Ok, nici nu ne-am revenit bine dupa rokolectiv si urmeaza 1 mai. In alti ani entuziasmul era ceva mai mare dar s-a mai diminuat de-a lungul timpului pana in punctul in care hotarasem sa nu mergem deloc la mare anul asta. Stim toti ce-o sa se intample, cum, unde, cat, acelasi lucru in fiecare an. Inapetenta pentru schimbare si variatie e descurajatoare pana la plictiseala. Nu ca nu ar fi un evident succes, dar e acelasi succes si nu mai suntem nici noi chiar in filmul ala. Totusi anul asta se intampla ceva care ne-a facut sa ne schimbam planurile. La mania organizeaza o noapte care merita pe deplin. Frankie Knuckles, Mike Huckaby dar, din punctul nostru de vedere, mai ales Dj QU. Am mai scris de Dj QU aici cand am fost obsedati in vara de grupul din jurul lui Jus Ed de la Underground Quality din New York: Levon Vincent, Black Jazz Consortium, Anthony Parasole si Dj QU. Cel mai bun house al momentului pe terasa sambata noapte si pe plaja duminica. Organizatorii de la La Mania au facut o mica revolutie in line-up-urile de 1 mai si au preluat anul asta conducerea. Daca acum doi ani Sunrise era detasat in fruntea plutonului iar anul trecut recomandam petrecerea Mission, anul asta La Mania e the place to be de 1 mai.
intrebare: cum ii explici cuiva care n-a fost la the ark cand a pus catalin matei muzica ce s-a intamplat acolo?
raspuns: nu poti
intrebare: merita sa scrii despre ce s-a intamplat acolo?
raspuns: da, pentru re:bucuria celor ce au fost acolo si a ta
intrebare: te-ai mai simtit asa vreodata?
raspuns: nu cred, nu imi amintesc oricum. probabil ca am mai fost asa de fericit, dar in alt context, nu legat de muzica.
intrebare: ai dansat?
raspuns: o, da! am dansat ca niciodata, am dansat treaz complet. eu tre sa beau vreo cinci sase beri ca sa incep sa dansez si, oricum, incep timid, dau din mana, bat ritmul cu piciorul pana ma ia valul. acum a fost altceva, am intrat in zona imediat, vorba lui dan deacon.
intrebare: mai ascultasei inainte catalin matei?
raspuns: doar ocazional, pe la prieteni.. nu pot sa zic ca imi formasem o parere, stiam asa de la lume ca e foarte ingenios in metoda si imi propusesem sa il vad si eu. oricum, imi place foarte mult cum scrie. dar nu m-a pregatit nimic pentru ce s-a intamplat acolo. mi se pare atat de neobisnuit ca m-am dus sa ascult un om pentru ca imi place cum scrie.
intrebare: ce ai fi facut daca nu veneai in seara aia la rokolectiv? privind retrospectiv, iti pare bine ca ai venit?
raspuns: as fi pregatit lansetele pentru un pescuit de dimineata la peris la crap la inginer albastroiu! da, sunt foarte fericit ca am fost acolo. la crap abia a inceput sezonul, oricum. mi-era si cam lene sa ma scol de dimineata, nici vremea nu era prea stralucita, asa ca am zis ” hai, dom´le, sa-l vad pe catalin matei”
intrebare: nu ti se pare totusi cam exagerata chestia aia cu masca in cap?
raspuns: nu, a fost foarte bine. mi-a placut ca masca nu a avut un mesaj, o idee transparenta. da, ok, poti sa zici ca era o transfigurare a mastilor romanesti traditionale daca vrei, dar poti la fel de bine sa zici ca e masca din scream uitata in microunde sau o paine pe vatra in care s-au inversat proportiile dintre drojdie si faina. eu iubesc gustul amar si faptul absurd, asa ca am acceptat imediat senzatia de degenerare fara sa imi bat prea mult capul cu ce era inainte ceea ce acuma s-a descompus
– “Da-te jos de pe boxa, aici nu e post-cochet!”
– Niste francezi au fost prinsi cu jetoane xeroxate si au fost dati afara.
– Sambata dimineata cineva a dormit la subsol pana la 12 la pranz, cand l-au trezit bodyguarzii.
– La Terre mi-au dat lacrimile. Si lui Camil.
– O domnisoara a atipit la opera iepurasilor, iar cand s-a trezit bruc a spus in linistea aia: “ce ti-e si cu astia si cu arta lor”.
– Jean jacques birge/nabaz mob: Why there are so many Christians in Romania?
– DJ Sprinkles: Bucurestiul arata european cum cred eu ca ar trebui sa arate un oras european, mai european decat vestul, dar contrastul dintre bogati si saraci este foarte puternic.
– Un animator i-a aratat buricul lui MCDE
– Toti artistii si-au gasit cate o iubita, toti au fost horny. Juju and Jordash poate n-au impresionat muzical, in schimb au rapit inima multor fete. Cateva dintre ele chiar i-au urmat la hotel, si i-au asteptat timp de cateva ore la bar ca sa le ofere mostre de ospitalitate romaneasca.
Despre Rochite
– Desi parea a fi in apele lui si a se distra copios in ritmul propriilor creatii, sub impunatoarea masca marca Ioana Nemes, Rochite s-a luptat tot performance-ul cu o lipsa acuta de aer si a fost in pericol sa lesine in fiecare moment. Pana una alta a reusit sa se mentina ferm pe pozitii si sa ne lesine pe toti.
– Dupa ce si-a terminat liveul, din public s-a auzit: “Mi-a plăcut foarte mult Omar-S. Şi masca aia era foarte tare”. Mai târziu, cineva spunea că, probabil, adevăratul Omar-S o să fie confundat cu un tigan de la piaţa de flori. De fapt, mai tarziu s-a auzit ca Rochite a facut b2b cu Omar S.
– La toaleta, doi clubberi. Vine unul de sus de la Rochite si spune: “- Bai, l-ati pierdut pe unul frate, a fost genial. – Ce-a fost? – Nu stiu, un minimal mai dubios, dar foarte tare!”
Despre Move D
– Daca un brav soldat de 19 ani din Gura Humorului nu ar fi fost ranit in al doilea razboi mondial si o singuratica doctorita nemtoaica ce i-ar fi putut fi mama nu s-ar fi indragostit de el in timp ce-i oblojea ranile, atunci nu ar mai fi existat nepotul lor, domnul David …. aka Move D.
– Desi nu a ramas conectat cu originile sale romanesti, Move D a mai fost turist pe litoralul romanesc acum opt ani, pe cand “muzica era foarte proasta”. Dupa experienta Rokolectiv, cel mai mult a regretat ca nu a mai stat inca o zi, dar s-ar intoarce oricand. Asteapta doar o invitatie ferma.
– Nu a reusit sa isi conecteze serato-ul cam jumatate de ora dupa ce a inceput sa puna muzica
De obicei, dupa Rokolectiv nu mai am cuvinte. Scriu, si anul trecut am scris un carnetel jumatate, iar dupa mi s-a parut de prisos sa mai zic ceva. Anul asta la fel, sunt o relicva, capabila doar sa ma uit in tavan si sa contemplez albul. Sunt epuizata fizic si spiritual, dar sunt plina de istorie si cu spiritul zen. Mi-e teama ca orice as scrie as da fara sa vreau in patetitc, asa ca am sa copiez, cum am facut si-n prima zi, notitele din carnetel.
A doua zi, la 22:00, la The Ark nu e decat stafful Rokolectiv si cativa oameni prin curte. La subsol ruleaza un film ce are ca soundtrack La Vie en Rose, fac niste piruete in amintirea zilei de ieri. Inca mai zac pe la baie niste narcise uscate prin colturi. Ma pun pe patul din spate, cu saltea din burete care capitoneaza de obicei peretii unui studio, sa-mi fac siesta inainte de dans. Pe la 12 lumea incepe sa curga, au intrat Syncom Data, dar nu ma prind deloc. Lumea se misca totusi, fata de ieri la ora asta cand nu se dansa. “Bassul asta zgaltaie chilotii de pe tine” mi se spune si ma intreb sincer, daca asta zgaltaie chilotii, ce-o sa te faci mai tarziu?
La 12:30 e oficial plin. Nacho Patrol imi plac, dar acum nu pot sa-i suport. Africa intergalactica, bubuiala, Korg, un saxofon care din pacate se aude mai tare decat orice. De fapt sunetul in sine este foarte prost, inafara de saxofon, muzica este foarte in spate, infundata, nediferentiata, e o zeama din care e greu sa intelegi ceva. Stiu muzica dar obosesc chinuindu-ma sa o recunosc/banuiesc in conditiile astea, n-am stare, ma retrag la subsol. Aici ruleaza un documentar despre Underground Resistance si ma trezesc tipand la o piesa, fara sa vreau, cu pumnul in aer “uuu!”. Cred ca vreau techno.
Rochite a fost intr-un asa fel incat merita un post separat, inca nu imi dau seama exact ce s-a intamplat.
Ajung la The Ark fix la 22:30, cu bicicleta, pe care o parchez fix la subsol, la garderoba. De bucurie ca pot sa fac asta, cand o car simt cum eman endorfine. La subsol, proiectii de filme, se uita doar Terre, ii dau un buzz.ro. Sus, preturile la bautura sunt proiectate pe perete, se cumpara pe jetoane. Ma asez la plesneala la o masa, langa Mihai Iordache si aflu cu aceasta ocazie ca va canta cu Poor Relatives si Electric Brother. Liveul incepe cu synthul rusesc a lui Rusu luat din targ cu 30 de lei. “E carne”. Daca pui paharul pe boxa, paiul danseaza odata cu vibratia sunetului. Din fumul rosu de pe scena iese mai intai saxofonul, urmat de Mihai Iordache, care face houseul sa fie jazzy. Din public se cere si “voce” pe piesa. Adevarul e ca suna din ce in ce mai bine si starneste replici pline de hedonism: “sa faca fiecare ce vrea, atata timp cat ne bucuram”. A intrat si Electric Brother in scena. Se canta si “Sanie” si “aaa”, piesele Poor Relatives de pe Buzz.ro. Cand ma asteptam mai putin, un blond intra cu voce: “rhythm of my heart, aha”.
Intre live-urile artistilor, in pauze, ruleaza compilatia buzz.ro si au loc discutii. Cineva m-a intrebat astazi daca nu stiu niste pass-uri pe sub mana la Rokolectiv, l-a trimis cineva la mine. Multumesc baieti! La usa, o fata intra ca prin branza fara sa plateasca: “m-am fofilat cu fetele, fara sa-mi dau seama”.
Sinner DC ma prinde afara, pe terasa, printre rasete de fete, uitandu-ma la pomii proaspat infrunziti. Ziua, aici e targ de produse, dar clumea, in fata mea, pe o tabla scrie recenzia la ce se aude: dulceata si sirop. Ajung in fata, fum si riffuri de chitara, synthuri, tobe, bas, hituri si voci vocodate. Toti se misca de pe un picior pe altul si dau meditativ din cap. “Don`t you know how to dance? Show me!” spune un sfert din Sinner DC. Dj Plan B e incaltat in pantofi de tango. Apare si “A guy with flowers” tipul care la fiecare editie Rokolectiv imparte un brat de plante cumparat, evident, din piata de flori de langa. Sunt vreo 700 de oameni, dar narcise sunt pentru toate fetele. Asadar, multe fete cu narcise la ureche.
From the producer of Sillyconductor comes Rochite. Be there, you’re in for a big surprise.
The six-voiced freak of Pomparez
The Rochite monster has been secretly studying playgrounds for hundreds of years. Always scared of silence, he’s genuinely interested in childhood’s tunes and lyrics and is inherently happy to tap a beat with his long finger. The six-voiced monster has been feeling increasingly confident and has decided to reveal his most prized posession: an infernal dance machine for children.
gmail
com
