Birdy Nam Nam @ Arene partea I

Am fost certat ca sunt carcotas. Ca uite ce bine s-a simtit lumea, ca pana la urma muzica a fost agreabila. Si nu pot sa neg asta, si eu m-am simtit ok. Dar asta nu inseamna ca Birdy Nam Nam au fost extraordinari, ca nu au fost. Erau mai demult, cand ne halucinau cu youtuburi de pe la concursuri sau cluburi micute. Cand erau o descoperire, cand nici ei nu isi dadeau seama ce se intampla, cand erau underground si faceau treaba cum trebuie. De ce ne placea Birdy Nam Nam? Ca erau expresia ultima a folosirii platanului ca instrument intr-o frumoasa traditie hip-hop, ca erau atat de buni incat reuseau sa creeze o muzica de o complexitate extraordinara din ‘mii’ de sample-uri combinate cum nu ai fi crezut ca e cu putinta “a mano”. Nu era numai muzica, era si mestesugul. Erau niste sportivi cu sensibilitate, lucru mai rar.

Acum au ajuns mainstream, vor sa vanda si sa fie staruri si s-a ales praful si de muzica si de mestesug. Panica trebuia sa inceapa de cand s-a auzit ca pregatesc un nou album. Asta nu e o trupa de la care de abea astepti sa mai scoata ceva. E incredibil ca le-a iesit primul, al doilea nici nu mai trebuia sa existe. Talking about chance music :). Cam tot ce au cantat la Arene a fost banuiesc, de pe viitorul album si s-a simtit al naibii de tare. Duse sunt complexitatea, finetea si spectacolul omului la lucru. Beat-uri preinregistrate, midi-controlere, senzatia ca majoritatea stau degeaba, fac frumos la public cu manutele in aer si mai baga cate un strach asa, la vrajeala, pe deasupra. Cel mai bine s-a simtit chestia asta exact la Abysses, pentru ca o stiam toti foarte bine. A sunat atat de simplist si de vulgar, incat a durut. Pai nu era vorba despre cu totul altceva? Trupa de top-modele depasite de propriul succes. Iar muzica, asa cam cat sa faca un ban frumos la Paris, fara pretentii. Hip-hopul a disparut aproape complet fiind inlocuit de un electro populist si mediocru. Adidas Distorsion.

abbesses / via miron ghiu

De Audio Bullys eu nici nu stiam. Am intrebat in stanga, in dreapta cine sunt si mi s-a zis “aia care au remixat Nancy Sinatra, Beng, Beng, I shoot you down”. Atat? Asta e tot? Si ne ducem sa ii vedem pentru asta? Am stat vreo 2, 3 piese si sunau ca Suie Paparude fara coaie si cu un vocal cocalar cu multe efecte Zion pe voce.

Vali Chincisan excelent as usual.

Noroc cu politia ca a dat subiect de discutii cat sa uitam de muzica.

Posted in cum a fost?, de-dans on September 3rd, 2008 by de-dans | 11 Comments