Kapnobatai (cel care umbla prin fum / pe nori) e un tanar explorator al meleagurilor muzicale. Radacinile si le trage in mare parte din hip hop si funk, in schimb ramurile sale se indreapta catre ceruri ramase nedescoperite. In calatoriile sale se inalta cu lejeritatea fumului printre octavele de nori, vede vulturii cat furnicile in timp ce te ridica de urechi catre cerul urmator si iti indreapta ochii spre soare. Alteori doar danseaza. Deh, un aerian.
FLOATING POINTS LIVE @ MELLOW FEST, SOFIA, VINERI, 28 MAI 2010
Londonezul Sam Shepherd are 23 de ani si isi da doctoratul in farmacie. Muzical, ca DJ, trece prin toate stilurile si le imbina astfel incat creaza hibrizi precum boogie house sau glitch-hop dubstep sau te miri ce. “Pun muzica de cand aveam 13 ani, dar nu –am considerat niciodata DJ. Cand eram copil, toata muzica pe care voiam sa o cumpar – jazz si clasica – era mai ieftina pe disc, asa ca facea sens sa-mi cumpar vinyluri. Am sfarsit prin a cumpara platane si a cumpara foarte mult bullshit, ca piano house, ha, ha!. Discurile mele contin de toate: muzica siriana, indiana, calasica, jazz, house, dubstep, hip hop, soul. As spune ca jumatate din colectia mea de discuri este muzica clasica sau jazz. Restul e haos…Imi place hip hop, dar stiu atat d eputine despre el. Imi place mult technoul vechi”.
Ca producator, face riffuri de synthuri si melodii acide care au atata caldura si consistenta incat ai impresia ca le poti atinge. S-a lansat anul trecut, a scos patru ep-uri dementiale, majoritatea la labelul propriu, Eglo, dar el produce inca de acum 12 ani. Asa ca, la multe dintre piesele scose in 2009 a lucrat si 5-6 ani. Si-a petrecut adolescenta jucandu-se cu echipament vintage si spune in interviuri ca influentele principale ii sunt Stockhausen si Varese, dar si Atkins si May.
SÂMBĂTA SONORĂ invita INA-GRM (Institutul National al Audiovizualului – Grupul de Cercetari Muzicale/Franta) Auditie de creatii de muzica concreta/electronica/electroacustica/acusmatica*
Selectie realizata de Christian Zanési, compozitor si director al GRM. GRM este primul studio – 1951 – dedicat muzicii create din sunete non-instrumentale. Mediul electroacustic poate fi descris ca una din cele mai importante dezvoltari din muzica secolului trecut pentru ca aduce totalitatea surselor de sunet sub controlul direct al compozitorului.
Sesiunea va avea loc la Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino), Calea Victoriei 141
Auditory Ossicles (live)
Moritz von Oswald trio (live)
King Midas Sound (live)
Quiet Village (movie show)
The Phenomenal Handclap Band (live)
Jahcoozi (live)
Kode9 (DJ set)
MAY 28 / FRI
Onur Engin (DJ set)
Fontän (live)
Help Me Jones (live)
WhoMadeWho (live)
Gonzales (piano show)
Floating Points (DJ set)
1000names (live)
Robot Koch (live)
MAY 29 / SAT
Clipper (DJ set)
Elektro Guzzi (live)
Finn Johannsen (DJ set)
Brandt Brauer Frick (live)
Padded Cell (live)
Stefan Goldmann (DJ set)
KiNK (DJ set)
The Bulgarian & StefaK (DJ set)
Dintr-o parte se striga dezastrul absolut, din partea cealalta se aude ca “a fost bine pana la urma, ce te asteptai, ne-am distrat, am dansat, am ascultat muzica buna”. Putina lume la mijloc, conditii extreme care nu te pot lasa indiferent. Ori ai venit sa te distrezi si ai reusit, pentru ca reusesti in general, in orice conditii, fie ai venit sa fii distrat si ai plecat dezamagit groaznic. Nu poti sa ii ceri cuiva sa se simta bine intr-o balta de noroi, dar in acelasi timp oamenii au dansat si pe puntea Titanicului cand se scufunda. Daca nu ti-a placut, esti un fitos de oras care nu a inteles nimic din Woodstock, daca te-ai simtit bine, esti… ma rog, un porc. Si prajit pe deasupra. Si nu poti sa zici ca cineva greseste.
Iarmarocul de anul asta nu a invatat nimic din esecurile de anul trecut si a tinut mortis sa repete toate greselile.
In primul rand s-a dorit mult mai mult decat e. Organizatorii, orbiti de succesul aparent de anul trecut nu au fost multumiti cu ceea ce aveau si au dorit de 3 ori mai mult. Nu numai ca au fost depasiti de propria grandomanie, nefiind in stare sa organizeze cum trebuie asemenea desfasurare de forte, dar si-au depasit si publicul tinta incercand sa adune pe toata lumea intr-un singur loc. Au umflat atat de mult acest festival incat reactia negativa ce a urmat era de asteptat, chiar si in cazul in care ar fi iesit cat de cat bine. Una e sa zici “uite avem aici un camp, hai sa ne distram” si alta e sa promiti zeci de mii de facilitati, distractii care mai de care si conditii de festival mainstream. Au creat asteptari false, care s-au intors impotriva lor la prima greseala. Iar greseli au fost prea multe si le stie deja toata lumea: parcare prea departe fara asigurarea unui transport civilizat, cozi imense la mancare, haos organizatoric, haos in line-up, lipsa corturilor de inchiriat, lipsa spatiilor acoperite in caz de ploaie, bla bla.
BRANDT BRAUER FRICK LIVE @ MELLOW FEST, SOFIA, SAMBATA, 29 MAI 2010
Cei trei nemti arata pe scena precum Kraftwerk in anii ‘70, iar muzical sunt un succes european, desi n-au scos pana acum decat doua EP-uri. Muzica clasica contemporana se intalneste cu techno acustic si pumping house cantate la diverse instrumente: pian, synth-uri analog, tobe, vibrafon, bas, alama, alte percutii si alte corzi. Este incredibil cum poate iesi atata energie din niste instrumente pe care le credeai inofensive. Creeaza texturi ce aduc aminte de Steve Reich si techno oldschool, dar si de ritmurile organice ale berlinezilor de la Wareika. Creeaza de asemenea, nostalgii krautiene. Experiment meets deepness, complexity meets minimalism
Piesa Bop, de pe ep-ul Iron Man scos anul trecut la labelul Tartelet este un monstru poliritmic cu un videoclip spectaculos, ce arata un ansamblu de 11 muzicieni acompaniati de balerine. A fost regizat chiar de un membru din trupa, Daniel Brandt. Impreuna cu Jan Brauer, formeaza trupa Scott de minimal swing spun ei, dar de fapt produc muzica de club cu atitudine jazzy. Paul Frick in schimb, a studiat compozitia clasica si moderna impreuna cu Friedrich Goldmann (tatal producatorului Stefan Goldmann), in Berlin si produce house, atunci cand nu compune muzica experimentala pentru orchestra. “Brandt Brauer Frick nu sampleaza nici macar un bass drum. Inregistram totul acustic si cateodata cu un synth analog. Avem tone de piese fara hi-hat-uri! Percutia este de obicei pianul sau chiar doar betele de la tobe”, spune el intr-un interviu pe Resident Advisor, pe care il recomand de citit.
gmail
com
