A fost frumos la Ruse. A fost aproape (la doar 70 de km de Bucuresti), a fost ieftin (un euro berea, un euro intrarea la festival), a fost sus (etajul 13 Hotel Riga), a fost bun (pastrav cu legume).
text by D.B.
Cat despre muzica, vineri seara am ajuns la Sexaginta Prista (zisa si Sexi), fosta cetate romana din care au ramas niste pietre si niste energii care inca plutesc prin aer, fix cand incepeau Chica and The Folder. Mi-a batut un pic inima pentru ca ascultasem pe repeat cateva luni albumul lor “Under the Balcony” si de-abia asteptam sa ii vad live. Un pic dezamagitor, nu era vibe-ul de pe album, minimal-ul poetic al lui Folder si vocea cu accent de Santiago de Chile a Paulei (care de altfel e sora lui Dandy Jack) sunau mai bine din iPod.
Timpan la Sillyconductor
In schimb, live-ul lui Sillyconductor a sunat cam de 100 de ori mai bine decat la MNAC, la Rokolectivul din aprilie, unde sunetul s-a lovit de peretii Casei Poporului si a cazut cu zgomot pe jos. Acum, la Ruse, a sunat ca visul unui soricel megaloman care a adormit ascultand muzica simfonica dupa ce s-a intors de la clubbing si a visat ca e om si compozitor. Orchestre care se calca pe picioare unele pe altele, percutie live (la doua timpane bulgaresti, cu pedala stricata, dar care si-au facut treaba), Footballer’s Waltz (la care un cuplu de langa mine a inceput sa danseze ca la un debut de nunta). Bravo.
Cand primesti o asemenea harta, in loc de flyer, te duci. Cum ajungi, ii rogi sa opreasca stroboscopul. Il opresc. Acum se vede cerul. Acum se vad oamenii. Sunt vreo suta, rasfirati pe o terasa la etajul unu, cu podeaua din gresie, ca sa aluneci usor, sa nu fie dansul prea obositor. Ne aflam la cativa zeci de kilometri de Bucuresti. Pun muzica Djii de la Cubecast, Atari si V, insotiti de Mel-o-dee.
Foarte frumos, putin racoros. Djii instaleaza platane. Brazi pana la stele, stele printre brazi si urletul lupului care este de fapt urletul publicului impartit acum in doua tabere, ca la Tara, tara, vrem ostasi. Tipa cand unul din tabara stanga, cand unul din tabara dreapta. Se spinteca cerul, si ei nimic. Cine este mai voinic? Se fac poze: duo, trio si de grup. Fete cu tocuri si fete fara tocuri. Este de abia a doua piesa de deep house cand te trezesti ca spui prematur: “ce frumos pun astia muzica”. Un baiat s-a asezat pe jos, langa boxa. Iata si primul om care danseza suit pe balustrada, agatat de un stalp. Pentru cateva clipe, iese mufa, iese boxa, intra mufa, intra boxa.
“Ce scrii?”, “Am blog”. Urmeaza poza cu fata cu blog. Nu scapi; efectiv. Primele urale la sound. Baiatul de pe balustrada este acum in carca altui baiat. Impreuna ajung in mijlocul ringului, de unde in momentul doi toata lumea pleaca. Baiatul de langa boxa s-a ridicat. Acum se invarte, brat la brat cu alt baiat. In timp ce fetele stau la vorba pe margine, cu alti barbati, cei de pe ring se tot iau in brate, chiar se si ciupesc. Este clar. S-au imbatat. Se tin de dupa gat, cu sticla de wiskey in mana si canta cu ochelarii de soare la ochi, imnul Romaniei. Ce au mai baut, ce s-au mai distrat!
Baiatul de langa boxa s-a asezat din nou langa boxa. De aceasta data, cu prietena lui. Mufa de la boxa e distrusa. Se opreste muzica atat de des, mai ca zici ca-i minimal. Reparatia se face pe sistemul “cum pui firul”, mai la stanga, mai la dreapta, indoaie-l putin, asa, acum merge. Doua minute miroase a ars. Nu iese fum, abandonati sa-l cautati. Mr. V pune minimale super frumoase, dar nu poti sa te dezlantui, caci numai tie iti place. Canta Gaiser, numai tu ridici aratatorul la beat. Te simti la fel de singur, ca la Marduk.
Studio Martin pe locul 17, iar Kristal Glam Club pe locul 18 in topul celor mai bune 100 cluburi din lume, intocmit de Resident Advisor. Primul figureaza pe locul 4 si in topul cluburilor cu cel mai bun vibe din lume, intocmit de aceeasi autoritate electronica. Asadar, Bucuresti alaturi de Berlin, Londra si Ibiza. Excelent! Daca ar investi mai mult in design iteligent si mai ales in sonorizare, ar fi in primele zece. Totusi, parca iti creste moralul, parca urca socialul si poate la iarna iesi din casa mai des. Pana la urma, noi facem topul.
Buzz-ul din aceasta saptamana vine tocmai de la Sibiu, de la Hermannstadt Collective , adica Jay Bliss, Mihai Popoviciu si ToyGun. Pe 11 august, cei trei vor scoate ultimul lor EP, la labelul englez Immigrant Digital, iar maine vor mixa in cinstea acestui fapt toti trei, in Chill Out Sibiu.
text by JayBliss
Fac muzica impreuna cu Mihai si Radu aka Toy Gun, de aproape un an jumatate. ToyGUN este mezinul, talentat si ca producator, si ca designer. El se ocupa de tot ce tine de artwork Hermannstadt Collective si Exposed Audio.De doua luni avem studio si am terminat deja 15 piese, majoritatea semnate.
Immigrant Digital apartine de Immigrant Records. Este labelul fondat de britanicul Robin Porter, prin 1999. Deja avem programate la ei doua vinyl-uri (primul in octombrie) si doua releas-uri digitale pentru Immigrant Records. Una dintre piese, Connected a fost inclusa si pe Circoloco 10 years anniversary CD, mixat de RPR.
Cand lucarm la o piesa, de cele mai multe ori pornim de la o idee si pe parcurs ajungem la altceva. Pur si simplu incercam sa facem muzica diversa. Si pentru ca avem fiecare background muzical diferit, acoperim o arie larga a stilurilor electronice. Lucram lejer. Facem cu schimbul la calculator, in timp ce ceilalti profita de canapeaua confortabila din studio (si dau indicatii). Toti venim cu idei si nu se prea intampla sa avem divergente.
Hermannstadt Collective – Ephedrine Mr. Statick remix
Mr. Statick este un grec, prieten cu Kreon si Lemos. Si el a semnat cu Immigrant Records. Ne-am cunoscut dupa ce am ascultat remixul :)
Hermannstadt Collective – Ephedrine
Piesa dinamica, influentata de techno-ul olandez. Buna de “aruncat” in main.
Hermannstadt Collective – Space Taxi
Nu te duce in nici o calatorie interstelara.
Hermannstadt Collective – Tension
Percutii de Chicago, synth-uri de Detroit. Hermannstadt style.
Posted in buzz.RO on July 25th, 2008 by fresh good minimal |
5 Comments
gmail
com
