Precum ceara care se modeleaza, muzica lui Candlestickmaker te inmoaie si te topeste la un bpm jos, pana vezi viata printr-o pelicula lucioasa si protectoare. Alexandru vine din Craiova, are 22 de ani si face muzica din 2006. Si-a luat numele din titlul unei piese cantata de niste metalisti: Nodes of Ranvier – Butcher the backer and the candlestickmaker. “Mi s-a parut ca se potriveste cu muzica mea, cu teme precum copilaria sau nu stiu…pastorale”, glumeste el. A scos primul album in 2007, la netlabelul Upitup, ce publica muzica free, sub licenta Creative Commons. Numele labelului este ca un slogan pentru cultura digitala, to up it up inseamna a urca ceva pe net si este sinonim, in aceasta situatie, cu “go for it” si “make it hot”. ”Momentan simt ca muzica mea trebuie sa fie gratis, pana aude mai multa lume de mine. Upitup este dupa parerea mea unul dintre cele mai misto netlabeluri CC din Europa, unde scot niste oameni pe care eu ii apreciez mult”. Labelul are si contracte cu case de discuri mari, precum acroplane, egotwister sau warp. Click more for a super videoclip.
Unicycles
Memories Rewritten
Take Me Elsewhere (And Back Again) Contorsionist remix
Artist de tip nou (sau de timp nou), inginer de sunet si unul dintre dezvoltatorii programului Ableton, Robert Henke aka Monolake, scoate cel de-al saptelea album al carierei sale, un romantism technoid la baza caruia guverneaza excursii ambientale. A muncit la el un an, nu a comprimat nimic si a imbinat sinteticul cu naturalul, adica a conectat efecte speciale si sound design cu mult field recording: anunturi din aeroport, diverse crampeie de Berlin, turbine de aer conditionat din Las Vegas, Frankfurt si Tokyo, sunetul apei de la gradina botanica din Florenta, vantul din Marele Canion, un robot telefonic, o imprimanta, conversatii la mobil, degetele pe o tastatura de la un Mac vechi. Totul este despre complexitate si detalii, despre beat si texturi.
O discutie haotica de after hours, in cinci persoane, fara concluzie sau final, despre muzica electronica versus muzica clasica, pian versus ableton, experimental, techno, minimal, valorile disco si productiile romanesti. Spre final, se simt si urme de campanie electorala.
A: De fapt, tot ce se intampla acum in muzica de mase, comerciala, care evolueaza, vine de undeva din academia de acum 30-40 de ani si cumva ele de abia acum au ajuns la lume. De fapt, ceea ce spune lumea acum ca e muzica clasica e doar un kitch, un fel de tiganie si incultura. Tu cand spui muzica clasica te gandesti la secolul 19. Ce s-a intamplat in secolul 20 in muzica nu-i mai putem spune clasica, ii spunem academica. S-au intamplat niste revolutii, exact ca in arta contemporana: cum pictura lui rubens nu mai are de-a face cu ceea ce inseamna pictura in secolul 20, nici muzica clasica nu mai are nimic de-a face cu ce se intelege prin muzica clasica. Adica, noi credem ca muzica clasica e cacatul ala, melodia aia frumoasa de Stravinski. Frate, dar au trecut baietii astia prin atatea… B: Un lucru vechi il poti filtra oricand. C: Ce incerca A sa spuna frate cu chestia asta cu substituitul valorilor anterioare e ca frate, chiar exista un feedback de informatie. Tu zici ca astia au trecut prin muzica asta pana acum, dar trecerea asta e recursiva cumva. A: Ceea ce vreau sa zic de fapt, ceea ce vrea sa zica muzica noua, asta din secolul 20, este ca e mai mult despre idee si mai putin despre interpretare, cum e cu pianul. Tu folosesti pianul ca tool. C: Exista un recul, un feedback la nivel de concept sau inexistenta a sa. Intelegi ce spun? B: Nu. C: La fel cum a fost reluat pianul ca si instrument la fel a fost reluata si ideea, intr-un alt context. B: S-au conceptualizat lucrurile, incepi sa te joci cu idei, mai putin cu subtilitati ale instrumentului. Eu nu vorbesc despre reluarea ideilor, ci despre unele noi. C: Sampling culture tocmai asta inseamna frate, sa reiei lucruri din trecut si sa le filtrezi. D: Da, asa e. B: Si ce?, nu inteleg. C: Cred ca am o problema bilogica, dar nu pot fi concis. B: Pana in secolul asta, atunci cand voiai sa inveti muzica iti lua cineva un profesor, te invata pian, te culturaliza, te facea sa ajungi sa simti pianul. Cultura asta noua a zis da-l in plm de pian, stai frate un pic, astea sunt niste concepte, hai sa incepem sa ne gandim la asta. C: Nu a zis nimeni niciodata da-l in plm de pian, gandeste-te la cate rereedituri si broken piano si mute piano si piano for airoport si plm, gandeste-te la cate recycluri din astea vezi in muzica si o sa-ti dai seama ca nu a spus nimeni muie pian. Gadeste-te doar ca nisa din care tu vezi lucrurile… A: Da ce, eu am zis muie pian? B: Cum se cheama chestia aia super lunga? Nu clarinet… C: Oboi. A: E, oboi… C: Horn. A: Bucium. B: Bucium frate! A: Buciumul suna cu jale…Ti se pare ca fluierul este foarte prezent in lumea muzicala contemporana?
Sunday Scoop revine in fiecare duminica, de la ora 19:00, pe aceeasi alee din parcul Herastrau ca in vara, putin mai sus de Baraka, la Tete-a-tete, spatiu incalzit si inchis, cu vedere catre natura. Astazi vor asigura sesiunea de relaxare in fata unei bauturi aburinde sau nu cei patru rezidenti: Alexandru Jijian si Dirty Pusherman iubesc dub-ul, iar Fouchat si Linte se dau in vant dupa soul si instrumente. Deci va fi b2b intre zone, cu un warm-up ambiental asigurat de Jijian. Le va urca baietilor atmosfera, se va rula muzica de ascultat si nu de dansat, dar cu ritm, muzica de iarna, rece dar deep. Enjoy the examples, printre care si editul lui Pusherman. Ca de obicei, la Sunday Scoop nu exista intrare, dar de saptamana viitoare va exista o cutie de donatii, bani ce se vor duce catre o casa de copii. Pentru cei ce doresc sa urmareasca rezultatele alegerilor, baietii promit ca au un laptop cu conexiune la net.
Rene Breitbarth – Swing
Fatih Tuter – untitled_3 – Siberia
Boogie Boy – Girl In A Dream – (D.P.’s_Dirty_Beach_Edit)
_ DR: Cica “La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.” Procesul
Posted in sets on December 4th, 2009 by de-dans |
10 Comments
[+_+] Postul acesta este construit din povestile diversilor (si nu putini) participanti la petreceri, din parerile, plangerile si dorintele lor. Ce scrie mai jos sunt cuvintele voastre, adunate la un loc, meticulos, timp de doua luni, in care eu n-am participat la petreceri ca sa-mi dau cu parerea. A fost un experiment, in care eu am povestit ce se aude “din afara”. Nu as fi pomenit despre vulgaritatea unor petreceri daca nu s-ar fi comentat atat de mult acest lucru in jur. Eu am intrebat: cum a fost la party, iar de cele mai multe ori mi s-a raspuns au fost ingrasamintele bune; muzica? Mmm. Promovez si sustin petreceri de cativa ani, si voi continua sa fac asta, la fel cum voi continua sa semnalez, atunci cand voi conturati o eventuala deviere catre un traseu. Totul are legatura doar cu muzica. Iar in textul de mai jos muzica se bate pe suprematie cu banii. E o constatare de grup.
photo by sharky
Sa va spun cum se vede si cum se aude scena din afara, atunci cand nu participi la ea, intre doua, trei petreceri chestionabil. De cand cu ingrasamintele de plante legale, scopul unei petreceri s-a transformat din muzica, numai in “socializare”. Chiar daca nu a placut soundul sau conceptul, feelingul general a fost ca petrecerea a iesit “tare”, la un million plicul de socializare. Iesitul in oras a devenit un reflex precum facebook. Nu mai filtram, nu mai selectam, iesim teleghidati vineri si sambata, ghidati de efectul de turma. Aceleasi locuri cu sunet prost, aceleasi preturi scumpe la bar si aceeasi dji, romani si straini, care rulati atat de mult ajung sa cada, fara a fi cazul, in banal. Ajungi sa te multumesti cu o sala palatului, cu un Yann Tiersen la care te muti de pe scaun pentru ca se aude prea bine si prea tare. Bucurestiul electronic a devenit, pe cat de variat, pe atat de banal. Petreceri sunt cata iarba si iarba, dar mici si fara vlaga. Lipseste scenei de dans acel element comun care sa coaguleze vibeuri, sa reprezinte cultura si sa faca din muzica, din nou, actorul principal. Foarte bine le spune Cosmin Tapu, organizator Rokolectiv, intr-un interviu dat in octombrie in Time Out:
Solomun (Mladen Solomun, bosniac de origine) este detinatorul labelului Diynamic care alaturi de celelalte labeluri din Hamburg (Dial, Liebe*Detail, Smallville) reprezinta partea mai melodioasa si sensibila a muzicii germane si sunt unii dintre cei care au inceput (acum ceva vreme) trecerea dinspre minimal spre deep-house pastrand insa toate valorile sound designului european.
gmail
com
