, cand s-a oprit muzica, a fost de fapt o schema “sa se elibereze energii”. Desenezi inimioare cu dansatorul in aer, totul este atat de romantic, cuplurile se saruta, Cosmir schimba lumanarile din altar, topite si ele, de placere, iar tu dansezi cu capul pe spate, ametit de sound. Urmatorul track merge de gingle la o emisiune de turism, dar una misto, normal, probabil e genericul de la A Guide to Berlin. Se aud focuri interstelare, ce miscari scoti din tine cand e gol, nici nu stiai ca poti sa le faci. Pe masura ce se apropie de ora patru, dansezi si bei, si razi si bei, ce te-ai mai distrat. Ca DJ, cateodata, tot ce te salveaza este sa sa fii amuzant.
„Amintirile care ma chinuiesc” (v-am pierdut?), legile – browniene pe atunci – dupa care mi-au trecut prin maini primele cd-uri sau faptul ca, dupa atata vreme, cred ca am funk si jazz si-n plasma… toate astea ma fac sa aleg acest mix superb marca DJ Nuts. E vorba despre alaturarea unor piese rare (majoritatea scoase pe vinil) si destul de vechi, care… care ce sa faca? Fac ce stiu brazilienii sa faca mai bine: sa se bucure. Btw, daca-mi permiteti, acum cativa ani brazilienii au vrut, la modul cel mai serios, sa institutionalizeze weekend-ul de 3 zile (+luni, nu +vineri). Motivul? Ca le mai trebuie o zi, sa se bucure. Revenind, mi se pare ca daca asculti mix-ul asta, intelegi perfect o asemenea pretentie. (Nu ca altfel te-ai opune). Mix-ul celebreaza spiritul brazilian prin funk si jazz, alaturand beat-uri de samba, cujo si voci cum rar mai intalnesti azi – senine si atat de autentice, incat te fac sa te intrebi daca softurile ti-au mai lasat loc si de viscere. Pe plantatie, bucuria e atavica. Sper sa nu dezamagesc publicul fgm, dar am fost sfatuit sa dau o latura puternic personala alegerii mele. Pe mix-ul asta imi permit sa nu ma iau in serios si sa spun „Ce atata conceptualism, vreau in bananier la caldura si la veselie. Iar daca e pe inima albastra, sa cante macar niste metise in cor.” Din pacate (poate), felia asta de muzica nu reprezinta nici macar 20% din ce ascult acum. Am ajuns la oras si m-am mai dematerializat, ca sa zic asa. Ce ascult acum… altfel de carne pe altfel de oase. Si o piele mult mai alba. Este mix-ul meu de relaxare, stonareala, un jaggermeister de la congelator si o tigara in foi de artar in aer liber sau in casa langa Jimi, cainele invizibil. Chiar nu conteaza.
Imi place sa-mi imaginez ca batranetea (daca o mai apuc) mi-o voi petrece in cluburi de jazz si funk, cu formatii live si interprete de culoare care flirteaza cu mine la fiecare nota grava. Oh, I so want to merry a singer.
Following on from the celebrated GAS box set released last year, Kompakt do the right thing and make this absolutely seminal collection available once again. Studio 1 was one of Wolfgang Voigt‘s many aliases, this time round focusing on Techno reductions which in hindsight can be readily identified as antecedents to what has more recently become known as Minimal.
yellow
light blue
The entire Studio 1 aesthetic was reductionist to the core, with ten classic twelves released between 1995 and 1997 without the need for anything as frivolous as track titles or artwork getting in the way of all that space. Almost 15 years on and the first thing that hits you about these tracks is just how well they have aged, doing much to add credence to the theory that simplicity just doesn’t date.
The tracks sound functional and yet utterly vibrant, referencing not only the similarly uncompromising aesthetic of Voigt’s spiritual brethren over at Basic Channel, but also the icy Scandinavian precision of Finland’s equally influential Sahko label.
So much of the Techno scene today is built on the elementary, daring steps that Voigt took in the 1990’s, but just as we slip into a new era of despondency and frustration with Minimal’s inability to evolve and step away from the familiarity of its often tepid surroundings, this collection serves as a timely reminder that in the hands of the right producer even the most basic ingredients can make for a sound that changes the musical climate and, some might even say, ever so subtly changes the world. Wolfgang, once again, respect is long overdue. [sursa]
Posted in download on February 7th, 2009 by fresh good minimal |
0 Comments
Dupa o noapte de dans in care te-au chinuit baiatile inimii accelerate pana la palpitatii, asculta ultima piesa Rezistenta Materialelor – lirism de primavara cu miros de narcise, si lasa timpul sa ruleze din nou. E ca si cum te-ai inchide intr-o bila mare de martipan care dureaza o clipa si se rostogoleste o viata, pe-aceleasi clape de pian. Easy Going. Pentru trei minute, vei fi lipsit de ganduri si de orice idei.
Posted in buzz.RO on February 7th, 2009 by fresh good minimal |
3 Comments
Printre lectii despre hegemonia americana tinute de Djuvara, Fundatia Calea Victoriei organizeaza si, aopaa…cursul De la Beatles la la MySpace: 50 de ani de muzica. Tinut de Miron Ghiu, incepe de pe 19 februarie si se desfasoara pe parcursul a zece ateliere, de cate doua ore fiecare. Click more pentru a vedea desfasuratorul fiecarui atelier in parte. Promite si-un workshop cu oameni de seama. Costa 300 de lei si emite live, doar la fata locului, odata pe saptamana, joia, de la 20:30. Eu as vrea daca se poate, la asta sa fiu pe lista!
Dupa cum anunta siteul fundatiei, cursul “isi propune sa faca o trecere (multimedia) prin istoria muzicii contemporane, de la analogic la post-digital, fara sa rateze momentele populare si ramanand atent la underground-ul care pregateste, ciclic, mereu mai devreme cu cativa ani sau chiar zeci de ani, “valul urmator”. O jumatate de secol, in care muzica a schimbat mentalitati, a dat nastere unei industrii a entertainmentului si a influentat generatii intregi”. Sa aflam mai multe, chiar de la domnul profesor…
Cine este domnul profesor?
E dubios sa te descrii singur, mai ales cand avem ditamai google-ul la indemana. Daca ar fi sa ma prezint, sarind dintr-una intr-alta, as zice ca sunt genul de consumator de muzica pe care il urmaresc in permanenta, in fundal, cel putin 2-3 beat-uri. Stau cu Soulseek-ul deschis din momentul in care a aparut si imi place sa am mereu in spate un strat de sunet. Locuiesc cateva ore bune, zilnic, in Google Reader. Ca sa nu se creada ca sunt vreo specie de cibersobolan cu mana lipita de mouse, vreau sa adaug ca imi place sa ma duc si in extrema cealalta, avand momente in care socializez ca un geek scapat de la zoo.
De ce ar trebui sa te credem?
Cred ca faza asta cu calificarea e un pic de scoala veche. E imposibil, practic, sa te specializezi in muzica contemporana, se intampla mult prea multe si “scenele” sunt mai active ca niciodata. Faptul ca ascult muzica de cand ma stiu cred ca m-a ajutat sa capat, pana acum, macar o frantura de viziune de ansamblu. De “crezut” nu trebuie sa crezi pe nimeni, in invatamantul alternativ copy-paste-ul de idei din sistemul traditional nu functioneaza. Lectorul e perceput mai mult ca un performer cu care poti interactiona oricand.
Cum ai ajuns sa faci acest curs?
Am fost contactat prin intermediul internetului (lol). Am primit o oferta din partea Fundatiei Calea Victoriei. Provocarea mi s-a parut prea misto (50 de ani de muzica!), ca sa nu o accept. Scriu de ceva vreme, mainstream sau nu, despre ce ascult, si celor de la fundatie le-a fost usor sa-si faca rapid o idee despre mine. A urmat o intalnire in care am ascultat Bogardo’s Way si m-am desfasurat in ping-pong-uri logice intre intepretarea glitch a vocii Ioanei Radu si mashup-ul trash pe care Bogdan Marcu l-a facut pornind de la fragmente din psihoza televizata a prezentatoarei de la National tv (In a Hard Phone Style). Le-a placut abordarea si urmatorul pas a fost un draft detaliat al cursului, cu care au fost de-acord.
gmail
com
