Cubecast in februarie

Posted in radio on February 5th, 2009 by fresh good minimal | 0 Comments

Momus – Joemus

American Patchwork / nov 2008 / download

“There was probably never any real hope of Momus getting famous, no matter how hard (and often) he crooned for it. Yet, for a brief flash in the late 1980s and early ’90s, Scot-born Nick Currie’s mischievous music might have wormed its way into the neo-libertine consciousness of a generation exploring novel chemical compounds. Alas, lad-rock trumped pan-global bohemia, and Momus became the cult figure he was probably always destined to be. For those unfamiliar, Momus mostly makes DIY synth-pop with vaudeville-lullaby melodies and scathing wit. His best work is what Oscar Wilde might have sounded like if he had access to cheap synthesizers and Japanese fetish mags.

Currie – also a journalist and long-time blogger – has, in the last decade, resided in Tokyo, New York and Berlin. Having worked with artists around the world, Momus gets an assist from a fellow Scot for his latest release, Joemus. Recorded with breakcore producer Joe Howe, the album infuses Currie’s electro-vaudeville sensibilities with a scrappy, 8-bit aesthetic. Now in his late 40s, you could say Momus has entered his “baroque” period – that is, if he hadn’t always been there. Currie’s paradise of lithe Japanese women pouring him champagne atop a techno-Mount Olympus is unlikely to ever manifest. But with plenty of wag left in his hoary tail, we can expect more whore-y tales. In 1991, Currie said that, “in the future everyone will be famous for fifteen people.” Count me among the elite.” dustedmagazine

momus blog

Posted in de-dans, download on February 4th, 2009 by de-dans | 0 Comments

Gui Boratto – Take My Breath Away

Kompakt / 23.03.2009 / download

Posted in de-dans, download on February 4th, 2009 by de-dans | 18 Comments

The New Dan Deacon is 8 people!

The new Dan Deacon live @ Brooklyn Masonic Temple

Aflam initial de pe blogul lui miron ghiu ca Dan Deacon s-a facut mare. Urmatorul sau album, Bromst, care va aparea in martie, este mult mai matur si mai intunecat in tonalitate in coparatie cu Spiderman of The Rings din 2007. Piesele sunt dezvoltate, concentrate de bucăţi, ca un fel de apogeu al ultimilor sai ani de noise bazat pe pop. Desi nu a renuntat la sampleurile electronice, Deacon a luat langa el sapte instrumentisti, iar percutia este baza. Cea mai mare parte a pieselor conţin două sau mai multe kituri de tobe, marimba, xilofon, glockenspiel, şi vibrafone. “Abordarea mea asupra compozitiei s-a schimbat. Nu vreau sa spun ca nu mai sunt piese de dans, dar ele exista mai mult pentru miscarile de mase, nu pentru a dansa la o petrecere. Există încă piese pe care le cred genul de trackuri criminale cu care am fost asociat pana acum, dar exista si piese doar pentru ascultat sau relaxare. Pentru acest album am vrut un timbru general mai organic, lemnos, in comparatie cu ultimul meu album, care a fost foarte sintetic, desi asta era ideea”.

Cine a fost Dan Deacon pana in 2007 cititi aici, un Interviu foarte frumos despre ultimul album gasiti pe Pitchfork

Posted in art.ist on February 2nd, 2009 by fresh good minimal | 7 Comments

Nimic @ Bragadiru & Traian 42

Stii, cand e sambata seara si vrei si tu sa iesi, doar asa sa iesi, desi rational gandind n-ai unde? Si pleci, unde te duce efectul de turma, e petrecere la Bragadiru, la palat, nu in comuna, cum credea un prieten. Te dai jos din masina, bassul zguduitor de geamuri te calauzeste catre intrare. La 1:30 intri in fosta biblioteca a lui nea Bragadiru, negustor de rachiu de la 1800. Abia se misca vreo 50 de oameni rasfirati, cu geaca sau paltonul pe ei. Sunt si caciulisti, doar e vremea lor. Atmosfera pare prafuita si sumbra, precum perdelele din catifea grena, probabil odata rosie, care cad impunator, cu prestanta, de la cinci metri, peste ferestrele invaluite-n bezna.

Iti iei ceva de baut, pe nasturi in loc de jetoane, impachetezi paharul in mai multe servetele ca sa nu-ti inghete mana, si te duci pe ring. Te straduiesti sa descifrezi cine e DJul al carui pupitru este suit in pom, la egal cu prestanta perdelelor. Nu descifrezi. Dar esti contrariat de “cocotzatul artistului”. De unde vii tu se simte nevoia sa te mai uiti din cand in cand la DJ in timp ce dansezi, vrei sa-l simti mai aproape, sa puna cumva muzica dntre voi.. Daca te uiti si nu e acolo, e ca si cum ati fi toti singuri si dansati la cdplayer. Petrecerea electronica nu functioneaza in parametric normali fara lider. Si cum te gandesti la asta, se intrerupe muzica de trei ori, se lasa liniste. Din pom, de la leader se aud “Scuze!”.

Iesi la o tigara, se fumeaza doar afara, in curtea interioara. Aici dezvolti o discutie – incercand sa faci abstractie de cele trei toi toi-uri din dreapta ta, toate ocupate – despre respectul fata de muzica la Berlin, care se vede in primul rand in sonorizare. Intr-un final, abandonezi. Inapoi pe ring, Iti place piesa asta deep house, “e tare piesa”, repeti catre prieteni de vreo trei ori, de parca nu-ti vine a crede, oare de ce nu-ti vine a crede? Te pui intr-un colt de unde ai bataie lunga catre DJ, si chiar ai sanse sa-l vezi daca se apleaca putin peste pupitru. Te misti valurit si renunti in sfarsit la geaca de pe tine, tocmai cand esti luat pe sus la Traian 42, pe motiv ca acolo e lume. La sfarstul lui ianuarie, mereu se cauta lume!

(more…)

Posted in cum a fost? on February 1st, 2009 by fresh good minimal | 29 Comments