Se lanseaza Local Records, label autohton de muzica electronica, care isi propune sa promoveze producatori romani si sa creeze un sound local romanesc. Vineri, 11 iunie, pe terasa la MNAC, after Street Delivery. Vom asculta live artistii care vr scate primele trei releasuri Local: Bogdan, Minus si Eusebio cu trupa:el la synth/keyboards/vocoder/chitara Waar la laptop-uri (beat-uri, loop-uri, efecte), Tebatman la tobe si percutii, iar Emil Ivanescu la flaut si la chitara.
Evolutia scenei este indubitabila cand vine vorba de atitudine si asimilare de sunet. A sosit insa momentul sa ne concentram pe ceea ce inseamna de fapt esenta unei scene, si anume producatorii ei. În România, numărul acostora a crescut exponențial de-a lungul a 15 ani. În prezent, ei există disparat și sunt cunoscuți numai în cercuri mici. Publicul nu este conștient de existența lor și nu îi percepe ca o mișcare. Succesul acestora se bazează pe perseverență, dar este considerat un noroc, rezultatul unei relații personale, un act singular și atipic și nicidecum un model de reușită. Această lipsă de comunitate și de perpective (șansa de a fi auzit pe o scară mai largă, de a avea succes local și internațional, de a fi apreciat, susținut și promovat), descurajează pe oricine ar vrea să o ia pe calea muzicii electronice.
În acest context apare “Local Records” – primul tau label, cel prin care iti anunti prezenta si te faci auzit atât în țară, dar mai ales în străinătate, într-un mod mai coerent, mai sistematizat și într-o formă mai bună decât s-a făcut până acum. “Local” își propune să creeze o comunitate artistică de interese comune, și să descopere soundul nou românesc, prin încurajarea producătorilor “de dormitor”, care deocamdată nu au motivația necesară de a persevera și de a ieși în față ca să-și arate potențialul. Incurajam toti producatorii sa ne trimita muzica lor (sub forma de arhiva urcata pe web) pe adresa music@localrec.ro. Ascultam tot ce primim! Ascultam tot ce primim!
Numele Maqio are o istorie lunga. Totul a pornit de la o porecla data in copilarie pe maidan, de la fotbalistul camerunez Makanaky. Muzica se vrea a fi exact acelasi lucru. House de oras dar fara prea multa viteza. Nu este energia unei masini decapotabile ci este energia unei minute pe strada.
“Malik goes all out” – groove hipnotic si percutii latine – este o produsa in februarie 2010. “Baby D”, cea mai recenta, dezvaluie vocalurile Lisei Gerrard de la Dead Can Dance pe un fond lounge, iar ”Fruitboot” tranforma radical vocalurile dintr-o melodie a trupei SWV (Sisters with voices – trupa ce a dat lovitura cu un remix al unei piese Michael Jackson – Right here/Human Nature, tot la inceputul anilor 90).
Aventurile mele la Radio Romania Cultural continua, cu supradoze de sunete eclectice si in mod normal extraterestre unui playlist public, in emisiunea Dimineata Crossover. Pregatesc in momentul de fata un serial de 40 x 5 minute, un fel de dictionar de genuri, care va fi difuzat zilnic in decursul lunilor iulie si august. Deschiderea RRC catre sunete noi ma fascineaza si ma intarata in acelasi timp, asa ca in Podcasturile Eclectice din ultimele doua luni m-am concentrat mai mult pe artisti clasici, cu activitate bogata si pionieri, fiecare, pe zona sa.
Autechre ar fi meritat mai multa atentie, dar editia asta a servit mai degraba ca o introducere in vastul univers al muzicii lor, rece si calculat in fiecare milimetru. Duo-ul britanic, infiintat in 1987, e responsabil pentru dezvoltarea zonelor abstracte din muzica electronica, mostly intelligent dance music, iar urmele lor sunt vizibile in mare parte din sunetele contemporane.
A urmat Daedelus, cu tesaturile lui sonore complexe, bibilite in studio si live pe un Monome de care e dependent deja de cativa ani. Chiar daca in piesele recente, de pe Righteous Fists of Harmony, poate parea repetitiv in tehnicile pe care le foloseste, reascultati discuri vechi de-ale lui, pana in Denies the Day’s Demise, din 2006, si veti vedea ca premisele de pornire sunt excelente.
Un rapsod indian, lucrator in industria filmului si in particular lautar la nunti, isi cumpara un 303 si un 808 si face in 1982 un album care acum ii pune pe critici in situatia de a reevalua data nasterii acid house-ului. Kraftwerk live at the Taj Mahal.
“Throughout Splazsh it feels like we’re listening to an artist for whom techno is an inspiration, but not something that he wishes to imitate; indeed, techno is to Splazsh what garage was to Burial’s debut LP; ever-present, a foundation even, but somehow also a ghost, an impression, something only half-perceived – through a fug of blunted memory and YouTube overload and serotonin-depletion. Crucially, though, there’s a flamboyance, and wit, to proceedings; it’s not all rain-grey melancholy, nightbus paranoia and makeshift Pot Noodle ashtrays. There’s life and colour everwhere: see the Model 500-meets-Todd Edwards ‘Always Human’, the sinewy Metroplexisms of ‘Let’s Fly’ or the overloaded dubstep-not-dubstep of ‘Wrong Potion’. Rather than being a cold-bloodedenactment of “techno”, one of those wet-ink facsimiles churned out by Motor City Drum Ensemble or whoever, Splazsh is a beautiful, highly personal misinterpretation, or mishearing, of its tropes. Hauntological house, anyone? Or simply the first truly British-sounding techno album of the 21st century? Splazsh raises more questions than it answers, and anyone interested in the continued evolution and involution of house/techno needs to hear it.” Kiran Sande in FACT
Actress – Maze
Actress – Supreme Cunnilingus
“If you’re so into your computer, it might as well be giving you a blowjob as far as I’m concerned … to me it sounded like what a computer would if it had the ability to actually perform the act”
“We always wanted the flow of information to be less giving to the public. If we gave less away, then you would only get the people who really made an effort—in doing that, we managed to create a vibe which I’ve never really felt anywhere else. It’s something that is still applied to the label. If you make the effort to find out what we’re up to, then it’s our intention to give you something special.” Actress
KarpovKasparov te invita luni la Institutul Francez la o partida de “sah sonor” in cadrul atelierului sunetului.
E vorba de un amestec de patternuri sonore elementare, geometrice care se intersecteaza cu mutarile abrupte si constructiile irationale delimitate de structura fixa si repetitiva a tablei de sah. Pe scurt, “sah sonor “in timp real.
“Asa cum sistemul musical occidental functioneaza pe relatii armonice ascendente, la fel si piesele de sah reprezinta trepte de energie organizate dupa acelasi principiu. Este evidenta corespondenta bazata pe cifra 8. O octava are opt note muzicale, tabla de sah are opt patrate pe latura. Fiecare pion este o nota muzicala, un potential de energie individuala. Ajutat de piesele mai mari, pionul poate parcurge toate cele 8 patrate, adica intreaga octava, devenind el insusi o piesa majora. Daca urcam in rang, avem tura, nebunul si calul, cele trei forte creatoare de modulatii, adica dominanta, subdominanta si relativa minora, prin care in muzica se poate trece de la o tonalitate la alta dupa regulile armoniei. Cele doua piese regale, asezate de fiecare parte, la o octava distanta, reprezinta dualitatea esentiala a existentei. Constiinta/Materie, Yin/Yan, Masculin/Feminin. Regele este pasiv, dar intreg jocul depinde de el. Regina este activa si detine cea mai mare energie de modulatie dintre toate piesele. Fiecare are in dreptul sau o octava (cate o tura, un nebun un cal si patru pioni) Ni se dezvaluie aceeasi simetrie daca privim cele doua tetra-acorduri ale gamei majore.”
KarpovKasparov este un proiect muzical creat de Valeriu – keyboard, Silviu – sampler, looper si Micro – visuals.
Luni seara, celor trei li se vor alatura doi jucatori de sah pentru un back to back sportiv/ sonor.
LIVE @ PLAYGROUND 2, 12 IUNIE 2010, ASTORIA, SNAGOV
Canadianul de origine franceza care locuieste la Berlin, Guillaume & the Coutu Dumonts a ajuns la cel de-al doilea album, Breaking the Fourth Wall, scos in mai la Circus Company. Albumul trece granitele house si techno si aduce piese atat ambientale cat si pentru ringul de dans, sustinute de percutii africane si latino. Avem si acid jazz. Toate cele 11 piese sunt facute cu instrumentatie live: orga, saxofon si mai ales chitari. Exista si invitati, precum americanul Dave Aju care aici pune voce, dar el poate canta orice sunet din gura, si francezii de la dOP, cu care a mai colaborat acum doi ani, pe EPul I was on My Way to Hell. Albumul face mai mult sens ascultat ca un intreg, decat pe piese, pentru ca Guillaume s-a straduit sa-l faca sa sune precum o trupa o live. Text despre artist aici, primul album aici.
gmail
com
