Contorsionist speaking: Am 21 de ani si produc muzica de aproximativ 3 ani si jumatate. Cateva tentative am avut de mic, dar a fost totul o distractie. Primul release a aparut pe 1 octombrie 2009 la Asilluum, un netlabel cu o multime de releasuri free (licenta CC), care merita ascultate (cel putin din punctul meu de vedere). De curand am fost primit in randurile acestor oameni minunati cu acest release, Departures, un EP ce contine 4 piese realizate de-a lungul a aproximativ 6 luni. Dupa cum sugereaza si numele, EP-ul abordeaza tema plecarilor. Este un material destul de personal si reprezinta felul meu de a deschide o fereastra ascultatorului catre interiorul meu. Diverse “plecari” au loc in vietile tuturor si, de cele mai multe ori, suntem pusi in pozitia neputinciosului, fiind incapabili sa le oprim.
6 seturi de la 6 DJ din jurul labelului UQ, responsabili pentru renasterea house-ului newyorkez. Jus-ed, Levon Vincent, Anton Zap, Dj QU, Nina Kraviz si Fred P (aka Black Jazz Consortium). Un house de care te poti indragosti fara sa iti fie teama ca o sa ajungi la petrecere cu Internullo. Mie in general mi-a fost frica de house toata viata, dar gata, oamenii astia m-au convins ca se poate si altfel. I ♥ House.
“For all its talk of the future, dance music has a decidedly classicist bent. Some of the best music currently being released is unabashedly backward-looking, whether it be in the purist strains of Berghain techno, nu-disco’s Balearic fixations or house music’s deep resurgence. The latter is being pushed by artists around the world, but few are doing it with the same sort of vitality—and coherence—as a group of New York-based and -influenced artists centered around Jus-Ed’s Underground Quality label. Some are calling it a New York house renaissance, and based on the incredible music and parties that have been emerging from the likes of Ed, Levon Vincent, Black Jazz Consortium, DJ Qu and Anthony Parasole, it’s hard not to see that something is happening there. And that 2009 may be its tipping point.” RA
alien pimp speaking: Povestea acestui release nu are nimic spectaculos daca nu ai fost in miezul intamplarii, sa vezi chimia spontana dintre doi producatori care s-au cunoscut doar de o saptamana si n-au mai lucrat impreuna niciodata, au limbaje oarecum diferite, dar vor sa transmita acelasi vibe in cele din urma. Cam asta a fost treaba cu mine si Ikkaku, unul din sefii Micropunto Recordings (labelul a fost on hold pentru o vreme, dar se va relansa curand). Prieteni comuni au facut sa ne intalnim, am aterizat intr-o dupa amiaza la el in studio fara sa ne propunem sa lucram ceva, dar cand simtirea de bine s-a instalat echipamentele au devenit mai atragatoare decat conversatia. Am constatat curand ca joaca noastra devine ceva inchegat si coerent si destul de original. Nu ne-am propus sa facem un gen anume de muzica, ci ne-am urmat instinctele si impulsurile de moment. N-a durat mult pana am realizat ca avem o piesa pe care nu o putem asculta stand jos. Si pe sistemul asta s-a cladit tot EP-ul.
In imprejurarile povestite e evident ca muzica inglobeaza elemente din mai multe stiluri, nefiind nici un moment targetata unei piete anume, ci spontana. Si minimalu’, si detroitu’ si dubstepu’, cred ca si altele se pot recunoaste acolo.
fgm: Byetone zambeste la laptop de parca ar sta pe ym. Chiar daca nu dansezi, iti tremura piciorul instinctiv. Ai putea ghici ritmul si piesa dupa visualuri. Avem si fete care danseaza lasciv langa scena, de cand n-ai mai vazut asta! Olaf nu mai zambeste, e atat de concentrat, sigur mixeaza direct din creier si tine degeaba mana pe mouse. S-a facut cald, se dezbraca, ramane la tricou cu dungi, in ton cu proiectiile, ah credeam ca-l da jos si pe ala. Si incep cifrele, numaratoarea creste la secunda. La 300 deja scuturi capul agitat. La 400 ridici pumnul dar il lasi repede in jos, basul e ca o transa, iti simti creierul cum bubuie la unison cu inima si plamanii si ti-ai lipit ochii de numere; asta o sa numeri o perioada de acum inainte, pana o sa adormi. La 600 marsaluim la razboi pe stilul arienii sunt superiori. La 800 o da in dungi isterice, continua tensionant pana la 900 cand trece pe patternuri de lumina. Asa, asa, sa trepidam. La 1200 incerci sa fluiri dar nu se aude, asa ca te invarti tinandu-te cu mainile de cap. Opreste o secunda, pret de 100 de tipete si arunca iar cu nevroza. Overload. Rupe-ne timpanele, macar daca surzim sa fie onorabil!
sa vedem daca le zice la fel de bine pe cat le scrie
UNSOUND PODCAST #3 – Philip Sherburne has many faces: music journalist for the Wire and Pitchfork, producer, DJ, blogger, Unsound comrade. Now he’s drawn entirely on music from Unsound 2009 to create a unique podcast that shifts from a kind of mix tape made with Ableton, to a dubstep DJ set completed by hand. It goes right into the heart of what Unsound is about, giving insight into the fullness and contrasts of this year’s program. There’s everything from Sunn O))) to Omar-S, from Zomby to Stars of the Lid.
Sambata, la Martin, doua legende ale muzicii techno, intr-o petrecere pe care nici nu puteai sa ti-o imaginezi acum ceva vreme. Pe o scena clubbing anchilozata, chestionabil face saltul calitativ si suna regruparea. Viitorul suna din nou bine. Ii dam drumul.
gmail
com
