Miron Ghiu: ++Podcasturile eclectice de astazi sunt ceva mai polizate decat cele de data trecuta. In cele patru trackuri care au putut fi ascultate, saptamanal, pe oricare tractor al patriei care prinde Romania Cultural, termin de spus povestea celor 1000 de nume ale neamtului Uwe Schmidt, de fiecare data un trip nou pentru urechi si minte, il introduc in scena pe Dan Deacon si va sar in ochi cu Aoki Takamasa.
Daca la Schmidt problema era ca aveam mult prea multe track-uri din care sa le aleg pe cele cu care sa ilustrez, la Dan Deacon dilema a fost alta. Avand in vedere ca sunetele cu care se joaca Deacon, pe care o sa-l putem vedea in martie la Rokolectiv, sunt de cele mai multe ori agresive, stridente sau pur si simplu prea experimentale, am incercat sa le gasesc pe cele mai ascultabile, peste ca care textul meu sa si faca sens.
La Aoki Takamasa m-am pierdut efectiv printre soundscape-urile sale, astfel incat editul initial a avut peste 7 minute. Dupa ce am tuns si taiat, de exemplu, o piesa lucrata doar cu sunetele produse de o masina de Formula 1 pe circutul de la Monza, inascultabila pe radio si degraba generatoare de panica, am mai renuntat la cateva glitch-uri si microsunete si am reusit sa pastrez 5:11.
eusebio: Tot lucrez piese de ceva vreme deja. Pana acum majoritatea au sfarsit la gunoi, pe altele s-a asternut praful. Ma batea gandul de album, dar pur si simplu nu se inchega. De data asta m-am concentrat putin mai mult si am selectat cele mai bune inregistrari din ultima jumatate de an, profitand de putina vacanta, am inceput sa le finisez una cate una si estimez ca pana pe 15 martie albumul va fi gata.
Piesele sunt inspirate de oras, de viata de noapte mai ales, ma refer nu numai la clubbing, ci si la strazi, la urban; e un vibe pe care mi l-a dat Bucuresti, daca stateam in Paris faceam cu totul alta muzica. Am vrut sa experimentez, sa ies putin din canoanele muzicii de club, am vrut sa fie mai mult “muzica” decat “muzica electronica”. Multa lume se concentreaza deseori pe un singur gen, uitand de universalitate – “all is one and one is all”.
Vrand sa sarbatoreasca un an de activitate, fetele de la Pisilove au rugat mai multi dj care au pus la petrecerile lor de-a lungul anului sa aleaga cate o piesa care li se pare reprezentativa pentru 2009. Din piesele astea (tracklist dupa more) date pe mana a doi dj au rezultat urmatoarele viziuni:
see how deep the rabbit hole goes
RED MIX by Logan
the story ends, you wake up in your bed and you believe whatever you want to believe
BLUE MIX by Giuser
Continuam cu o compilatie din aceiasi ani si in acelasi spirit (“They sucked the joy out of disco”), de data asta din Franta, alese de Volga Select adica Ivan Smagghe (Blackstrobe, It’s a Fine Line) + Marc Collin si aparuta la Tigersushi. Impreuna cu postul anterior si cu cel despre Berlin (Wall of Sound), am pus deja de o serie.