underground – readme.txt

by DJ Plan B

Ca majoritatea miscarilor culturale moderne, undergroudul traieste bine mersi fara ca participantii sa simta nevoia sa explice fenomenul. Se poate spune ca lipsa de explicatii (a se citi promovare) este chiar conditia sine qua non a propriei existente. Mai mult, a fi underground inseamna in primul rand impartasirea unui secret comun. Un secret pazit de unul dintre cele mai eficiente sisteme: lipsa de interes a publicului larg. In mod aparent paradoxal descoperim ca anonimatul este pana la urma forma suprema de celebritate. Aici intervine insa ce-a de-a doua conditie necesara a miscarii: toate produsele ei poarta amprenta unicitatii. Spre deosebire de creatiile comerciale, cultura underground beneficiaza de totala libertate de a esua. Nu conteaza cat de prost (a se citi nevandabil) sau cat de lipsit de orice suport demografic este output-ul atat timp cat este ceva nou. In faza underground, nu se vine cu solutii la nevoi existente, pentru a pastra discursul in zona economica, ci se creaza altele noi. “Sub pamant”, desi pare ca nu se intampla nimic, totul misuna de viata si de posibilitati inca neimplinite. Asta e teoria.

In practica, descoperim ca nu exista nimic atat de pur precum o miscare underground necontaminata de interese comerciale. Tocmai pentru ca motivul existentei unei miscari underground este de a “hrani” in mod constant si regulat masinaria numita entertainment de masa. Ce ajunge sus, insa, este rezultatul unei selectii naturale atroce, in care filtrul impus de organizatii este doar unul din motivele pentru care Sex Pistols au ajuns staruri si Happy Mondays nu. Si partea frumoasa este ca nimeni, pe orice parte a baricadei muzicale s-ar afla, nu poate sa spuna ca era mai bine bine daca se intampla altfel. Vorba cantecului (underground si el): “Totul vine de la sineeeeee….”

Desigur, a erija zona underground in singura sursa de creatie este o utopie. Majoritatea produselor culturale vin din interiorul sistemului. Nascute si crescute de la zero de o mana ferma. Ce aduce insa in ecuatie, modelul de creatie neinregimentat este acel grad de nebunie care face ca lucrurile sa mearga inainte: eroarea. Cartea, albumul sau filmul pe care nici un studiu de marketing nu l-ar fi dat drept un succes. Iar periodic erorile devin atat de numeroase incat schimba sistemul. Ce vedem noi este, evident, doar varful eisberg-ului. The Beatles este poate cel mai la indemana exemplu.

Traim insa in 2008 si asta schimba niste lucruri. Unul din factorii de selectie pe a carui functionare ne puteam baza era lipsa spatiului la raft. Lumea fizica si nu cea culturala ne limita accesul la underground. Internetul a schimbat asta. Acum rafturile virtuale tind spre infinit. Brusc am facut loc pentru tot si nu mai face sens sa nu ai toata creatia umana, si cu bune si cu rele, undeva pe un server. Tot brusc miscarea underground castiga foarte mult teren in lupta cu mainstream-ul, pierzandu-si in acelasi timp echilibrul si structura. Diluarea profunda si constanta in mijlocul de comunicare duce in foarte scurt timp la reintoarcerea in anonimatul celor cateva sute de milioane de filmulete pe youtube sau pagini de myspace. Si totul reincepe.

Acum, pentru ca suntem pe cale sa distrugem vechile structuri de ierarhizare – case producatoare de film, muzica etc, iar asta se intampla tocmai pentru ca am schimbat modul de comunicare, iar vechile structuri nu s-au adaptat, suntem de asemenea si pe cale de inventa unele noi care sa preia tot lantul trofic al produsului cultural si care sa eficientizeze consumul lui. Cand nu mai e nimeni care sa hotarasca pentru tine intre ce sa alegi si cand tu nu poti face aceasta alegere de unul singur, intervine masina se ne salveze. Algoritmii de cautare, platformele sociale, marile site-uri agregatoare nu sunt altceva decat noile filtre de care ne folosim zi de zi. Ele vor deveni din ce in ce mai bune si spre deosebire de vechea dictatura a subiectivitatii oamenilor care alegeau pentru noi, acum ne asteapta una si mai groaznica: dictatura obiectivitatii soft-ului ce elimina unul dintre cele mai proprii atribute umane – speranta. Asta este provocarea impotriva careia trebuie sa se ridice noul underground.

Posted in special guests on February 13th, 2008 by de-dans | 23 Comments