Eu nu l-am prins pe Heathen Audio la Post Cochet, dar i-am ascultat setul Post Paste. Vorba lui de-dans, frumos domne, frumos, n-am ce scrie, a fost extraordinar! Uitat-va la tracklist, numai bunatati, ce sa mai ai de comentat?
Pe drum spre Carl Craig, catre Kristal, pe la miezul noptii, primesc un sms: “E goleanu. Vino, vei fi prima fata”. Nu sunt prima, mai sunt trei, printre 30 de barbati. Barbatii tin cu Detroit, fetele tin post. La garderoba…gol. Nu e nimeni, doar 10 geci pe umerase. Este a doua teapa pe care o ia Carl Craig in Romania, l-a mai adus odata, in 2006, Clubbing Mag la Arelenele Romane, nici atunci n-a fost cine stie ce public, dar macar a fost ceva. Acum pune Jay Bliss, un techno potolit.
De nici unde, in calmul clubului, apare in viteza, mergand teleghidat pe tocuri cui, o animatoare in corset, cu talia ca furnica si cu chilotii-n fund. Se infige ca o sageata-n bar, da un shot peste cap si hopa sus pe cub, la job. Cred ca-a baut ca sa se-ncalzeasca. Acum inteleg de ce nu era nimeni la garderoba, in club e frig, trebuie sa tii geaca cu tine. Danseaza cativa baieti vizibil aranjati de club: ochelari de soare, palarie hip, cravata subtire in jurul unui guler de camasa ridicat pe stilul Alain Delon Pokemon. Asist la filmul The last of the Pokemons. Aflam ca ora la care pune Carl Craig e 2:30 si plecam, la Post Cochet. Chiar daca la telefon mi se spune ca e gol, macar mai sunt niste prieteni.
Cat facem insa pe drum cu masina de la Kristal pana in centru, la Embryo se umple. Fete (!), atmosfera, socializare, lumina, iedera din plastic care imbraca peretii pervers, camere video in colturi, care nu stiu cat capteaza in bezna, dar in lumina sunt numai vedete, deocamdata Pedro, Tati si Mamulos. Prieteni care fac cu mana de la balcon, un scafandru care ma pupa (e Paul), o fata care se da in leaganul agatat din tavan, langa pupitru (e Ada si e ziua ei). Ma sui si eu in leagan, sa vad cum se vede clubbingul de deasupra boxei. Se vede, dar nu se aude. Se opreste muzica. Logan anunta la microfon ca s-a stricat un CD player. Muzica continua, as spune in surdina, avand in vedere ca Embryo e club. E foarte incet, dar e la maximum. Paul face vocalize din leagan. Apoi ii canta Adei Happy Birthday. Pe peretii balconului ruleaza diapozitive.
O opera despre Imelda Marcos de David Byrne si Fatboy Slim featuring a lot of people like: Florence from Florence and the Machine, Tori Amos, Cyndi Lauper, Roisin Murphy sau Santigold. Pascal.
David Byrne & Fatboy Slim – Here Lies Love (feat. Florence Welch of Florence And The Machine)
David Byrne & Fatboy Slim – Every Drop of Rain (feat. Candie Payne & St. Vincent)
Ctepeo speaking: Cochetez cu productia de ceva vreme si am insistat, chiar daca de cele mai multe ori rezultatul nu era unul promitator. La inceput nu intelegeam de ce fiecare proiect pe care il incepeam ajungea sa sune diferit fata de cele precedente, dar intr-un final am inteles ca aveam nevoie de timp pentru a ajunge la un sound propriu. Sunt inca pe drum – merg pe principiul ca oricat de mult ai invatat intotdeauna e loc de mai mult. Inspiratia vine din foarte multe sfere. Cea principala este tot muzica, desi in ultima vreme sunt din ce in ce mai atent la sunetele din jurul meu.
“Ctepeo” inseamna “stereo” in rusa.