Birdy Nam nam @ Arene partea II

foto by nights.ro

text by Monici

De Birdy Nam Nam a scris de-dans, cu toate ca tare greu imi e sa ma abtin de la glumele Birdy n-am nici cea mai vaga idee ce cautati voi aici etc. el nu prea stia de Audio Bullys, eu una le ascultam albumul „getto-tech” de dragul englezei pure care prin precedentul The Streets aparent suna haios pe breaks/hip-hop. Ma amuzam destul de bine pe „I’m in love” de pe „Generation”, genul de melodie care impaca spiritele de trepte TNB cu cele exclusiviste, dialectale. Bucatica mea de post vine in completare, asa ca Monici a avut timp la dispozitie sa studieze si comment-urile deja postate sau alte review-uri pentru acelasi eveniment.

Ok, cel putin la Birdy Nam Nam m-am mentinut la verticala, n-am indraznit sa prezic nimic. Oboseala din plictiseala e cea mai deprimanta, asa ca am sarit la peluza pentru o mai buna perspectiva. Arenele Romane, depresiune circulara. N-am prins momentul jandarmeria in actiune, dar bine le-a facut, pentru ca e deja o crima purtarea nedemna de a servi spectatorul cu Bergenbier la cutie. Dupa prima piesa Audio Bullys am spus gata cu joaca, vocalul se auzea mai tare decat orice alt instrument de pe scena si chiar nu se face. Omul chiar nu canta corect, lipsea predicatul frazei muzicale. In schimb as spune cateva lucruri despre metacontext si vorba lui drooler, exista undeva o discrepanta, o nepotrivire flagranta intre asteptari si rezultate, care se dovedesc a fi de cele mai multe ori ponoase.

Vina cui? Traim intr-o capitala in care Monici si prietenii ei nu au unde sa iasa intr-o respectabila seara de week-end pentru, voba aia, o mica tura de dans. Foarte greu si cu foarte multe compromisuri. La noi omul e singurul care sfinteste locul si o face cu cele mai bune haine si genti facute de amicul lui freelancer. De la cumparatul biletului pana la pozitionarea bratarii fosforescente pe incheietura, totul pare sa fie un pretext delicios pentru distractie. Numai ca, foarte rar se termina cu bine. Si cand pleci de la un concert cu idei de genul „ for fucks sake, ce-a fost asta, gata, chiar ca nu mai fac”, PR-ul dansilor aluneca la vale cu o viteza naucitoare. C’mon, petrecere, salbaticilor!

Posted in cum a fost?, special guests on September 4th, 2008 by fresh good minimal | 9 Comments