Pentru cine se intreaba inca daca Dan Deacon este geniu sau este retard, il anuntam ca The Guardian il numeste “Salvador Dali al muzicii electronice”. De fapt, e un fel de alba neagra cu creierul tau, ori iti place ori nu. EP-ul de fata a fost presat in doar 500 de viniluri, dar Dan Deacon nu are o problema sa i se sharuiasca muzica pe net. Asa ca, downlodati fratilor, downlodati cele trei remixuri la o piesa de pe ultimul sau album Bromst, scos anul trecut. Asa cum ne-am obisnuit, un EP dens, zgomotos, complex, produs cu maiestrie si mai ales psihotic. Dovada psihozei o face si videoclipul piesei, aici. Nu uitati, in loc de dans spasmodic puteti sari direct in spinarea artistului, live, la Rokolectiv.
Un blog foarte misto si documentat despre droguri in general, dar cu un interes special pe zona drogurilor de tip nou, legalele (legalele si ilegale tot legale raman). La unele posturi comentariile fac toti banii.
“Industria chimica din China se pare ca poate asigura orice fel de substanta atata timp cat isi primeste banii. In caz ca primesc comenzi de noi substante aka droguri legale, ori sintetizeaza ori au pe stoc si vor exporta acel produs indiferent de scopul in care va fi folosit. “Lucram la cinci sau sase noi produse legale (methylona, butylona sau MDPV-ul). Cele mai multe sfaturi si idei vin din partea clientilor nostri britanici”. Toxicologul Dr. John Ramsey a declarat pentru Sky: “Vom vedea curand 10 sau 11 noi substante aparand anual.”
MDPV – Methylenedioxypyrovalerone este un drog psihoactiv cu proprietăţi stimulatoare, care actioneaza ca un inhibitor al receptorilor noradrenalinei-dopaminei (NDRI), fiind de patru ori mai potent ca metilfenidatul (Ritalin, Concerta).
Spre deosebire de SG, Gen2012 duce mai degraba la atacuri de panica decat la euforie, cu un ritm cardiac ridicat (140 bpm) si anxietate. Sincer nu recomand vreunui novice sa incerce asa ceva, si cand zic novice ma refer la pustanii de paispe ani care or bagat odata maria si au fost martori la a2a venire a lui cristos, cum spune Spike “Copii nu intrati in lumea drogurilor, suntem deja prea MULTI”.
ninu speaking: Cand m-am gandit prima data la top2ever, totul mi se parea foarte roz si deja aveam in minte cativa artisti si cateva mixuri. Dupa cateva luni insa, am inceput sa sap printre vechile cd-uri si m-a surprins ceea ce aveam sa descopar. N-am fost niciodata fan Carl Cox, dar cautand printre primele seturi am dat peste un cd audio cu un mix de-al sau de prin ’99. Prima data l-am ignorat, apoi am decis sa-i dau o sansa. Sper surprinderea mea, desi nu mai ascultasem cd-ul respectiv de cel putin 10 ani, il aveam intiparit in minte si la multe treceri stiam ce peisa urmeaza.
Probabil ca, acest set si-a pus puternic amprenta asupra mea la acel moment. La vremea respectiva eram inca in liceu, petrecerile cu muzica electronica erau foarte rare sau nu stiam eu de ele. Sursele de muzica erau si ele limitate, ma chinuiam cu un 486, iar accesul la internet era mai rar decat mersul la teatru. Imi aduc aminte ca dupa un chef, mapa cu cdurile unui prieten ramasese la mine. Printe restul de cduri erau cateva cu muzica electronica. Astfel am reusit sa fac rost de primul mix de techno. Cum nu prea avem access la muzica, iar mai tarziu cand au inceput retelele de cartier cu internet deja aveam alte preferinte, acesta a ramas si singurul set semnat Carl Cox din colectie :) Din pacate, setul era pe un cd audio si era taiat pe bucati. Le-am legat cum am putut si iata ce a iesit.
Pe langa proictul meu activ Stereonucleose, mai gasesc din cand in cand timpul si placerea sa fac muzica pe cont propriu. Asa s-au nascut cateva track-uri razlete. Cele de fata sunt complet diferite stilistic, dar ambele ma reprezinta intr-o oarecare masura.
“Smoo” este cel mai recent track pe care l-am facut intr-un week-end in natura…:) As indrazni sa spun ca este mai degraba pe zona “Kompakt”, mai melodica, cu o tema repetitiva, shiny…
“I Will Love You” feat. Paul este o colaborare cel putin interesanta cu bunul meu prieten Paul Dunca. Piesa asta e mai circulat si am mai pus-o si eu in diverse seturi pe la diverse party-uri. Este minimala si acida, chiar sarcastica. Un detaliu tehnic: vocea lui Paul este inregistrata pe microfonul de la laptop, la mine in camera, iar textul, nu bag mana in foc ca este in totalitate creatia lui. Cred ca sunt niste influente de la Tiger Lillies la mijloc. Ne asumam lucrul asta.
Din pacate nici una dintre piese nu este corect masterizata si probabil pe sound system-uri diferite dau efecte diferite. Dar cred ca idea de baza se intelege. Enjoy !
Posted in buzz.RO on April 15th, 2010 by fresh good minimal |
1 Comments
dreamferry: Inca de la deschidere The Ark avea toate premisele sa devina nucleul hip al capitalei. Prea mare pentru adunari intime, prea mic pentru evenimente cu succes de casa, prea fancy pentru unii, prea in tiganie pentru altii, sub asteptari din punctul de vedere al sunetului prost si cu ecou, prea vibrant din gurile de aerisire, locul nu a reusit inca sa convinga si sa atraga decat cu rare ocazii. Dar cel mai important cred ca este imaginea pe care si-a format-o.
Explorand o zona mai putin cunoscuta si populara la noi, dar extrem de agreabila, The Ark a gazduit o pleiada de trupe si artisti berlin-based, insa de fiecare data cu preturi mari la intrare si numar redus de spectatori. Urmand aceasta linie in ultima vreme, au adus in Romania artisti care nu mai sunt neaparat “pe val”, dar care au contat enorm in istoria si educatia muzica a multora dintre noi si la care rezonam cu cea mai sensibila coarda acum cativa ani. Cine n-a oftat alaturi de Lali Puna, cine n-a zburat cu Múm, cine n-a plutit cu Isan, cine n-a vazut-o pe Bridget Jones in Ms. John Soda, si cine n-a adormit macar o data cu zambetul pe buze cu B.Fleischmann? Indie pop cu voci pentru suflete sensibile, muzica de plutire si visare in ritmul glasului rotilor de tren.
Vineri, desi evenimentul Morr Music era anuntat incepand cu ora 9, la ora 11 umpleau sala doi entuziasti extrem de punctuali si doi indragostiti, depasiti de departe numeric de personalul de la bar. Era bine ca nu stateai la coada la bauturi. Pana-n miezul noptii s-au tot adunat un miez de vreo 40-50 de suflete, toate dedicate si venite fix la tinta. Cum nu se mai putea trage de timp, seara a inceput cu Tied and Tickled Trio, redus la un singur component care a performat un live de jumatate de ora inspirat de o inregistrare din 1966. Usor debusolati ne-am adunat cu totii in fata, dar pana sa ne dam seama exact ce si-a propus, s-a si terminat, asa ca ne-am reintors cu totii la bar.
De mentionat neaparat noua fata a The Front, The Ark, Musafir sau cum i-o mai zice, cu mobilier retro saptezecist, fotolii balansoar design si o masa mare si alba de nunta ce troneaza in mijlocul incaperii. Ca o sufragerie comoda si extrem de incapatoare pentru tine si gasca ta de 30 de prieteni. Plecata din fata scenei la un refill de pahare in pauza dintre artisti, bruma de spectatori a uitat sa se mai intoarca, asa ca Populous s-a trezit singur singurel fata in fata cu liveul sau extrem de antrenant si dansant. Si s-a distrat de minune dansand ca apucatul. Intre timp, noi cei prezenti in sala, ne zbateam intre sentimente de culpabilitate si jena fata de artistii invitati si importanta care li s-a acordat si porniri cu tente agresive fata de organizatori, care se aflau la al nu stiu catelea eveniment ratat dintr-o lipsa acuta de interes, dar mai ales de promovare corespunzatoare. Dar muzica era buna, chiar foarte buna, fara legatura cu ce ascultasem pe myspace. Atat de buna, incat dupa trei piese ne-a tras ca intr-o capcana, cu tot cu fotolii si balansoare in fata scenei, ca in primul rand la teatru. Inca o piesa si ne-a sculat si de pe scaune, iar picioarele nu ne-au mai ascultat si au inceput sa-si faca de cap. Ritmat, de-dans indracit.
paal nilssen-love: 00 04, twenty years later, solo album, 2005
Paal Nilssen-Love si Ken Vandermark azi in Control si maine la aniversarea Sambetei Sonore la CNDB.
“Musical Man Of The Year” (Chicago Tribune) si “Best Musician of the Year” (Cadence), cel mai tanar beneficiar al “bursei de geniu” a fundatiei MacArthur, Ken Vandermark este un saxofonist de o forta devastatoare si unul din liderii incontestabili ai avangardei muzicale din Chicago, o adevarata institutie a free-jazz-ului, ce s-a impus de-a lungul anilor prin continua “fortare” a posibilitatilor de exprimare ale muzicii improvizatorice, printr-un eclectism programatic si surprinzator, prin numeroasele discuri in care traditia este prelucrata la forja unui (post)modernism incandescent, prin neobosita cautare de formule si de limbaje muzicale noi, prin diversitatea stilistica a numeroaselor sale colaborari. Alaturi de el, bateristul norvegian Paal Nilssen-Love, considerat unul dintre cei mai emblematici percutionisti ai scenei muzicii improvizate europene, desi nu are decat 35 de ani, membru de baza al grupurilor THE THING (condus de MATS GUSTAFSSON) si SCORCH TRIO (leader RAOUL BJORKENHEIM).”
gmail
com
