“Documentary following a generation of post-punk musicians who took the synthesiser from the experimental fringes to the centre of the pop stage.
In the late Seventies small pockets of electronic artists such as The Human League, Cabaret Voltaire and Throbbing Gristle were inspired by Kraftwerk and J G Ballard to dream of the sound of the future against the backdrop of bleak, high-rise Britain. Gary Numan’s 1979 appearance on Top Of The Pops heralded the invention of synthpop, which would provide the soundtrack as Britain entered a new, ruthless era in the Eighties. Depeche Mode, four lads from Basildon, came to embody the new sound, while post-punk bands such as Ultravox, Soft Cell, Orchestral Manoeuvres In The Dark and Yazoo took the synth from the pages of the NME and onto the front cover of Smash Hits. By 1983 the Pet Shop Boys and New Order were pointing to where the future of electronic music lay – in dance.
Contributors to Synth Britannia include Philip Oakey, Vince Clarke, Martin Gore, Bernard Sumner, Gary Numan and Neil Tennant.” BBC
Posted in film on October 19th, 2009 by de-dans |
6 Comments
Saptamana trecuta, cand Jijian si-a facut debutul la Martin, am fost acolo sa il vad si am ramas impresionat de cat de bine si fresh a putut sa sune in warm-up pentru Chris Liebing. Este unul dintre singurii dj de la noi cu un sunet undeva intre Dettmann si Undergroud Quality. La Martin, setul a fost mai apropiat de house, ceva mai groovy, dar cu o atitudine la fel de techno. Setul pe care ni-l propune acum vine mai mult din spiritul Berghain. Jijian poarta steagul renasterii techno, iar noi nu putem decat sa ne inrolam fericiti.
Tonto este un instrument, acronimul de la The Original Timbral Orchestra, un sintetizatorul hibrid si urias construit de Malcom Cecil si Bob Margouleff la sfarsitul anilor ’70, cand se credea ca tehnologia va duce la un “sat global”. “Am vrut să creez un instrument care sa fie primul sintetizator polifonic multitimbral. Este diferit fata de tipul de polifonie prezentat de cele mai multe dintre sintetizatoarele de azi, la care apelezi la un patch de coarde şi tot ce iese din degetele tale sunt coarde. În cartea mea, “multitimbral” înseamnă ca fiecare notă cantata are o alta tonalitate a sunetului, ca si cum fiecare ar veni de la un instrument diferit. Am vrut să se pot reda live muzica polifonica multitimbrala utilizand cat mai multe degete din cate aveam si, daca e cazul, si picioarele”, spune Molcom. Totul a plecat de la un Moog III caruia i-au adaugat piese de pe te miri unde, salvate din foc, echipamente la mana a doua, module noi de la diferite companii sau fabricate de ei. Planurile le desenau pe fetele de masa din hartie ale unui restaurant din apropierea studioului. Pe masura ce timpul trecea, aveau nevoie de noi si noi module, astfel ca, in timp, instrumentul a devenit o adevarata nava spatiala. Era greu sa transporti masinaria uriasa pentru a face un live, asa ca majoritatea concerteleor se tineau in studio. Cei doi ingineri de sunet si-au dorit sa faca muzica care sa fie “timeless” si au reusit cu cele doua discuri de fata, clasice underground. Tot aceste albume l-au adus la usa lor pe Stevie Wonder, atunci in varsta de 21 de ani. Au lucrat si improvizat atat de bine impreuna, incat in patru zile aveau 17 cantece. Cateva dintre ele au aparut pe albumul de debut al lui Stevie. Mai jos, un scurt feature video de 4 minute despre asta.
Trentemoller aduna intr-un mix downtempo piese preferate care acopera o arie larga de stari de spirit si stiluri muzicale: folk, ambient, electronic, experimental, neo-industrial, dub-house, synth pop din ‘70 editat, new wave si glitch. Avem si voci rusesti, si instrumentatie live. “Dear Listener, within this compliation I have basically chosen some of the many songs I use in my own most intimate hours, coming down after gigs, cleaning my apartment, waiting for friends to arrive or simply daydreaming with my twenty-first century walkman through the city of Copenhagen. […] All the artists on this compliation which include names from nearly four decades have, to me, created different aspects of beauty.“ Aceasta compilatie merge foarte bine cu frigul subit – tine de cald, reuseste sa-ti bata cu pumnii in inima oriunde te-ai afla.
Dupa colectia de techno ambiental stransa in albumul White Clouds Drift On and On, lansat in iunie anul acesta, producatorul american Broke Van Vey revine cu un alt album, o perdea de emotii sonice, tot ambientale, un amestec de influenţe clasice atinse de modern, un aranjament superb de jocuri atmosferice, la baza carora sta violoncelul. Tensionant, pe alocuri dramatic, cinematografic, experimental sau doar sublim. “Intr-un fel inteleg cum piesele mele ies asa. Imi petrec majoritatea vietii cu capul in nori, cine stie unde, si foarte rar acolo unde ma aflu. Imi aduc aminte de timpul trecut sau imi imaginez un viitor idealist care nu se va transforma niciodata in realitate; rar sunt ancorat in prezent”.
Will you know where to find me
Live to see the day
As pune albumului link de buy, dar deja e out of stock. Precum toate releasurile de la labelul Quietus, a aparut doar in 100 de exemplare. “Este labelul meu. L-am pus pe picioare anul trecut ca o platforma atat pentru mine cat si pentru altii. Facem muzica personala, pe care alte labeluri au trecut-o cu vederea sau au refuzat-o pentru ca era “prea ambientala” sau “prea indulgenta” sau doar “prea”. Totul despre acest label este cat se paote de personal, de la fotografiile pentru coperta, pana la procesul de fabricatie, pe care le fac singur. Vreau ca fiecare copie sa fie un fel de carte postala din partea artistului, catre ascultator, sa fie o modalitate prin care cel care asculta sa se simta aproape atat de muzica, cat si de artist. Si nu vreau doar sa le ofer muzica sa asculte, ci un obiect care a fost facut in intregime de mine, special pentru ei. Cred ca muzica in forma sa cea mai pura este modul cel mai personal in care o persoană poate comunica cu alta, si vreau ca, atat soundul, cat si releasul, sa reflecte asta”. Iata un mod de gandire care vinde in era piratilor. Cand nu face muzica, Broke Van Vey este traducator de carti din limba chineza.
Albumul Silver Apples of the Moon a fost compus de americanul Morton Subotnick in 1967 pe primul Buchla Box construit. A fost prima compozitie electronica care a folosit un sequencer si primul LP electronic semnat cu o casa de discuri – Nonesuch. Intr-o perioada in care soundul electronic era foarte abstract, preocupat mai ales cu pitchul si timbrul, Subotrnick spargea gheata si includea ritmuri regulate. Rezultatul a fost unul neobisnuit si ciudat, care a atins mainstreamul si i-a adus faima compozitorului. Chiar si in prezent isi pastreaza aliura de album in afara timpului si nu mai auzi ceva care sa sune la fel. Asculta-l de mai multe ori, ca sa-l apreciezi la adevarata lui valoare. Click more pentru a citi despre Buchla.
gmail
com
