Clicks and cuts and glitch house armonios cu elemente organice care fac robotii sa se transforme in oameni. Albumul nu e nici de dans, nici de lounge, este perfect pentru workoholici, mai ales lunea. Asculta-l la boxe bune, pentru a-i putea aprecia detaliile fine, precum corzile de chitara, notele de pian intinse pe layere si ritmurile detaliate la minut. Pune castile pe urechi si pleaca in calatorie. Vei fi foarte concentrat asupra fiecarui pas.
Cumulus Bloom
Have Mercy
Cloud City
Posted in download on April 6th, 2009 by fresh good minimal |
3 Comments
Foarte intens, deep, emotional. Sasha si Digweed au pus la bataie pe Northern Exposure cateva din clasicele piese cu care am crescut. Mixul nu mi-a lipsit ani la rand din calatorii. Mi se pare un trip frumos de la inceput si pana la final. Enjoy!
Sasha And John Digweed – Northern Exposure
Hip-hop, funk, alternative, punk. Un mix eclectic semnat de Liam Howlett, din seria Back to Mine, care a rupt in doua multe petreceri. Prodigy is Prodigy…and no comments!
Last Fm are pe servere peste 3,5 milioane de piese. Cand a fost vandut la NewsCorp, in 2005, My Space avea 5 milioane de artisti inregistrati. In acest moment are peste 19 milioane. In acelasi timp, vanzarile de muzica au scazut cu 3% in 2005 si in 2006, cu 7% in 2007 si cu 8% in 2008.
Desi vanzarile on-line au crescut cu 25% fata de 2007, ele nu reprezinta decat 20% din vanzarile totale de muzica la sfarsitul lui 2008 si 5% din cele peste 40 miliarde de fisiere cu muzica vanturate pe net in acelasi an.
Stiu ca suna complicat, dar per ansamblu imaginea arata cam asa: veniturile obtinute din vanzarea de muzica au ajuns la un nivel aproape ridicol in comparatie cu cantitatea de sound existenta pe piata. Nici un alt produs al omului sau nici o alta activitate umana nu are un randament atat de scazut. Chiar si panourile solare au ajuns la o eficienta de 30%. Si totusi, daca te uiti invers, te ia mai rau cu ameteala: rata de aparitie de noi materiale muzicale si de noi artisti este si mai uluitoare. Numarul de albume, Ep-uri si Single-uri aparute il depaseste cu un ordin de magnitudine pe cel din anul anterior si tot asa. Aproape ca e o epidemie care nu pare a fi limitata decat de numarul de indivizi ai rase umane.
Daca ar fi sa corelam aceste doua statistici si daca am inlocui oamenii cu o colonie de bacterii, am observa, de fapt, ca acestea ar incepe toate sa ‘secrete’ muzica ca o reactie la lipsa acuta de resurse folosite tocmai pentru a sustine nutritiv aceasta activitate. Ceea ce, biologic e complet absurd. Si se numeste cancer. Evident, omul nu e o bacterie si explicatiile nu sunt nicodata atat de simple, dar e o perspectiva interesanta, care ridica o intrebare foarte pertinenta: De ce face lumea atat de multa muzica? Pentru ca e clar ca nu pentru bani.
Mai mult, devine din ce in ce mai evident ca nici macar promisiunea unor bani, mai tarziu in cariera, nu mai reprezinta o posibilitate usor de imaginat de artistii de astazi. La fel si cu gloria sau cu dominatia globala. Increderea in casele de discuri este 0. In afara de Radiohead, n-a facut nimeni bani pe net, inca. Publicitatea, ultima reduta pentru artistii mai putin cunoscuti, intra si ea in hibernare. Si atunci de ce?
Get Physical a rugat mai multi dj si producatori sa aleaga o “ultima piesa”, una care sa le fie soundtrack in ultimele momente sau dupa. Pe ce piesa ati dori sa muriti, domnule Villalobos? O lista impresionanta de nume raspunde la intrebare si livreaza material pentru una din cele mai interesante compilatii din ultima vreme. Un fel de TOP1FOREVERandEVER, soundtrack pentru loc de verdeata, de unde a disparut orice urma de durere si intristare.
Sintetizatoare analogice clasice cu insertii de lemn, oscilatoare controlate de voltaje vii si temperamentale (oscilatoarele nu voltajele), monofonice cu trei oscilatoare design Minimoog model D, monofonice cu doua oscilatoare si noise-generator design Korg MS-20, duofonice cu design micro, polifonice cu design generos, modele digitale cu aspect Roland futuristic incomode si frustrante, dar si modele ergonomice gen Crumar sau SCI cu toti parametrii la-ndemana sau Yamaha, cu memorie sau fara memorie, cu midi sau fara midi, modele speciale de live pe care poti sa ti le atarni jena(n)t de gat ca pe o chitara. Un veritabil “Magic fly” sovietic.
Concluzia: Nu degeaba l-a fugarit Stalin pe Leon Theremin peste ocean si l-a adus cu de-a sila inapoi. Este clar ca ii placea “zona” si cred ca ar fi mandru acum de progresele infaptuite de poporul rus in domeniul muzicii electronice… Eu unul sunt.
gmail
com
