bonobo: fum de carnati, mici cu bere si mustar, lume foarte multa, transpiratie, geci si pulovere in mana, cunoscuti, fum imens dar nimeni nu fumeaza, trepte aiuritoare, bar cu coada la bon, coada la bere, nu vezi decat spatele altora, scena e gandita tampit, balcoanele pline, astia sunt cei mai norocosi. muzica nu tine 2000 de oameni sau cati or fi fost acolo si are ceva “de lift”. lumea zambeste, e binevoitoare, se muta de pe un picor pe celalalt dar pana la urma atmosfera e trista. trista dar incinsa, lumea iese pe hol, sta la mese, injura printre dinti, bea bere la halbe mici, se imbiba cu mirosuri. ma gandesc ca ninja tune a ajuns noul mainstream, nici macar nu poti sa mai zici ca evenimentele astea strang lume misto pentru ca au ajuns sa stranga pe toata lumea. din ce in ce mai prost. frustrant si depasit.
noroc cu ananda, care a salvat seara. un set impecabil, cum de mult nu mi-a mai fost dat sa aud, s-a ridicat la inaltimea asteptarilor si un martin mult mai spalat decat de obicei. martinul, orice am zice, reuseste sa creeze atmosfera, locul are un vibe foarte misto (ceea ce sessionul nu are deloc).
Posted in cum a fost?, de-dans on October 15th, 2007 by de-dans |
0 Comments
Germanul Gabriel Ananda este timid, dar prietenos si amuzant. Face yoga si mediteaza, in mare parte inspirat de numele sau, “Ananda”, care se traduce “fericire absoluta”, in limba sanskrita. A crescut la o ferma de oi (!), din nordul Germaniei, inconjurat de natura, alaturi de sase frati. Tatal sau a fost doctor, dar visul sau a fost sa faca ciclism de performanta si sa castige Turul Frantei. S-a plictisit insa repede si s-a apucat de chitara, pentru ca era mult mai usor sa ajungi star rock, decat sa dai la pedale, in ploaie. La acea vreme, ii placea Jon Bon Jovi (!). Dar cum a crescut, prin 1995, a scapat la Love Parade, in Berlin, l-a ascultat 12 ore pe Sven Vath, s-a apucat de produs techno si s-a facut inginer de sunet. Cativa ani s-a chinuit, a spalat toalete, ca sa poata manca o farfurie de spaghete. Cine sufera castiga, iar in prezent, mai multe labeluri nemtesti ii gazduiesc productiile. Isi doreste sa gaseasca o cale de imbinare a muzicii sale techno, cu spiritualitatea care il domina. “Cand lucrez, devin atat de obsedat de muzica, incat nu ma pot opri. Aproape ca mi-e lene sa zic stop”, spune el.
Sambata, la Martin, fara nici o legatura cu Bon Jovi sau Sven Vath.
Bhee, be, b
Posted in art.ist on October 12th, 2007 by fresh good minimal |
2 Comments
Posted in de-dans on October 12th, 2007 by de-dans |
3 Comments
desi weekendu asta nu ma simt deloc warrior, daca ar fi sa fie ar fi asa:
adam bayer la martin. numai daca m-as simti uber-warrior. nu stiu cum mai suna in ultima vreme da stiu ca toata rezistenta techno pur-si-dur il asteapta ca pe ultimul mohican. daca face un set de minimal se lasa cu foc la martin.
bonobo, la fostul why not si nu la berarie. monden, de antren si discutii. nu mi-a placut niciodata prea mult zona ninja tune, o consider cel mult interesanta, draguta si cam trecuta iar evenimentele facute de nanca pana acum au fost majoritatea niste mici dezastre. singurul lucru bun e ca reuseste sa stranga un public misto, oameni care se cunosc intre ei, se mai saluta, mai schimba doua barfe, mai beau o bere, delta fest style. dilema: se va lasa nanca de organizat evenimente dupa ce reuseste sa il aduca si pe amon tobin? vedi amon tobin e poi muori.
silent strike merita.
gabriel ananda la martin, ceva mult mai pe gustul nostru. l-am ratat de 1 mai la mare (cine dracu a pus petrecerea aia luni noapte?) dar am primit un sms de acolo: “mr. ananda is a fucking genius”. ma asteptam asa ca de data asta nu l-as mai rata. pacat ca am dezvoltat o alergie la martin.
si raresh in after la silver ar fi o chestie. am ajuns deja sa ii vedem din ce in ce mai rar in romania si treaba se va accentua cu fiecare review pozitiv (gen asta). sa profitam cat mai sunt pe aici.
Posted in weekend warrior on October 12th, 2007 by de-dans |
2 Comments
Philip Sherburne: From Glitch To Blog House
din de:bug, dar in engleza
Posted in de-dans on October 12th, 2007 by de-dans |
0 Comments
Uite ca ar trebui sa mai zic cate ceva, vorba aceea, mai razi, mai arzi o carpa.
Cam asa a fost si sambata, la Session, la petrecerea cu Ellen Allien si Apparat, care de fapt, a fost o iluzie. Pentru ca ea a facut playback, iar el a dat la oha din butoane, vorba lui de-dans. N-au fost nici sunet, nici toalete si nici aer. Iar peste o luna, ai sa uiti c-ai fost si tu. Portofoliul insa, ramane.
Este bine sa ai portofoliu. Este prost sa nu anunti ca artistii vor face live de o ora, este nesimtit sa pui 40 de lei intrarea la Praslea si este total neinspirat sa-l pui pe Praslea la pupitru trei ore, + plus-ul de dupa, cine o mai fi stat.
Ne-am distrat prea tare, la rasarit de soare?
Posted in cum a fost? on October 10th, 2007 by fresh good minimal |
0 Comments
gmail
com
