Ieri te minunai de vocile de fete care suna bine pe dubstep, astazi te minunezi de vocile de fete rusesti care suna atat de tragico romantic pe disco, incat vezi numai blonde si papusi matrioska dansand. Culmea, parca ai bea si-o vodca. Cei patru producatori rusi ruleaza destul de des in playlisturile Aeroplane, iar basistul lucreaza indeaproape cu SCSI-9. Electric disco, space romantic rock, acoustic deep house, minimal funk sau balearic jazz, un coctail sonic rusesc nemaipomenit pentru placit, dansat sau iubit.
More (Foto Remix)
Highway to Saturn
Posted in download on August 5th, 2009 by fresh good minimal |
3 Comments
Focusati pe bass si pe groove, cei doi producatori englezi dau pe afara de creativitate. N-am mai auzit voci de fete care sa sune atat de bine pe dubstep. Desi exista influente, cum ar fi Zomby Zomby, soundul celor patru piese este unul distinct. Iar cei doi artisti sunt de abia la al doilea release. Primul, scos la inceputul anului, a fost la fel de aclamat, desi nu era orientat catre ringul de dans deloc. Blissful music. Click more for it.
În principiu, toată povestea cu drepturile de autor poate fi rezumată cam aşa: dacă la un moment te loveşte o idee genială şi scrii o carte, compui o piesă sau faci un film care are succes, tu, copiii şi nepoţii tăi vor trăi linişti şi fără probleme financiare tot restul vieţii. Sau, mă rog, conform legii române, chiar 70 de ani după moartea ta. Pentru că, după aceea, creaţia ta devine patrimoniu universal şi poate fi folosită de oricine fără să plătească nimic. În practică, toată chestia asta e mult mai complicată decât atât.
Eşti un tânăr artist şi ai crede că muzica pe care o faci, dacă are cât de cât succes, îţi va asigura un trai liniştit. Iniţial, articolul acesta ar fi trebuit să fie despre cum funcţionează legea de la noi, cu o analiză aplicată, pe articole. Cum cunoştinţele mele de drept sunt, însă, ale naibii de limitate, iar legea este atât de plină de aberaţii încât la fiecare articol te enervezi puţin, povestea o să se transforme într-o adunătură de istorisiri mai vechi şi mai noi – şi de comentarii (potenţial subiective) despre cât de simpatică e industria autohtonă.
În primul rând, dacă semnezi cu o casă de discuri românească, ia-ti adio de la drepturile mecanice. Acestea sunt partea care revine artistului din vânzările albumului. Contractele prevăd că, aceste drepturi se plătesc doar după ce editorul (casa de discuri) îşi recuperează integral investiţiile în promovarea şi producţia albumului respectiv. Lucru care se întâmplă mult prea rar (pe la vreo 50-60.000 de bucăţi vândute, eventual), ca să conteze cu adevărat. Ca să protejeze autorii de lăcomia caselor de discuri, care vindeau pe vremuri sute de mii de casete şi spuneau că s-au dat vreo 500, ba uneori chiar se piratau singure, s-a inventat celebrul timbru cu hologramă. Aşa, poţi afla oricând de la ORDA câte timbre au fost comandate pentru un anumit album.
Desigur, legende au apărut şi pe această temă. Se zice, de exemplu, că albumele cu Madonna, Michael sau East17, să spunem, sau ce se vindea mai bine pe afară, purtau nişte holograme care ar fi trebuit să fie pe albumele lui Bambi sau cine ştie ce altă trupă obscură de la noi. De ce? Pentru că ai noştri raportau celor de afară vânzările în funcţie de holograme. Iar un album Madonna cu hologramă Bambi, nu se raporta nicăieri. Bambi costa 100 000 de lei vechi, Madonna vreo 600 000. E posibil să fie invenţia unor guri rele, dar te face să te simţi mai puţin prost atunci când ştii că tu oricum i-ai dat jos piesele de la Kazaa.
Deep summer time! House precum briza purtatoare de influente funk, jazz & soul. Epul este prima colaborare a celor doi producatori germani si speram la infinit.
The Limelight
The Essence
Posted in download on August 3rd, 2009 by fresh good minimal |
0 Comments
gmail
com
