Japonezul Ryoji Ikeda locuieste la New York. Experimentele sale inseamna sunet, arta si design.
Nu primeaza ritmul, armonia si melodia, ci caracteristicile spatiale ale sunetului. Sunet digital care suna analog. Ii programeaza traiectorii, il plaseaza mai aproape sau mai departe in spatiu. Semnalele sonore interactioneaza cu textura si modeleaza spectrul sonor, in timp. Click-uri si impulsuri de tonuri sunt aranjate cu o precizie chirurgicala artistica, intr-un vid sonic, care de fapt dospeste de detalii precise, frecvente, infrasunete si ultrasunete, cateodata aproape imperceptibile.
Esenta frumusetii este redusa la un cod numeric, la un cod de bare, la pattern-uri binare de 0 si 1, la siruri de date care curg intr-o abundenta constanta. Diminueaza ceea ce vezi si auzi, in linii de fluid in miscare, in curbe sinusoidale, in structuri statice si repetitive. Si peretele de tacere este o experienta senzoriala.
Face parte din echipa de artisti uniti sub labelul nemtesc Raster Noton, condus de germanul Carsten Nicolai.
Posted in art.ist on February 26th, 2008 by fresh good minimal |
4 Comments
“In momentul in care iesi la rampa, esti public. Eu sunt al vostru, voi nu sunteti ai mei. Eu sunt subiectul a ceea ce credeti voi despre mine. Indiferent de ceea ce cred eu despre voi. Asa este afacerea. Si odata ce iesi acolo, odata ce iti scoti muzica pe piata, odata ce vrei sa fii DJ sau producator, si realizarile tale sunt acolo, la vedere, trebuie sa accepti orice vine cu asta. Indiferent de ceea ce crezi tu despre tine, cei de pe ring iti spun cine esti cu adevarat”.
Derrick May
“S-a asezat vreodata vreunul dintre voi la vreo consola de mixat analog? Ei bine, este o mare diferenta intre o consola analog si una digitala. Cele digitale sunt “un tot”, intr-un singur pachet. Ai cateva echipamente externe, care vor fi considerate masini de efecte, diferite intre ele si mai ales, ai un soft care vine cu echipamentul digital si in principiu cam asa operezi si creezi. Te uiti pe un ecran, vezi diferite diagrame, transformi si infaptuiesti. Cand lucrezi cu un echipamemt analog, de fapt lucrezi cu urechile tale si cu instincte. A face muzica printr-un proces analog implica formidabil de mult instinct. Este foarte diferit. As vrea sa va incurajez pe toti cei care aveti sansa sa lucrati pe sisteme analog. De fapt, luati un instrument analog si conectati-l la o sursa digitala. Ar fi foarte, foarte cool. Primesti ce este mai bun de ambele parti.
Puneti mana pe cat de multe chestii analog puteti si implementati-le in tehnologia voastra. Veti descoperi anumite avantaje. Nu intoarceti pur si simplu spatele acestor lucruri pentru ca au un fel de sasait sau un anumit nivel de rezonanta. Se numeste ambianta in lumea noastra, de unde vin eu. Caracter. Asta e un lucru bun. Nu este un lucru rau. Nu este rau sa asculti putina istorie de la masinaria aia. Dar, dupa cum spuneam, diferenta dintre asta si mixatul cu mouse-ul este foarte mare. Trebuie sa o experimentezi cu mainile. Este ca diferenta dintre a conduce o masina automata si alta cu schimbator de viteze manual. Este o foarte mare diferenta.
Eu nu am nici o problema cu tehnologia. Doar recomand sa nu ne sprijinim pe ea si sa nu depindem de ea suta la suta. Cred ca este prea usor. Chiar cred ca este prea usor. Este prea facil sa renunti la tot si sa nu ai nici un pic de imaginatie, sa nu-ti doresti sa descoperi. Eu nu vreau ca un calculator sa-mi spuna ce pot si ce nu pot sa fac. Nu vreau sa ma lupt cu o masina care spune ca nu pot sa fac ceva. Si cam asta este una dintre parerile mele despre tehnologie. Cred ca in timpul mixatului, de exemplu, cand esti pe cale sa duci un mix la final, te trezesti limitat de procesul de masterizare, comparativ cu a mixa pe banda magnetica. Sa spunem ca, avem un aparat de inregistrat pe doua canale, care este foarte rar si se gaseste greu in ziua de astazi. Ei bine, masina o gasesti, dar ceea ce este intr-adevar greu de gasit este caseta necesara acestui tip de aparat. Diferenta intre a inregistra pe banda magnetica in timpul masterizarii si a inregistra digital este ca diferenta dintre noi care stam aici si suntem reali si niste holograme. Este complet diferit. Este ca diferemta dintre vinyl si CD. Este o diferenta uriasa la calitate, db si alte lucruri. Este o diferenta!”
“Yamaha, Roland and Korg keyboards. Korg sequencers, Roland sequencers, Roland drummachines, Roland drummachines and Roland drummachines. That’s right.”
“Timpurile muzicale pe care le traim au devenit foarte interesante. Cred ca va imaginati ca este vreamea cand esti liber sa scoti cate discuri vrei, cu ce muzica vrei. De fapt, este foarte periculos. Cu cat mai multi oameni fac download si cu cat mai multa muzica este disponibila, cu atat oamenii asculta mai putin, se concentreza mai putin sa caute si sa gaseasca muzica. Cauta doar cantitate, nu calitate. De aceea este periculos. Este vorba de aspectul cantitativ. Calitatea ar trebui sa fie mereu pe primul loc, deoarece nu esti capabil sa o gasesti. Mi se pare interesant. Am renuntat cumva la acel aspect de a ne controla creatvitatea si ne-am aliniat indirect.
Multa lume face muzica, dar nu multi ajung sa sfarseasca ceea ce incep. Multi nu inteleg ce este aceea tehnica de finalizare, dar pur si simplu este cand iti spui cu sinceritate ca ai facut tot posibilul si mai bine de atat nu se poate. Eu nu pot termina o piesa, daca stiu ca undeva, pe parcurs, nu ma simt confortabil cu ea. N-as putea face asta. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu scot multa muzica pe piata.”
<< Techno a fost intotdeauna despre libertate. La inceputuri, nu avea reguli, n-a fost niciodata vorba despre granite. Deci, pentru mine nu este nici o diferenta intre ceea ce fac si ceea ce aud in stilul minimal techno german, in discurile electro ale Underground Resistance si in electronica nedansabila. Este toata la fel, toata este muzica techno! Iar pentru mine, cea mai apropiata muzica de techno este jazz-ul.
Pentru ca techno are o vechime de 20 de ani, apare o genereatie noua si spune “techo trebuie sa fie asa”, ceea ce nu e rau, dar ei aplica stilului un set de reguli, spun ca trebuie sa fie definit de tehnologie, iar atunci cand produci muzica, sunetele trebuie folosite intr-un anumit mod. Pentru mine este total gresit. Techno a insemnat mereu dezordine.
Eu mixez de toate. Cred ca este plictisitor sa te duci intr-un club si sa asculti toata noaptea doar techno sau breakbeat. Urasc asta, atat de tare pe cat iubesc techno, pe cate iubesc breakbeat, pe cat iubesc house. Cred ca este timpul, dupa 15 ani de muzica, sa incepem sa mixam muzica din nou, sa amestecam multe beat-uri, in aceeasi noapte. Poti avea atatea stari! Altfel, am limita totul.
Nu sunt versatil, alti DJ sunt ingusti la minte, asta este diferenta. Djii ar trebui sa puna ce muzica vor ei! In ciuda a ceea ce cred multi, un DJ nu se afla acolo ca sa dicteze. Ne aflam acolo sa oferim oamenilor distractie si cred, cu toata sinceritatea, ca este ca intr-un cuplu. Stii, cand faci sex, cateodata iti place, altadata nu. Depide de starea ta de spirit, de starea celuilalt, de ce anume are chef, fiecare. La fel este si cu multimea. Cateodata o prinzi, altadata nu. Eu incerc sa aduc multimea in lumea mea, dupa care, fac ce vreau. Dar imi ia doua ore sa ajung acolo. Repet, este ca intr-o relatie.
Singura multime in fata careia ma simt bine cand pun muzica, este cea techno. Lor le dau doua ore de techno, apoi ii aduc la house, dupa care scoat pe masa niste Detroit techno, precum “Desire”, a lui Carl Craig, iar apoi, whoosh! Ii aduc inapoi la techno. In timp ce mixez, ma uit in ochii oamenilor. Cand sunt fericiti, zambesc. Iar o privire spune atat de multe. Intotdeauna sunt foarte, foarte atent la asta. De fiecare data cand pun muzica, la fiecare disc pe care il mixez, ma uit la ei si daca simt acel moment cand i-am prins pe toti, atunci …boom! >>.
Anton Kubikov si Maxim Milyutenko sunt doi rusi cu peste 30 de EP-uri, care fac muzica electronica de pe vremea cand noi, in Romania, de abia descopeream acest stil. Kubikov este unul dintre veteranii rusi ai scenei techno, pe cand Milyutenko este un fost om de afaceri, convertit la sunet dupa ce a locuit mai multi ani in Germania. De altfel, labelul nemtesc Kompakt le gazduieste cateva release-uri, care poarta amprenta stilului techno din Cologne.
Cand asculti SCSI-9 esti foarte plastic. Vezi tot felul de lucruri: discutii fictive, gesturi, frame-uri, actiuni imediat urmatoare, de fractiuni de secunda, priviri si cuvinte lipsa. Sunt doi vrajitori care folosesc ingrediente polivalente. Amesteca ganduri aleatoare cu amintiri voalate din trecutul recent. Adauga cuvinte in plus si reinvie senzatii. Este chimic. Functioneaza. Cum dai play, se monteaza spontan in filmul tau, ca un efect al imaginatiei. Te imbata cu iluzii reale, iar totul este cum vrei tu. Asculti consternat cum te strapunge clasicul si realizezi ca ar putea fi aceeasi zi, in fiecare clipa.
Pleoapa pe pleoapa, noaptea soseste, tiptil, tiptil, calare pe-o stea. Este bruneta. In par poarta confeti. Tine un singur ochi deschis, pe care-l cheama Luna. Este odihnita. Exact cum trebuie pentru drumul lung pe care il are de parcurs pana la raspantia de lumini, unde se va intalni cu dimineata. In timp ce noaptea va bea un ceai verde, aburind, dimineata va sorbi din cafea. Va mirosi tot universul. Iar atunci, va suna alarma. Adica Gaiser si Neural Block. Daca realitatea nu ar fi atat de obositoare, te-ai trezi. Acum insa, ai auzul obturat. Un sant brazdeaza ectodermul embrionului, din peretii caruia ia nastere sistemul nervos. Ca sa iti fie bine, trebuie sa tii ochii inchisi si sa te plimbi. Printre detalii de o complexitate sonica, care iti taie respiratia; printre idei de ritm, texturi si layere revigorante; printre click-uri agere si linii de bass, sub bass minimaliste, gata sa te prinda in cursa hipnozei; printre tonuri perceptibile, care se joaca de-a soarecele si pisica si te-ai pierdut; printre micro sunete stinghere care te ravasesc si ti se lipesc de ureche precum cimentul ud, click! Atipit, printre hat si bleep, te misti din pat intepat si energizat. Esti blocat!
Posted in art.ist on December 17th, 2007 by fresh good minimal |
2 Comments
Pan inseamna balansul sunetului dintr-un canal, in celalalt, dintr-o boxa, in alta, din partea stanga a ringului, in cea dreapta si invers. Un generator de ameteala. Un buton pe orice sintetzator analog. Doar unul, minimal si bun. Pan-pot este miscarea care se joaca cu acest buton. Invarte generatorul de ameteala pana te face vartej. Te scutura de simti cum inghiti echilibrul. Klick, blop, klick, blop, vîîîj! Atat de funky, parca ai fi Ricky Martin pe acid, la un carnaval de techno. Techno expansiv si minimal crocant, crocant, de nu mai stii daca sunt dintii sau e muzica. Sunt doi. Sunt nemti: Tassilo Ippenberger si Thomas Benedix.
joi, 13 decembrie – maresh / monochrome / pan pot / dreamrec @ studio martin – un private party (despre care o sa aflati toti)
ping-pong cu de-dans, care va ofera-n dar,
un dans:
albumul Pan Pot de debut, Pan-O-Rama
Posted in art.ist on December 4th, 2007 by fresh good minimal |
9 Comments
Cologne, cel mai vechi oras al Germaniei, unde isi are sediul labelul Kompakt, a fost distrus in al doilea razboi mondial, in proportie de 80%. Cand te plimbi pe strazile inguste si intortocheate, nu ai prea multa arhitectura de admirat. Mixul dintre cladirile anilor ‘50-‘60 si cele actuale este cateodata bizar. Nu urat, ci cu adevarat special. Aici traiesc zece milioane de oameni. Centrul orasului este mic si ajungi oriunde, cu bicicleta, mai ales la cele peste 30 de muzee si peste o suta de galerii.
Puzderia de parcuri degaja un vibe relaxat, specific mediteraneean, foarte prietenos si cald. Vara, toata lumea iese la plimbare pe strazi. Pentru distractia de noapte, exista multe cluburi, iar cinci sunt intradevar cool. Sunt locuri facute sa dansezi, fara nici o sansa de scapare in vreun lounge sau pe vreun coridor unde sa stai la vorba. Clubul Sensor este cel mai mare, danseaza aici 700 de persoane. Mai sunt si alte locuri demne de atentie, dar acolo se canta acel house cheesy si neinteresant.
Pana in ‘90, a fost un oras de rockeri, dupa care aparitia techno si house a dat nastere la o intreaga infrastructura de magazine, cluburi si cultura. In timp ce house-ul sta bine infipt in pamantul german foarte tolerant cu lumea gay, Cologne ramane o metropola preponderenta de rockeri. Iar acest lucru face din techno o scena undergound mereu activa. Ceea ce deosebeste Cologne de Berlin este comunitatea. Aproape toata lumea sta usa in usa cu cu toata lumea, asa ca ajungi sa-i cunosti pe toti, la coltul strazii sau la magazin. Cum s-ar spune, comunicarea este la indemana, spre deosebire de Berlin, unde este mai mult… anonimus.
artwork by Studioset
Ca si orasul, labelul Kompakt functioneaza in parametrii unei mari familii. Toti membrii sunt atat de apropiati intre ei, incat sunt asemanatori. Oamenii glumesc pe seama lor, cum ca ar forma o secta. Adopta acelasi stil de haine si sunt toti vegetarieni. Pentru ei este foarte importanta identificarea, mai ales in ceea ce priveste nutritia.
Cladirea in care isi au sediul este mare si inalta. Gazduieste studioul, magazinul de discuri, birourile de distributie, o bucatarie si un bucatar care gateste pentru toti cei 15 oameni care lucreaza aici. Mananca zilnic bine, sanatos si vegetarian, iar cateodata au loc competitii de gatit intre Michael Mayer si Wolfgang Voigt: cine face cele mai bune minimal pasta. Cand nu gatesc, Michael se ocupa de vanzari, Wolfgang este un fel de director, iar cel de-al treilea asociat, Jurgen Paape stapaneste peste magazinul de discuri. Totul se intampla democratic, decid impreuna ce piese sa scoata pe piata, iar acest lucru ii tine laolalta.
In primul rand, cauta muzica cu personalitate, artisti care ies in fata din spatele masinilor. Pentru ca, in zilele noastre, nu este mare lucru sa produci sound, dar este mare lucru sa faci muzica care inseamna mai mult decat ceva tehnic. Kompakt face muzica cu caracter, pentru ca nu se limiteaza doar la un singur stil. Vor sa surprinda constant si sa provoace tabieturile muzicale ale oamenilor. Cand au pus bazele labelului, in ’94, si-au dorit sa fie unici. N-au vrut sa copieze nici soundul Detroit si nici cel britanic. Au reusit. Au creat un sound care isi are radacinile in muzica folk germana si in polka. Cauta ritmuri in ceea ce ii inconjoara. Toate discurile Kompakt de la inceputul anilor ’90 suna altfel decat orice altceva se producea la acel moment in lume.
In ciuda faptului ca este considerat un label de techno si de minimal, stilul nu poate fi catalogat, mai ales ca in vremurile noastre totusi, genurile electronice sunt atat de confuze. “Imi place sa spun despre Kompakt ca este ca un sat al muzicii, in care un ascultator de sound electronic gaseste tot ceea ce isi doreste. De exemplu, intr-un sat gasesti macelar, brutar, biserica. Acesta este viziunea mea despre labelul Kompakt”, explica Michael Mayer. Cei trei asociati nu isi fac niciodata planuri pe cinci ani inainte. “Cateodata, realizez ce succes avem si ma gandesc, Doamne, cum s-a intamplat asta? Tind sa cred insa, ca ceea ce ne-a adus succesul a fost chimia dintre oamenii care lucreaza aici”, spune artistul.
Michael Mayer este un dragutz, caruia ii place sa se plimbe prin padure. Este un tocilar al stilului techno, care zambeste mereu relaxat. Arata foarte sanatos pentru o persoana care in timpul saptamanii se duce la birou la noua dimineata, iar noaptea pierde noptile in cluburi pline de fum. In seturile sale, Detroit-ul intalneste precizia Kraftwerk. Sunt o experienta unica, croita special pentru un anumit public, intr-un anume moment. Au in comun, o melancolie inaltatoare.
“Tehnic nu am excelat niciodata si nici nu sunt un magician cu patru turntable-uri, dar sunt capabil sa pun piesa potrivita la momentul potrivit”, spune el. Iar acea piesa nu este neaparat minimal. Pentru ca artistul nu se mai identifica cu soundul din ultimul an si nici nu mai vrea sa fie numit producator de minimal. “Ador ca idee, minimalul ca forma perfecta. In prezent insa, este folosit ca forma de deghizare. Te ascunzi in spatele a nimic, pentru ca nu poti face rau, cand nu spui nimic”. Principala sa preocupare este sa fie autentic. Mixeaza numai placile care ii plac si piesele care dureaza mai mult de un sezon. “Inca nu am ajuns un strain pentru mine, desi este din ce in ce mai greu sa fii mai bun ca ultima data”.
I-au cunoscut maiestria piese ale veteranilor Depeche Mode si Pet Shop Boys, dar cele mai mari realizări ale sale sunt compilațiile Fabric 13 si Immer. Isi doreste foarte, foarte tare sa colaboreze cu Kylie Minogue. Da, cu ea! “O ador! I-am urmarit cariera inca de la inceputuri si cred ca este cea mai buna voce feminina din lume!”, spune Mayer cu riscul de a parea de fapt, un groopie. “Nu sunt pasionat de blonde. Dar la modul cel mai serios, o admir pentru ca este sexy si nu numai. Imi place de ea total!”.
Vineri, la Kristal Glam Club, o petrecere Groove Romania, care de fapt, vine de aici
Posted in art.ist on October 30th, 2007 by fresh good minimal |
2 Comments