Todd Terje la Cabaret

 
text by Monici
mix by Monici aici

La Todd, lumea s-a strans intamplator, probabil pentru ca Tom promitea sa fie „a blast”. Initial, era acelasi feeling de garaj parasit de Fiat 500, insa la petrecerile Cabaret e ca la o bere nocturna pe Motoare, pentru ca toata lumea iti e familiara si de obicei startul se da cu glume prietenoase pe seama organizarii – iar e gol la Cabaret, la Fulton eram doar eu si doi veri de-ai mei, dar a fost excelent – si asta pana vezi ca intra omul la pupitru.

Urechi suspicioase de jur imprejur, chiar daca fiecare dintre ei clickuise macar un mix de-al lui Terje inainte de sindrofie. Ei bine, petrecerea de sambata seara a avut un profund impact post-participare, pentru ca la sfarsit, fiecare avea cate un plan, fie sa faca un remix ca terje, fie un tricou omonim.

Tom incalzeste putin aerul de service auto, inca se bea la cronometru din biletul-consumatie. Nu se simte mare lucru, e clar totusi ca e disco, ce sa mai. Norvegianul intra pe la 1.30 si uite ca se mai aduna lumea-n fata. Oamenii sunt curatei, poarta embleme Fred Perry in frunte. Se fumeaza putin si se sta cu fata la DJ, pentru ca, doamnelor si domnilor, DJ-ul poarta tricou cu Terje si deja ni se pare o caterinca extrem de buna. La o ora dupa inceputul de set se aude primul fluierat, o manuta in aer, Todd prinde curaj, astepta si el un pic de feedback.

Concluzii in ceea ce priveste muzica ce-a urmat sunt dintre cele mai fericite. De la classic la nu disco ca pilon central, la un electro destul de psihopat, armonii de acid si rasarituri hawaiene intr-un club de oameni fericiti, Terje parca hranea delfinii cu muzica de asfintit. A rulat cel putin trei re-edituri de-ale lui („I want your love”), nu s-a sfiit sa sune a clasici in viata, a pus si Weatherhall 2008, Aeroplane, dar spre sfarsit a strecurat si productii 83, disco juice, AIP sau Mark E.

Marele avantaj al petrecerii a fost ca DJ-ul a nimerit intr-ul loc unde ascultatorul prefera muzica precisa. Ar fi vrut fiecare sa puna degetul pe gen si sa exclame review-ist „a fost minimal”, dar n-a fost minimal cu toate ca domnul de-dans sustinea convins ca asta-i continuarea fireasca la manifestarea nemteasca. „Monici, asta-i noul minimal de fapt” si radeam si pe fiecare melodie ne sincronizam. Fetele s-au incins bine, era si public stiletto si oricum Todd Terje era o figura impecabila: inalt si zvelt ca muzica pe care-o punea, inaltatoare.

Posted in cum a fost?, special guests on October 9th, 2008 by fresh good minimal | 1 Comments