Al doilea release Legowelt sub aliasul Nacho Patrol. Primul promitea mult mai mult dar dupa cat l-am asteptat pe asta nu ma pot abtine sa nu il postez. Afro-cosmic darkness.
iunie 2009 / Cartesian Binary Recordings / try / buy
Inginer de sunet care experimenteaza in zona sound designului, Rena Jones sparge granitele dintre muzica clasica si electronica prin cei 20 de ani de vioara si 12 de violoncel. Backgroundul se reflecta foarte bine in albumul Indra’s Web, downtempo electronica sustinut de corzi analog, tobe si clarinet. Numele albumului este o metafora gasita in Budism si Hinduism, definita ca “o structura a realitatii ce reprezinta o interconectare si o interdependenta a tuturor lucrurilor, o structura ce descrie un univers bogat si divers in care relatiile reciproce exista intre toate entitatile si elementele sale”. Si asa este si muzica. Te prinde si te absoarbe imediat, piesele sunt subtile, atent lucrate, foarte detaliate si le ia timp sa se arate in toata splendoarea lor. Rena recita o poezie sonora, chiar daca iti e greu sa gasesti morala ei la final, prima poezie scoasa la labelul propriu.
Rena Jones – Indra’s Web
Posted in download on December 14th, 2009 by fresh good minimal |
4 Comments
Cand vine vorba de Djing, Cassy face multi baieti de rusine. Nascuta in Anglia, a fost absorbita de electronic in Austria si ajunge la Bucuresti, bineinteles, via Berlin, unde are o rezidenta la Panorama Bar. Pune numai vinyl, caci sunetul e “mai bun, mai placut, mai luxos si mai sexy”. De altfel, lucreaza in cel mai venerat magazin de discuri din capitala germana, inima technoului inca din 89, Hard Wax, unde gasesti in spatele rafturilor mai multi rezidenti ai celebrului club: Marcel Dettmann, Prosumer si Shed. Daca vrei muzica de abia scoasa pe piata, white labels si placi rare aici este locul. De altfel, cam asta umple geanta de vinyluri a lui cassy, alaturi de placile vechi. Nu prea ii plac hiturile, piesele care urmeaza o formula, ci cele care trec testul timpului. De aceea, seturile ei cauta linkuri stilistice in istoria muzicii house. Incalzire pentru Panorama Bar Night de spatamana viitoare de la MNAC. 3 rezidenti Berghain intr-o luna la Bucuresti e ceva.
Artist de tip nou (sau de timp nou), inginer de sunet si unul dintre dezvoltatorii programului Ableton, Robert Henke aka Monolake, scoate cel de-al saptelea album al carierei sale, un romantism technoid la baza caruia guverneaza excursii ambientale. A muncit la el un an, nu a comprimat nimic si a imbinat sinteticul cu naturalul, adica a conectat efecte speciale si sound design cu mult field recording: anunturi din aeroport, diverse crampeie de Berlin, turbine de aer conditionat din Las Vegas, Frankfurt si Tokyo, sunetul apei de la gradina botanica din Florenta, vantul din Marele Canion, un robot telefonic, o imprimanta, conversatii la mobil, degetele pe o tastatura de la un Mac vechi. Totul este despre complexitate si detalii, despre beat si texturi.
Solomun (Mladen Solomun, bosniac de origine) este detinatorul labelului Diynamic care alaturi de celelalte labeluri din Hamburg (Dial, Liebe*Detail, Smallville) reprezinta partea mai melodioasa si sensibila a muzicii germane si sunt unii dintre cei care au inceput (acum ceva vreme) trecerea dinspre minimal spre deep-house pastrand insa toate valorile sound designului european.
De peste un an, de fiecare data cand ascult acest album vreau sa-l postez si n-o fac niciodata. Astazi insa, merge mai mult ca oricand cu toamna, cu ziua de luni, cu jobul si cu starea de spirit. Sound neo clasic, pianistul german Volker Bertelmann spune ca albumul este o reflectie asupra peisajelor naturii care i-au dominat copilaria. Aduce aminte de precursorii minimalisti Philip Glass si John Cage, pentru ca opera sa deriva din tehnicile de compunere minimaliste. De altfel, pianistul si-a inceput cariera cu o abordare a pianului popularizata de John Cage, care in anii ’30 plasa intre coardele instrumentului suruburi, piese din cauciuc, si alte obiecte pentru a-l transforma intr-un fel de orchestra de percutie in miniatura. In concert, se spune ca Bertelmann se opreste din cantat si se vara in pian la propriu, pentru a face modificari si a aduce noi texturi. Spre deosebire de Cage insa, pianistul german prefera melodiiile simple, pe care, la o adica, le poti fredona, care au o repetitie mangaitoare de sticla ce tine loc de ritm. Transporta inovatiile lui Cage intr-un context modern si le proceseaza electronic. Pianul formeaza scheletul albumului, dar culoarea, gravitatea, timbrul si sufletul sunt date si de vioara, violoncel si trombon. Un album de inseninat orice zi si orice incapere.
Blue Bicycle
Barfuss Durch Gras
Heimat
Posted in download on November 30th, 2009 by fresh good minimal |
1 Comments
Ca sa o facem lata cu Etienne Jaumet saptamana asta : primul sau album solo, aparut in octombrie (produs de Carl Craig, buhuhu) si live-ul de la rokolectiv de anul asta.