jazz

Techno a fost intotdeauna despre libertate. La inceputuri, nu avea reguli, n-a fost niciodata vorba despre granite. Deci, pentru mine nu este nici o diferenta intre ceea ce fac si ceea ce aud in stilul minimal techno german, in discurile electro ale Underground Resistance si in electronica nedansabila. Este toata la fel, toata este muzica techno! Iar pentru mine, cea mai apropiata muzica de techno este jazz-ul.

hahaa.. stiam

si asta explica multe: track-ul ca “bucata”de set, “piesa”, element constructiv, variatie a unei teme opusa ideei de cantec, melodie stand-alone; setul ca unitate primara, singura care poate avea valoare, singurul care da sens “bucatilor”, trip muzical unitar. nici in jazz nu ai cantece, ai teme, care se leaga intre ele, cu variatii si impovizatii intr-un tot mai mare, in sesiuni de jazz. e aceeasi chestie. piesa, ca improvizatie pe tema impusa rezista numai daca improvizatia aia e geniala dar nu e necesar, important e ca tema sa mearga mai departe. nu are nici o relevanta ca se va intampla cu piesele care iti plac azi, techno merge mai departe, de aici si obsesia pentru nou, pentru piese noi. o improvizatie odata facuta, nu mai are sens a doua oara, a fost geniala odata, de doua ori, acum vrei sa auzi alta.
ideea asta poate parea o blasfemie curata oricarui iubitor clasic de jazz sau oricui are o idee vaga despre jazz si techno. unul care este improvizatia suprema si altul care pare liniaritatea suprema. e o problema de accente, structural sunt amandoua la fel. unul, facuta de om “la mana” accentueaza improvizatia pe o structura liniara mai atenuata dar fara de care improvizatia nu ar avea sens. celalalt, muzica a masinilor, artificiala si mecanicista accentueaza exact ce fac mai bine masinile, repetativitate si exactitate in zona ei primara, functionalista, “de dans” lasand improvizatiile pentru un plan aparent secundar dar care devine principal in momentul in care beat-ul este “incorporat”, absorbit, corporalizat. daca nu intri in trip auzi numai beat-ul principal, nu poti sa treci de el, e prea puternic. cum l-ai acceptat, cum a devenit al tau, nu il mai auzi, el numai exista in tine si atunci iti dai seama de ce e dupa. jazz-ul.

published in Max

Posted in academia, de-dans on February 5th, 2008 by de-dans | 15 Comments