Techno, auzi? Si mai repede, da?

<< Techno a fost intotdeauna despre libertate. La inceputuri, nu avea reguli, n-a fost niciodata vorba despre granite. Deci, pentru mine nu este nici o diferenta intre ceea ce fac si ceea ce aud in stilul minimal techno german, in discurile electro ale Underground Resistance si in electronica nedansabila. Este toata la fel, toata este muzica techno! Iar pentru mine, cea mai apropiata muzica de techno este jazz-ul.

ping-pong cu de-dans

Pentru ca techno are o vechime de 20 de ani, apare o genereatie noua si spune “techo trebuie sa fie asa”, ceea ce nu e rau, dar ei aplica stilului un set de reguli, spun ca trebuie sa fie definit de tehnologie, iar atunci cand produci muzica, sunetele trebuie folosite intr-un anumit mod. Pentru mine este total gresit. Techno a insemnat mereu dezordine.

Eu mixez de toate. Cred ca este plictisitor sa te duci intr-un club si sa asculti toata noaptea doar techno sau breakbeat. Urasc asta, atat de tare pe cat iubesc techno, pe cate iubesc breakbeat, pe cat iubesc house. Cred ca este timpul, dupa 15 ani de muzica, sa incepem sa mixam muzica din nou, sa amestecam multe beat-uri, in aceeasi noapte. Poti avea atatea stari! Altfel, am limita totul.
Nu sunt versatil, alti DJ sunt ingusti la minte, asta este diferenta. Djii ar trebui sa puna ce muzica vor ei! In ciuda a ceea ce cred multi, un DJ nu se afla acolo ca sa dicteze. Ne aflam acolo sa oferim oamenilor distractie si cred, cu toata sinceritatea, ca este ca intr-un cuplu. Stii, cand faci sex, cateodata iti place, altadata nu. Depide de starea ta de spirit, de starea celuilalt, de ce anume are chef, fiecare. La fel este si cu multimea. Cateodata o prinzi, altadata nu. Eu incerc sa aduc multimea in lumea mea, dupa care, fac ce vreau. Dar imi ia doua ore sa ajung acolo. Repet, este ca intr-o relatie.

Singura multime in fata careia ma simt bine cand pun muzica, este cea techno. Lor le dau doua ore de techno, apoi ii aduc la house, dupa care scoat pe masa niste Detroit techno, precum “Desire”, a lui Carl Craig, iar apoi, whoosh! Ii aduc inapoi la techno. In timp ce mixez, ma uit in ochii oamenilor. Cand sunt fericiti, zambesc. Iar o privire spune atat de multe. Intotdeauna sunt foarte, foarte atent la asta. De fiecare data cand pun muzica, la fiecare disc pe care il mixez, ma uit la ei si daca simt acel moment cand i-am prins pe toti, atunci …boom! >>.

In concluzie, Garnier va pune sambata, la Martin, pe 9 februarie, minimal, pentru ca, oricum e techno.

Posted in art.ist on February 5th, 2008 by fresh good minimal | 9 Comments