Dupa ce se mai inchisese anul trecut odata dar a reinviat anul acesta obtinand o amanare de un an, celebrul Bar25 din Berlin, unul dintre cele mai importante si centrale locuri ale culturii minimal, s-a inchis din nou, de data asta cica de tot. N-ati ajuns pana acum, aia e. Petrecerea de inchidere a durat 5 zile incontinuu si a avut line-up-ul asta:
Red Robin, Mathias Kaden, Dirty Doering, Eva Marie Martine, Aaron Hedges, Onze, The Dose, Zander VT, Sven Dohse, Dima, lassmalaura, Edward & Oskar Offerman, Gebrüder Teichmann, Onur Özer, Andre Gardeja, Rizzoknor Live, Christin Bolte, Yama, Disco Dave, Gunnar, the monokid, Fabiano, Louis Guillhem, Larrson, Mike Machine, D.O.P. & Jake The Rapper Live, Axel Bartsch, Carsten Teichert, Beaner, dwfb, Benno Blome, Philip Bader, Canson Live, Funzion & Daria, Empro, Gianni Vitiello, Pilocka Krach, bazillus & die antikörper, Ruede Hagelstein, Daniel Dreier, Jens Bond, Marcus Meinhardt, Wandler, digital kranky, Luna City Express, Mutlu, Tobi Neumann, Brian Cares, Kate Moss, Harry Macht Sie Alle Glücklich, David Dorad, Rino, Danny Faber.
Setul final: 4 zile, 22 de ore si 18 minute si 4.55GB :) Cinci zile de muzica incontinuu, asta chiar e ceva.
Minimalul e in floare. Scanezi ringul: doua perechi de ochelari de soare, nici un pokemon. Sunt toti probabil la minimalul lui Troy Pierce, la Kristal. Muzica e ok, paca paca, paca paca, parca astepti sa inceapa, parca ii lipseste zvacul, iar zvacul vine in timp ce te gandesti la asta. Piesa te surpinde. Daca piesa te surprinde, acela este zvacul. Zvacul = twist. Anja creste, creste, creste, acum probabil ca a inceput, a explodat si tavanul, se misca si cel mai static om. Totul e techno, se mai aud niste minimaluti pe fundal, de-ti vine sa dansezi ca rata. Nu dansezi ca rata. De dans adjudeca: magda make the tea, anja is in town!
Maini in aer, o mica isterie de frecvente, bass, bass, bass constant, te mentine, te sustine sa rezisti la dans. Asteptarea, daca nu era asteptarea…te mai surprindea din nou? Iara te ia zvacul, o iei la galop. Si pe minimale se da din cap ca la rock. Dupa care, tagadam, tagadam, tagadam, dupa un picior pe altul. Te uiti in jur si realizezi ca totul e atat de minimal incat se sta. Dar se tipa a incurajare. Nu se danseaza prea mult, dar culmea e ca, desi nu te da pe spate, astepti atat de curios sa vezi ce va face la urmatoarea piesa, la urmatorul beat si realizezi ca-ti place. E ca la spectacol, nu te danseaza sfarleaza, dar te captiveaza. La fiecare doua trei piese, traiesti din nou un punct culminant. Pare gandit, te ia incet, incet, ca mai tarziu sa poti intelege cu adevarat puterea acestui beat.
Sebo K mentine aceeasi linie, acelasi beat, fara melodie, fara artificii, doar ritm. Desi poate tie iti place, realizezi ca soundul e greu digerabil. Astepti si tu insa, ca toti ceilalti, zvacul lui Sebo K. Asa observi ca au mai aparut doua boxe. Trec cinci minute, zvacul nimic. Oamenii se balangane, mainile se balangane. Mda, paca paca, numai bun momentul sa te duci la baie. Patiance is required, te anunta o piesa, iar tu speri, speri… Ups, se anima putin atmosfera, rasare speranta, Djul arunca cu o voce scurta cu zeci de efecte pe ea, putina melodie, dar revine din nou doar la ritm. De la balcon cade o bere. N-a lovit pe nimeni, oricum s-a golit.
dedans: Dansam, imi placea de muream si ma gandeam ca mai sus: mi-e clar ca imi place, dar ce fac oamenii astia din jur, rezista? Pentru ca, unu: eu sunt un obsedat si obsedatii au devieri serioase de gust si de perceptie; doi, pentru ca au facut astia un set atat de purist si de esentializat, ca era destul de greu de rezistat. Nici un pic de melodie, nici un pic de artificiu, de efect, de nimic. Beat si ritm, atat. Asta de la posesoarea unui label despre care nu se poate zice ca e dintre cele mai seci. In acelasi timp, lumea fiind umpluta de tot felul de muzici post-minimale, care incearca sa gaseasca modalitati de a iesi din dead-end-ul in care pare a fi ajuns muzica asta, mi se pare ca minimalul pur si dur s-a refugiat in doua zone care s-au luptat in aceeasi seara in Bucuresti. Pe de-o parte garda veche, epuizata prin abuzare ca sound si ca groove, Minus si Troy Pierce la Kristal versus tanara generatie care rupe Berlinul, Anja si Sebo K (plus Efdemin saptamana asta) la Martin. E tare pentru Bucuresti sa gazduiasca o asemenea intrecere. Vechi vs nou in minimal, le avem pe toate, obsedati sa fie.
Name your style
Eclectic, deep, shameless, driving.
You put out music like Tobin and Pigon. Why did you gain success with Efdemin? I can´t explain success. Maybe because of Acid Bells, Just a Track and putting out an Album at the same time Efdemin is better known?!
What is the difference between Pigon and Efdemin? Pigon is two people (Oliver and me) jamming in the studio and recording that. We are talking a lot about everything and Oliver is having a good influence on the sound design and structure of the tracks. Efdemin is a bit more laid back then Pigon. But sometimes it is very close together.
How did you hook up with Dial Rec?
We all met in Pudel Club, Hamburg, shared the same interests and somehow started putting out records. I wasn´t involved in the label too much until moving to Berlin.
We never receive newsletters from Dial Rec. Don’t you believe in PR work for the label?
We are too lazy – still don´t have an office or somebody taking care of things like PR. But we feel absolutely good with this, as we can´t complain about having not enough attention.
Tell us the story of your new label, Laid. How is it defined? What artists will it sign?
As LAID hasn´t officially started to put out records so I can´t tell you now what it will be – but it is going to be quite deep and housy I guess. There is another subdivision of DIAL which is DEAL. Lawrence put out his unreleased mix for DNTL here, which is very nice.
You are working on a new album. Are you experimenting or working on the ideas you already have about the album?
Well, I havnt´t really started working – as I din´t have a studio for quite a while. First of all I recorded a mix CD which will be out on november 27th on CURLE. Next year I will find some time and concentration to work on a new album – but I don´t have any detailed release plans. So whenever it will be finished it will be out. Maybe next year – maybe later. I don´t feel the need to hurry, as I only want to put out high quality music.
You bought yourself some new hardware. What is it? What do you expect to achieve with it?
I love turning knobs and I do like the hiss, that is suddenly in the recordings while you start working with analog hardware. I realize that the more hardware I have the more I move from working in arrangements to open jams which I record. It is a very different approach, more the way Pigon has always been working. Also I think that all these machines have a pretty nice effect on my work as they are quite limited to something while the computer offers everything at once. I appreciate limitations. 808 rules!
Tell us everything about your project with Nick Hoppner from My My.
BIG SECRET! You shouldn´t know about it!
“The album is a minimal one, but not in the way that you might think. Instead, Dundov has embraced a sort of melodic minimalism that at times recalls the organ work of Philip Glass, rather than any sort of electronic producer currently working today. It’s classical, eminently composed and often fascinating.” RA
Sambata permanent vacation night la cabaret. Cum nu am flyer si nici ei nu sunt tocmai cel mai cunoscut label german la noi mai bine punem ultima compilatie, Permanent Vacation 2. Space Disco and related. OK, so, petrecerea se pare ca nu mai e, e pauza o luna la cabaret. (uh, asta inseamna ca nu mai nici Prins Thomas?) Cica petrecerea o sa se faca dupa pauza. Las oricum compilatia asta la download prea e buna. Sambata, program de voie.
Am vrut sa scriu de funke&kalkbrenner foarte mult dar nu imi veneau in cap decat livio&roby, oh, the horror. Si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat ma enervam mai tare asa ca am abandonat. Poate ca e mai usor sa scrii de rau decat de bine. Ideea e ca a fost o petrecere extraordinara, cu o muzica excelenta care iti reda increderea si entuziasmul, la care am aplaudat si tipat cum nu mai facuse de foarte mult. Piesa de mai jos m-a urmarit mult in dimineata dupa petrecere. Inainte ma facea sa ma gandesc la cam penibilul trailer de la filmul lui Kalkbrenner, acum o asociez cu atmosfera geniala pe care a creat-o in club (mai ales ca , dar nu sunt sigur, la martin a renuntat la vocea tampita de pe final). Si asta e relevant pentru situatia in care se gaseste Kalkbrenner. Pe de-o parte face un film de care imi e frica, e atat de usor sa iasa prost si atat de greu bine. Un DJ din Berlin are probleme cu drogurile si cu prietena lui, c’mon, asta e pentru fanii livio&roby. Pe de alta parte omul scoate un album excelent sub forma unui soundtrack, un exercitiu de umilinta si eludare a presiunilor si asteptarilor unui album (vezi villalobos – fabric desi cu alta finalitate). Unele piese sunt mai vechi, altele noi. Unele au cap si coada, altele sunt numai idei foarte misto nedezvoltate, motive lasate sa curga in repetitie. Dar ce incantare, ti-e sufletul usor de atata relaxare si zambet. Asta pe o scena unde sentimentele astea au inceput sa lipseasca cu desavarsire.
Mai era ceva de zis si despre drama Martinului, care desi pare a se gasi intr-una dintre cele mai bune perioade ale sale, cu un line-up si o directie foarte actuala, se gasea legat de agentia FWD si atat de multii nepotriviti care erau bagati in fata desi ar fi trebuit de mult sa se retraga la cocoloco. Inteleg ca s-a rezolvat dar din cu totul alte motive. Nu era foarte plin la funke, nu ma astept sa fie foarte plin nici diseara la Anja Schneider, cu tot Mobilee-ul ei. Martinul e acum in situatia de a fi cu un pas inaintea publicului dar daca reuseste sa reziste pe directia asta o sa-si culeaga roadele un pic mai tarziu. In jur e destul de trist ce se intampla.
gmail
com
